Copiii născuți prematur au risc mai mare de a dezvolta probleme de sănătate. Ce controale medicale ar trebui să facă și la ce să fie părinții atenți

Copiii născuți înainte de termen au adesea probleme de sănătate complicate. Greutatea mică la naștere, problemele de respirație, de auz și de vedere, dificultățile de hrănire sunt doar câteva dintre acestea. Din acest motiv, prematurii au nevoie de monitorizare mult timp după ce părăsesc maternitatea și de controale care să le urmărească dezvoltarea. Vestea bună este că o mare parte dintre probleme pot fi reduse sau eliminate cu un plan de îngrijire atent care să implice atât medicii specialiști, cât și părinții.

Bucuria nu este mai mică la nașterea unui copil prematur, dar există un risc mare ca el să aibă diverse probleme de sănătate. Cu cât se naște mai devreme față de termenul normal, cu atât problemele pot fi mai severe. O sarcină normală durează 40 de săptămâni. Termenul de copil născut prematur se referă orice bebeluș adus pe lume înainte de a 37-a săptămână completă de sarcină.

Aceste ultime săptămâni pe care copilul le petrece în uter sunt foarte importante pentru creșterea în greutate și dezvoltarea completă a organelor vitale, inclusiv a creierului și a plămânilor.

Acesta este motivul pentru care copiii născuți înainte de termen au un risc mai mare de a dezvolta probleme de sănătate și de a rămâne mai mult timp în maternitate. Totodată, ei au riscuri mai mari de a avea probleme de sănătate pe termen lung, precum dificultăți de învățare sau dizabilități fizice. Pentru anul 2021, rata de prematuritate în România a fost de 8,3% din 180.735 de naşteri, potivit Asociației Prematurilor.

Una dintre cauzele deficiențelor neurologice

Prematurii cu riscul cel mai mare de a avea probleme grave sunt cei care vin pe lume înainte ca sarcina să ajungă la 28 de săptămâni.

Dezvoltarea tehnologiei a mărit șansele de supraviețuire ale acestor copii. Un studiu publicat în revista JAMA arată că rata de supraviețuire a nou-născuților sub 28 de săptămâni a crescut în SUA de la 70%, în 1993, până la 79%, în 2012.

Tehnologia disponibilă în maternitățile din România permite tratarea cu succes a acestor copii și recuperarea lor.

Însă, prematurii de 28 de săptămâni au o greutate mică la naștere – un kilogram sau chiar mai puțin – au nevoie de susținere respiratorie și un risc mare de a suferi hemoragii cerebrale, pulmonare și sepsis neonatal. Evoluția lor este lentă și impredictibilă.

O altă categorie a de prematuri sunt cei născuți între a 32-a și a 34-a săptămână de sarcină, care pot avea organele incomplet dezvoltate. Tot prematuri sunt copiii născuți între a 34-a și a 36-a săptămână de sarcină. Ei vor avea însă o greutate mai mică la naștere și au nevoie de monitorizare în unitățile de neonatologie până când sunt capabili să respire și să mânânce singuri. Cele mai multe nașteri premature au loc la copiii din această ultimă categorie.

Potrivit Centers for Disease Control and Prevention, prematuritatea este una dintre cauzele principale ale tulburărilor pe termen lung a sistemului nervos la copii.

Cauzele posibile ale prematurității

Adesea, cauzele pentru care au loc nașterile înainte de termen nu pot fi identificate. Însă gravidele cu diabet, boli de inimă, de rinichi sau cu hipertensiune au un risc mai mare de a naște bebeluși prematuri.

Factori asociați nașterilor premature includ nutriția deficitară a gravidei, fumatul, consumul de droguri, infecții are căilor urinare, uterul anormal sau insuficiența cervicală. Totodată, au un risc mai mare de a naște înainte de termen femeile cu vârsta sub 17 ani sau peste 35 de ani.

Cele mai frecvente potențiale probleme ale prematurilor

Multe dintre problemele de sănătate pe care le au prematurii se pot ameliora în urma îngrijirii adecvate.

Un concept important în îngrijirea nou-născuților prematur este „vârsta corectată”. Aceasta se calculează ca diferență între vârsta cronologică în săptămâni și numărul de săptămâni care au lipsit până la termen. Vârsta corectată este esențială pentru evaluarea și ținerea sub observație a dezvoltării copilului prematur, ca și pentru stabilirea unor ținte realiste în privința evoluției lor după naștere.

Testele efectuate imediat după naștere de către medicii neonatologi includ radiografia toracică, pentru a evalua dezvoltarea cordului și a plămânilor, teste de sânge pentru a stabili nivelul de calciu, glucoză, bilirubină, precum și nivelul de oxigen.

Prematurii pot părăsi spitalul numai după ce se pot hrăni și respira singuri și încep să câștige în greutate. Chiar și așa, multă vreme după naștere ei au nevoie de îngrijire specială.

Care este frecvența vizitelor medicale la un copil prematur

Asociația de Neonatologie din România, împreună cu Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor, au elaborat un Ghid pentru urmărirea nou-născutului cu risc pentru sechele neurologice și de dezvoltare. Potrivit acestuia, managementul pacientului din secția de Terapie Intensivă Neonatală nu se încheie odată cu externarea acestuia din maternitate, ci continuă mult timp după.

Cele mai frecvente deficite asociate pe termen lung cu prematuritatea – în special a bebelușilor născuți la 28 de săptămâni – includ probleme de auz, lipsa parțială sau totală a vederii, dificultăți de învățare, dizabilități fizice și dezvoltare fizică precară.

În primele șase luni de viață vizitele medicale sunt obligatorii. Frecvența vizitelor medicale pentru un prematur în primele șase luni de viață este standardizată conform Programului național de urmărire al nou-născuților cu risc. Însă, ea poate suferi modificări, în funcție de starea generală de sănătate a copilului și nevoile medicale specifice.

La 40 de săptămâni vârsta corectată (data probabilă a nașterii) medicul neonatolog este obligat să programeze o evaluare obligatorie a prematurului în privința dezvoltării neurologice.

Potrivit Ghidului amintit, a doua vizită medicală este la două luni, apoi la 6 luni și la 12 luni vârstă corectată. Recomandările prevăd o vizită medicală intermediară la 18 luni și o a cincea vizită medicală la 24 de luni. Totodată, se mai spune în Ghid, medicul neonatolog trebuie să retrimită nou-născuții care s-au încadrat în grupele cu risc la consult oftalmologic cel puțin la șase-opt luni, 12 luni și 2 ani, chiar și în cazul unui examen oftalmologic normal la evaluările precedente.

Au nevoie de plan de îngrijire individualizat

Elaborarea unui plan de îngrijire și monitorizare din partea medicilor specialiști – neonatolog, medic de familie, pediatru, oftalmolog, ORL-ist, endocrinolog, neurolog, chirurg, kinetoterapeut – pentru fiecare copil prematur ajută la ameliorarea multor deficite avute la naștere.

– Planul trebuie să includă evaluarea stării generale de sănătate. Vizitele medicale regulate permit monitorizarea parametrilor de creștere – greutate, lungime, circumferința capului -,dar și identificarea eventualelor complicații și elaborarea intervenției adecvate.

• O altă evaluare vizează funcția neuromotorie – dezvoltarea limbajului, dezvoltarea copilului din punct de vedere cognitiv și comportamental.
• Totodată, prematurii au un risc crescut de infecții, astfel că respectarea unui program de imunizare adecvat este vitală.
• Alimentația prematurului este de asemenea importantă, pentru ca acesta să se dezvolte optim. Planul trebuie să evalueze obiceiurile de hrănire, toleranța digestivă și creșterea în greutate, precum și ajustările necesare dacă este nevoie.
• Părinții prematurilor au nevoie de sprijin în gestionarea provocărilor de dezvoltare ale acestor copii. Aceasta înseamnă că ei trebuie ajutați și îndrumați privind tehnicile de hrănire, practicile de somn, recunoașterea semnelor de boală și accesarea serviciilor medicale de care au nevoie.
• Potrivit Ghidului mai sus citat, medicul trebuie să urmărească bebelușul prematur până la doi ani vârsta corectată. După această vârstă recomandarea este către centrele specializate care pot asigura terapia de care copilul are nevoie și monitorizarea evoluției acestuia, în funcție de patologia pe care o are.

Sursa foto: Dreamstime.com