Sfarsit de epoca si in presa

Cel putin patru televiziuni din Romania emit sub controlul unor oameni condamnati sau dependenti de finantarea unor mari cercetati penali. Au trait mereu cu ambitia de a controla agenda editoriala, de a dicta cine intra si iese de pe post. Din cate vedem, doi jurnalisti onesti – Catalin Prisacariu si Sorina Matei – au zburat din grila fara prea multe explicatii. Primul pus pe liber sambata, al doilea suspendat a doua oara de pe post. Cei doi mai au ceva in comun: pasiunea pentru justitie si stat de drept. Amandoi se asteptau, din cate inteleg n-a fost chiar o mare surpriza. Cazul lor pune in discutie libertatea presei in Romania si inca ceva: modul cum s-au construit televiziunile de stiri in Romania.

Cu mici si rare exceptii, acestea n-au aparut ca oportunitati de business, n-au fost concepute ca afaceri capabile sa produca profit din piata de publicitate curata. Au fost gandite ca arme de razboi, bune de utilizat in lupta politica sau in jungla afacerilor cu statul, ca masini de spalat bani sau ca instrumente eficiente de santaj. Parintii spirituali ai televiziunii-maciuca sunt generatia mogulilor din anii 90. Noii moguli le-au preluat integral creatia.

Cu totii au ajuns, mai devreme sau mai taziu, condamnati si anchetati. In cazul unora, e inca mare minune ca n-au dat cu subsemnatul. Unii si-au construit afacerea pe spagi si santaje, altii si-au ridicat-o pe evaziune fiscala la scara industriala. Prea putini au contat pe banii din piata, pe exigentele publicului, de unde si o agenda editoriala in general rupta de realitate. Romania se poate lauda in prezent cele mai multe televiziuni de stiri de pe glob, probabil, daca ne raportam la numarul de locuitori si la forta economiei.

Insa aici gasim explicatia: cele mai multe nu s-au nascut televiziuni, ci masini de razboi. Astfel modificate genetic, au generat distorsiuni majore atat in societate, cat si in sanatatea mediului de afaceri, au erodat masiv credibilitatea presei. Au facut-o fie prin falsificarea grosoloana a agendei, prin campanii de linsaj sau de spalare in functie de comanda, fie prin comportamente economice ilegale in dauna redactiilor care si-au propus sa joace dupa reguli.

In treacat fie spus, un jurnalist decazut, obisnuit toata viata sa latre din lesa, scrie, tocmai el, ca toata presa a fost platita din bani negri, proveniti din coruptie. Are dreptate pana la un punct: se refera probabil la toata presa pe unde a trecut el, adica presa jocurilor de culise, a intovarasirilor cu politicienii, presa captiva. Acest tip de jurnalist nu-si poate imagina viata fara o lesa, fara o zgarda, fara o colivie de aur din care sa ciripeasca la ordin. Nu crede in libertate, onestitate si alte valori, nu le pretuieste si nu le doreste.

El si alti aparatori ai borfasilor se fac vinovati de intretinerea starii de confuzie, de lehamitea din societate, de bulversarea pe scara larga a valorilor. Ele, televiziunile mogulilor mana in mana cu finantatorii lor din politica sau din lumea oamenilor de afaceri corupti, au confiscat fluxul de idei si de informatii care circula in venele societatii, otravindu-l.

Insa lumea lor, ca si cea a politicienilor corupti, a intrat in agonie. Aceste televiziuni au simtit primele efectele ofensivei anti-coruptie. Pe masura ce procurorii le-au saltat finantatorii obisnuiti, s-au imputinat banii. Astazi se confrunta cu dificultati economice majore, patru televiziuni avand o problema serioasa cu plata salariilor. In cazul lor, business-ul s-a blocat, intr-adevar, de unde stau ei se vede ca tara intreaga a paralizat.

Concedierile si renuntarea la anumiti colaboratori sunt justificate de regula de adancirea crizei interne, dar in realitate putinii bani disponibili vin conditionati. Libertatea presei a intrat in coliziune cu libertatea penalilor. Ar fi si culmea sa vedem promovate justitia si statul de drept pe banii unor borfasi tot mai speriati ca nu ramane piatra pe piatra.

Din fericire, nu toate televiziunile se comporta la fel. Exista cel putin una care creste in audienta, promoveaza agenda corecta, respecta reguli si, prin contrast, se vede si mai bine toata mizeria celorlalti. Atunci cand dispune de alternativa reala, publicul renunta la lipsa de continut, la scandalul sterp, la monologul fara sens.

Pe masura ce foamea televiziunilor creste, vocile oneste si echilibrate vor trebui sa-si caute viitorul in alta parte sau sa intre in isteria anti-DNA, anti-justitie, sa abordeze subiecte artificiale, sa calce in picioare reguli. In cele din urma, aceste televiziuni stricate vor sucomba, dar nu expediate in neant cu telecomanda de catre telespectatorii exasperati de harmalaia lor, ci lasate balta de finantatori. Din publicitate nu supravietuiesc deoarece nu vor, nu stiu si nu pot sa o faca. N-au produs niciodata continut vandabil, ci au inchiriat mici armate de mercenari gata oricand sa taie, sa spanzure sau sa coafeze contra cost.

Veti spune ca de serviciile lor va fi oricand nevoie, ca o sa-i vedem reciclati prin alte redactii etc. Posibil, dar nu prea cred. In tot cazul, nu vor mai putea utiliza televiziunea ca arma. Un intreg edificiu corupt se prabuseste sub loviturile procurorilor, vechile metode de a face afaceri nu mai dau randament. Acest proces lent si implacabil de prabusire se desfasoara azi sub ochii nostri, consecintele se vor vedea pe termen mediu si lung.

Acesti oameni nu inteleg ca lumea se schimba, ca un mod de viata si de business a ajuns, din fericire, drumul sigur catre faliment. Nu inteleg ca nu se mai pot substitui statului, ca nu-l pot controla la fel ca inainte, ca nu mai detin monopolul informatiei, ca nu mai tine sa minta si sa manipuleze publicul intr-o lume in care forta internetului naste revolutii sau schimba presedinti. Sfarsit de epoca si in presa. O epoca inceputa cam pe cand gainile nasteau pui vii si incheiata odata cu mica apocalipsa romaneasca, in care pier ultimii dinozauri ai lumii vechi.