De ce Ploieștiul este un oraș eșuat

​Ploieștiul are cu 70.000 de locuitori mai puțin decât acum 30 de ani și orașul are multe probleme, de la cele cu apa caldă și căldură, până la transportul public cu multe lipsuri și un centru deloc interesant pentru localnici sau pentru turiști. De ce este Ploieștiul un oraș eșuat? Care sunt explicațiile administrative, dar și istorice? De ce figurează la multe capitole pe ultimele locuri în țară?

Informația pe scurt

• Ploieștiul nu este un oraș turistic, pentru că a fost bombardat acum opt decenii și cele mai multe dintre clădirile centrului vechi nu mai există. O altă rundă consistentă de demolări a fost după cutremurul din 1977. Mai sunt câteva case frumoase, inclusiv cea în care este Muzeul Ceasului. Orașul avea 250.000 de locuitori acum trei decenii, în prezent a ajuns pe la 180.000.

• Un sondaj al Băncii Mondiale în rândul locuitorilor din România a arătat că Ploieștiul stă foarte rău. Întrebările erau legate de cât de mulțumiți sunt oamenii de diverse aspecte ale vieții. Orașul a ieșit cel mai rău din țară la capitole precum: starea clădirilor, calitatea străzilor, spațiile publice, activitatea administrației și încrederea în administrația locală.

• La foarte multe capitole legate de viața în Ploiești alternativa este Bucureștiul, iar asta nu doar fiindcă cele două orașe sunt apropiate geografic. Spitalele au un renume foarte prost în Ploiești, sunt foarte rare concertele și festivalurile, iar centul vechi este trist, anost și pustiu și are trotuare sparte și clădiri gri. Singura pietonală nu prea are terase. iar în week-end nu este animație.

• Pentru aproape trei luni nu a fost apă caldă în peste 50.000 de apartamente din oraș, iar problemele cu cazanul nu au fost rezolvate. Apar adesea și pene de curent și este foarte posibil ca municipalitatea să nu aibă destui bani pentru încălzire.

• Ploiești este unul dintre cele mai poluate orașe din România și adesea se simt în aer mirosuri înțepătoare. Multe rapoarte oficiale nu au reușit să identifice clar sursele și nu se știe care va fi efectul pe termen lung asupra sănătății locuitorilor.

• Ploieștiul are un aspect general de oraș neîngrijit, iar acest lucru se vede foarte bine în zona Halelor centrale și a pieței centrale. În 20 de ani nu s-au făcut lucrări mari de infrastructură, în afară de un sens giratoriu suspendat, un pasaj peste calea ferată și un pod de nici 100 de metri lungime. S-a construit un stadion nou, dar nu și vreun spital nou.

• Transportul în comun este problematic, tramvaiele au mai mult de 40 de ani vechime, unele zone din oraș nu sunt deservite de autobuze, sunt lungi distanțele între unele stații și timpii de succedare sunt mari. Din fericire, în ultimii ani au fost cumpărate autobuze și troleibuze noi, dar nu în numărul necesar.

Pentru ce este celebru Ploieștiul

Ploieștiulul i se spunea, într-un clișeu faimos, „orașul aurului negru”, datorită trecutului legat de petrol, trecut despre care puteți afla dacă vizitați Muzeul Petrolului, care nu s-a prea schimbat față de anii 90, dar este un loc inedit prin machetele de sonde și instalații petroliere, dar și prin utilajele vechi (și ruginite) expuse în curte.

La Muzeul Petrolului

Ploieștiul este celebru pentru Muzeul Ceasului, pentru gările sale plasate pe două magistrale importante și pentru echipa Petrolul, despre care fanii adevărați vor spune mereu cu mândrie că a învins pe Liverpool în Cupa Campionilor Europeni (3-1 în 1966 la Ploiești și 0-2 în Anglia). Orașul este cunoscut și pentru hipodrom.

Tramvai din Ploiești

Pentru cine are un pic de timp, printre străzile gri din zona centrală pot fi văzute și vile cochete din perioada de aur, cum ar fi casa Radu Stanian (1840 – 1897), ce poartă numele unuia dintre cei mai iubiți primari ai Ploieștiului, un adevărat edil gospodar. Clădirea a funcționat între 1955 și 2008 drept Casă a Căsătoriilor.

Piața

Piața centrală

Muzeul Ceasului se află în casa ce a aparținut unui celebru arhitect și fost prefect al orașului, Luca Elefterescu, iar în această casă, în noaptea dintre anii 1903 și 1904 s-a ținut prima petrecere fastuoasă de Revelion din România ce a rămas descrisă în amănunt. Luca Elefterescu a fost avocat, petrolist, om de afaceri şi prefect de Prahova, iar în acel moment era deputat.

Muzeul Ceasului

Muzeul poartă numele lui Nicolae Simache, un profesor de istorie care a făcut enorm de mult pentru cultura din Prahova, fiindcă înființat peste 20 de muzee în Județ.

Un om care a făcut enorm pentru Ploiești este arhitectul Toma T. Socolescu. Printre cele mai importante construcții de el proiectate se numără Halele Centrale, Palatul de Justiție, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Palatul Școalelor Comerciale, Banca Creditul Prahovei și Cinematograful Scala.

Un panou înfățișând două case faimoase din Ploiești, panou aflat pe gardul Muzeului Județean de Artă Prahova

Printre oamenii celebri care au locuit în Ploiești și au iubit orașul se numără: I L Caragiale, Toma Caragiu, Nichita Stănescu sau C Dobrogeanu – Gherea. În Ploiești s-a născut și Take Ionescu, politician, avocat și ziarist care a fost și prim-ministru al României timp de o lună (1921-22).

În ultimii ani, Ploieștiul a fost asociat cu numele unor politicieni controversați precum Sebastian Ghiță, Roberta Anastase, familia Cosma sau Iulian Dumitrescu.

Bulevardul Independenței

Ghidurile de călătorie de acum 5-6 decenii prezentau orașul cu multe lucruri pozitive, se vorbea despre un centru total nou, despre Piața Republicii, care era descrisă ca fiind „o frumoasă realizare urbanistică”. După modelul de acum câteva decenii, se vorbea mult despre fabrici, despre „cartierele moderne” de blocuri și despre „intensificarea vieții culturale”.

Într-un ghid turistic care descria călătoria cu trenul prin țară la 1966, se scria că trenul caută să „iasă din încercuirea combinatelor industriale ce înconjură gara de sud”. Era descris drumul de la Gara de Sud spre centru, pe Bulevardul Independenței, către piața care se numea atunci 16 februarie (Centrul Civic de astăzi).

În Galeriile Comerciale, care în anii 80 erau printre cele mai moderne din țară, dar în prezent au decăzut mult

Față de multe alte orașe ale țării, Ploieștiul nu mai are un „centru vechi”, din cauza bombardamentelor masive din al doilea Război Mondial (1943 și 1944), dar și din cauza demolărilor făcute în perioada comunistă, atât în anii 50, cât și după cutremurul din martie 1977.

Orașul avea 32.000 de locuitori la 1835, a ajuns la 43.000 la final de secol XIX, iar la 1930 avea 75.000 de oameni. Ploieștiul din anii 30 avea multe restaurante și grădini de vară, exista o stradă „Lipscani”, dar și „strada Franceză”, care era una dintre importantele artere comerciale ale orașului de altă dată. Strada Lipscani din Ploiești se asemăna cu cea din București, având o mulțime de magazine de confecții, pălării, materiale de construcții, drogherii, obiecte și decorațiuni din metal.

Zona pieței centrale

Nu doar că centrul era mai frumos în anii 30, însă orașul era mai interesant, fiindcă locuiau acolo oameni dintr-o mulțime de naționalități, de la bulgari și greci, până la evrei, americani și belgieni.

În 1964, populația ajunsese la 156.000 de oameni, iar maximul a fost în jurul anului 1990: 250.000 de locuitori

Conform datelor celui mai nou recensământ, populația orașului a scăzut de la 210.000 în 2011, la 180.000 în 2021.

În umbra Capitalei și prea aproape de ea

În toamna lui 2022, Banca Mondială a publicat clasamentul celor mai bune orașe în care să locuiești, în funcție de așteptările și de răspunsurile locuitorilor din diverse localități ale României. Din răspunsurile oamenilor s-a văzut că Ploieștiul a ieșit cel mai rău din țară la mai multe capitale, cum ar fi starea clădirilor, calitatea străzilor, spațiile publice, activitatea administrației și încrederea în administrația locală. Niciun alt oraș nu figura ca „lanternă roșie” la așa de multe capitole.

La foarte multe capitole legate de viața în Ploiești alternativa este Bucureștiul, lucru normal dacă ținem seama că sunt 60 km și drumul cu trenul sau mașina durează sub o oră.

Dat fiind că se ajunge repede, nu este de mirare că mii de oameni se deplasează zilnic între cele două orașe, existând și mulți oameni care fac naveta zi de zi, timp de zeci de ani, atrași de faptul că Bucureștiul oferă salarii mai bune și posibilități mai bune de dezvoltare profesională.

Palatul Culturii

Ploieștenii merg și la cumpărături în București, la meciuri, la concerte, la controale medicale. „București!” este răspunsul pentru multe întrebări de genul „Unde găsim să cumpărăm X sau Y”, Cum rezolvăm un anumit lucru? Iar asta se întâmplă nu doar fiindcă sunt doar 60 de km – și deci este ușor de ajuns în București – ci și fiindcă în Ploiești foarte multe lucruri sunt nefuncționale.

Casa Albă (Prefectura) și o fântână

Ploieștiul este în umbra Capitalei nu doar fiindcă este aproape de ea, ci și fiindcă administrarea orașului lasă foarte mult de dorit.

Căldura și apă caldă – O tot mai mare problemă

La 1 august 2022 se întrerupea alimentarea cu apă caldă în sistem centralizat pentru mai bine de 50.000 de apartamente din Ploiești, promisiunea fiind atunci că apa caldă se va relua la 1 septembrie. Ei bine, abia la 22 octombrie a revenit alimentarea cu apă caldă, după mai bine de 80 de zile, fără ca problema de la care pornise întreruperea să se fi rezolvat.

Pe 29 iulie, în ședința Consiliului Local Ploiești, societatea Termoficare Prahova S.A. anunța că va sista furnizarea apei calde pentru reparații la Cazanul de Apă Fierbinte nr.2 (CAF 2) din cadrul CET Brazi. Au urmat contre între Consiliul Local, Primărie și Consiliul Județean, au fost certuri între politicieni, amenințări, rezilieri de contracte, iar lucrările la cazan tot nu au fost realizate.

Primăria

Apa caldă și căldura au revenit, însă în ultimele patru luni au fost mai multe anunțuri privind avarii apărute la CET Brazi și au fost câteva episoade în care apa caldă și căldura nu au mai funcționat timp de câteva ore. Marea problemă este că nu a fost reparat cazanul și oricând pot apărea avarii grave. În plus, Prmăria s-ar putea să nu aibă fonduri suficiente pentru achiziția de gaze naturale necesare la încălzire.

Este nevoie de investiții si la rețeaua de alimentare cu energie electrică. Sunt zone din oraș unde apar pene de curent de câteva ori pe an, unele pene pot dura și 2-3 ore, interval în care se întâmplă să revină tensiunea în rețea pentru câteva secunde și apoi să dispară, ceea ce poate duce la defectarea unor aparate electrocasnice.

Poluarea, nepăsarea și sănătatea șubrezită

Dacă ați trecut cu trenul pe la Brazi, pe magistrala Brașov – București, sunt mari șanse ca măcar o dată să fi simțit un miros puternic de gaz de la rafinăriile care se văd din tren.

Frecvent, ploieștenii acuză că nu pot respira cum trebuie din cauza mirosurilor care se resimt în aer. Adeseori se simte în aer un miros înțepător de gaze și de produse petroliere. Poluarea din oraș și din zonele adiacente reprezintă de mult timp un disconfort pentru oameni și un pericol real pentru sănătate.

Gara Ploiești Nord

Emisiile nocive provin din procesele de ardere a combustibililor în cuptoarele instalațiilor și din procesele tehnologice care au loc la sediile diverșilor agenți economici. În unele comunicate, Garda de Mediu a anunțat că în urma controalelor NU s-au constatat depășiri ale poluanților analizați și a vorbit despre substanțe care pot genera „disconfort olfactiv”

Ploieștiul este unul dintre cele mai poluate orașe din România, iar acest lucru nu trebuie descoperit în rapoarte, ci poate fi simțit în aer, pentru că de multe ori, mai ales seara, se simte un miros înțepător. Benzen, NOx, pulberi PM10…măsurătorile au arătat peste tot valori mult peste valorile limită.

În zona Ploiești – Brazi poluează rafinăriile, însă nu doar ele. Autoritățile și-au pasat răspunderea, au spus că unele noxe nu pot fi detectate de senzori și au mai spus și că nu se știe clar cine cât poluează. Au fost și declarații cum că poluarea vine mai ales de la traficul rutier, însă rapoarte mai noi și convingătoare au arătat că poluarea industrială este sursa principală.

Interiorul Halelor centrale

Benzenul este un canceringen puternic și efectele asupra sănătății se văd pe termen lung. Este imposibil de spus cu cât scurtează în medie viața ploieștenilor mediu poluat în care trăiesc, dar un efect există cu siguranță.

În gara Ploiești Sud

Este bine că există industrie în oraș, fiindcă asta înseamnă și locuri de muncă. Însă agenții economici trebuie să instaleze filtrele și instalațiile necesare pentru a limita cât mai mult posibil cantitatea de substanțe poluante ce ajunge în atmosferă.

Un centru pustiu, anost și trist

Ploieștiul nu este un oraș turistic, chiar dacă este prezent în ghidurile turistice internaționale mai groase despre România. Spre exemplu, în cea mai nouă ediție a ghidului Michelin, în franceză, Ploieștiul are trei pagini dintre cele 526 ale cărții.

Pietonala din Ploiești

Vin turiști pasionați de ceasuri sau de istoria petrolului, dar în rest nu este un oraș gândit pentru turiști sau prietenos cu aceștia.

Ploieștiul nu a fost un oraș important în perioada medievală și nici în cea fanariotă. Bombardamentele de acum opt decenii și demolările din perioada comunistă au făcut să dispară aproape toate casele mai vechi. În comparație cu Târgoviște, aflat la 50 km, Ploieștiul nu are vreo curte domnească și nici biserici de acum cinci-șase secole.

În afară de cele mai cunoscute două muzee, printre atracțiile orașului se mai numără: Muzeul de Științe ale Naturii, Muzeul de Istorie și Arheologie, și Muzeul de Artă, Casa de Târgoveț și Muzeul I L Caragiale.

O plimbare chiar prin centru, într-o zi frumoasă de week-end, la temperaturi plăcute, dezvăluie un oraș pustiu. Pe pietonală nu prea sunt terase și nici oameni ieșiți la plimbare, găsești cel mult una două patiserii și câteva restaurante la bulevard. Ploieștenii nu prea vin în centru, fiindcă nu au ce să facă acolo.

Coadă la șaormerie

Spre exemplu, într-o plimbare făcută la final de decembrie seara, singurul grup mai mare de oameni din tot centrul era la o șaormerie deschisă recent de un cunoscut manelist.

Orașul nu a avut niciodată un târg de Crăciun frumos, însă iluminatul de sărbători a fost bogat în ultimii ani, cu multe forme și culori în zona centrală.

Catedrala

Unde merg ploieștenii să se plimbe? La parc la Bucov, unde în week-end este aglomerat, la parcul de la sala Olimpia – unde ar fi însă multe reparații de făcut – și la Parcul Municipal Vest, despre care ați mai putut citi pe HotNews.ro. Acest parc are un minus: nu există aproape deloc umbră, fiindcă nu sunt copaci mari, dar are alei largi, locuri de joacă și terenuri de sport.

Un oraș cu aspect neîngrijit

Sunt multe orașe din România unde centrul arată mai bine decât acum 15-20 de ani, unde s-au mai făcut modernizări în ultimii ani, s-au reparat trotuarele, s-au marcat străzile, au fost reabilitate unele clădiri. Aproape toate zonele din centrul Ploieștiului arată ca înainte de 90, cu borduri sparte, trotuare cu gropi și clădiri gri și triste.

Că sunt mașini multe nu este surpriză și nici că se circulă prost. Însă în ultimii 15 ani s-au făcut doar două investiții importante: sensul giratoriu suspendat de la Blejoi (construit între 2013 și 2016) și pasajul peste calea ferată, la ieșirea din cartierul Vest către DN1 și Strejnic (construit între 2015 și 2017).

Ploieștiul nu a construit vreun spital nou mare, dar echipa locală Petrolul are stadion nou, construit între 2009 și 2011.

O altă lucrare, mult mai mică, a fost redeschiderea în 2021 a așa-zisului „pod de lemn”, între strada Depoului și strada Mimiu.

Gara Ploiești Sud

Ar fi nevoie de noi pasaje și de lărgiri de bulevarde. Deși Ploieștiul nu este un oraș mare, poți face cu mașina zeci de minute pe distanțe de doar câțiva km în cele mai aglomerate zile și ore, fiindcă sunt multe străduțe cu doar două benzi de circulație.

Un exemplu al nepăsării este Piața Centrală care arată deplorabil și zdrențăros, iar în zonă este o „chioșcăraie” deloc potrivită pentru un oraș ce se vrea a fi modern.

Hala de pește în 2017

Lângă piață este clădirea Halelor Centrale, o emblemă a Ploieștiului, dată în folosință la 1935, când era printre cele mai moderne hale agro-alimentare din această parte a Europei. Halele, care au fost închise temporar de ANPC în toamna lui 2022, din cauza problemelor cu salubritatea constatate, au mare nevoie de consolidare și modernizare. Planuri ar fi, inclusiv pentru o nouă piață centrală, dar rămâne de văzut dacă se vor pune în practică.

Blocul înalt nelocuit din zona Șoseaua Vestului

La câțiva kilometri de centru, Ploieștiul mai are o clădire ieșită din comun: un bloc cu 18 etaje care a fost gata în 2010, dar în care nu locuiește nimeni, pentru că ar fi probleme de structură la clădirea despre care multă lume spune că este înclinată.

Primarii Ploieștiului în ultimii 30 de ani

Victor Săvulescu (1992 – 1996)

Horia-Victor Toma (1996 – 2000)

Emil Calotă (2000 – 2008)

Andrei Volosevici (2008 – 2012)

Iulian Bădescu (2012 2015)

Adrian-Florin Dobre (2016 – 2020)

Andrei Volosevici (2020 – prezent)

Spitale cu renume foarte prost

Spitalele au renume prost în zeci de orașe din România, dar în puține lucrurile stau așa de rău precum în Ploiești. Mulți doctori de la Județean au plecat la privat sau la București, așa că multe specialități medicale nu sunt deloc reprezentate. Spitalul de copii a oferit multora experiențe atât de neplăcute, încât oamenii preferă să-și ducă la București copiii, chiar dacă durează mai mult. Nici sectorul privat nu oferă prea multe alternative.

Există și o promisiune de foarte multe timp, cum că se va construi un spital de copii. Nu s-a făcut nimic. La fel s-a întâmplat și cu planul privind construirea unui nou spital județean de Urgență: s-a tot venit cu promisiunea înainte de alegeri, dar la stadiu de promisiune a rămas.

Transportul în comun are multe neajunsuri

Până acum câțiva ani circulau prin Ploiești și câteva autobuze Ikarus mai vechi de 40 de ani, iar în prezent cele mai vechi autobuze au 24 de ani vechime.

Sunt trasee unde, chiar și la ore de vârf, trebuie să aștepți peste 15 minute și sunt zone unde distanța între stații este foarte mare, chiar și de peste 500 metri. Sunt și zone unde nu există transport în comun: nici măcar la parcul Bucov, unul dintre locurile de agrement din oraș, dar nici către uriașul Parc Municipal Vest.

Gara de Vest și tabela sa veche

S-au desființat aproape toate tonetele de bilete și nu mai funcționează decât o foarte mică parte dintre tabelele electronice care arată când vin autobuzele și tramvaiele. Acum zece ani funcționau aproape toate. Există automate de bilete, care funcționează cu bancnote și monede, dar nu merg întotdeauna. Din fericire pot fi cumpărate bilete și prin aplicația de mobil 24Pay,

Există și două linii de tramvai, 101 și 102, iar pe aceste trasee sunt vehicule Tatra produse între 1977 și 1985, aduse de la Potsdam acum 27 de ani. Există un proiect de a cumpăra 20 de tramvaie noi.

Autobuze electrice noi

Între 2014 și 2016 tramvaiele nu au mai circulat în Ploiești fiindcă s-au făcut lucrări de reabilitare a liniilor, lucrări ce erau absolut necesare. Dacă la linia 101 lucrările s-au terminat la timp, la linia 102 au fost probleme și amânări, iar locuitorii din zonă au fost exasperați de cât de greu avansau lucrările. Circulația tramvaiului 102 a fost reluată pe 15 septembrie 2016, la aproape 30 de luni de la întrerupere.

Ce-i drept, transportul public a fost gratuit în Ploiești din aprilie 2014, până la final de 2015, drept compensație pentru lucrările ample din oraș. La fel de adevărat este că Ploieștiul a fost printre primele orașe din țară care acum câțiva ani au scumpit biletele

O veste bună este că din 16 februarie circulă nouă autobuze electrice noi în Ploiești, pe linia 2, Gara de Vest – Gara de Sud – Prahova Value Center. Primul autobuz a ajuns în Ploiești în iunie 2022. Per total, contractul prevede livrarea a 22 de autobuze electrice.

Un lot de autobuze a ajuns în Ploiești în 2018, iar troleibuze noi au venit în 2021. Lucrurile s-au mișcat încet, dar flota a mai fost un pic reînnoită.

Orașul Ploiești are cinci gări, cele mai mari fiind Gara de Sud (unde este mare nevoie de modernizare, iar în fața gării este un haos de mașini și chioșcuri) și Gara de Vest (unde s-au mai făcut recent mici lucrări de cosmetizare).

Autogara