Amos Oz: Arabii si evreii, victime ale aceluiasi opresor – Europa

„Spunand ca atat arabii, cat si evreii au fost victime ale Europei, multi cred ca asta i-ar face, in mod automat, sa devina frati. Nu este atat de simplu”, a explicat scriitorul israelian Amos Oz, aflat pentru a treia oara in Romania. In cadrul unui dialog purtat cu Gabriel Liiceanu luni, la Ateneul Roman, celebrul scriitor a vorbit despre familie, compromis, Europa, Israel. Amos Oz s-a aflat in Romania la inceputul acestei saptamani, la invitatia Editurii Humanitas Fiction si a Ambasadei Israelului la Bucuresti.

Extrase din discursul lui Amos Oz:

• Un roman nu se construieste din idei, nici din personaje, intriga sau aventuri. Se face din cuvinte. A scrie un roman e ca si cum ai construi intregul lant al Carpatilor din cuburi de Lego.
• Cand scriu un roman, cateodata imi pare rau de mine insumi. Ma chinui uneori cate doua ore cu privire la alegerea unui cuvant si plasarea lui in locul potrivit in propozitie. Si nimeni nu va observa. Vor observa doar atunci cand cuvantul e plasat in locul gresit. Deci muncesc din greu pentru ca munca mea sa nu fie observata.
• Cred in arta compromisului, atat in scris, cat si in casnicie. Exista mereu o diferenta intre romanul pe care am vrut sa-l scriu si romanul pe care l-am scris de fapt. In fiecare roman sunt de fapt trei romane: romanul pe care l-ati citit, romanul pe care l-am scris (si acesta este diferit) si romanul pe care l-as fi scris daca as fi avut puterea sa fac asta.
• In vocabularul meu, cuvantul compromis este sinonim cu „viata”. Acolo unde exista viata, trebuie sa existe si compromis. Iar antonimul „compromisului” nu este „intregritate”, nici „oportunitatea”, ci „fanatismul si moartea”. Cand zic „compromis”, nu zic ca trebuie sa intoarcem celalalt obraz inamicului, ci zic ca trebuie sa incercam sa-l intalnim pe celalalt la jumatatea drumului.
• Scrie cel mai bun roman pe care-l poti scrie la un moment dat si lamenteaza-te cu privire la romanul pe care l-ai fi scris daca ai fi fost Tolstoi.
• Exista o diferenta intre singuratate si solitudine. Singuratatea este o conditie primordiala: ne nastem singuri. Dar, asa cum a scris poeta Leah Goldberg: „daca-ti aduci singuratatea si o faci sa atinga singuratatea mea, poate o sa doara mai putin”. Solitudinea este altceva: solitudinea e ceea ce se intampla cand o persoana intoarce spatele umanitatii.
• Poetul englez John Donne a spus cuvintele faimoase „nici un om nu este o insula”. Eu indraznesc sa adaug la aceste cuvinte faimoase: nici un om nu este o insula, dar fiecare barbat, fiecare femeie este o peninsula.
• Scriu despre familii, despre familii nefericite. Familiile fericite nu au nevoie de explicatii.
• Dupa mine, familia este institutia cea mai misterioasa din univers, cea mai paradoxala. Daca am de ales intre a ma alatura primei misiuni spre planeta Marte si a petrece 24 de ore sub forma unei muste asezate pe peretele din casa unei familii, as alege sa fiu musca, nu astronautul.
• Acest mic continent, Europa, a varsat mai mult sange nevinovat decat toate celelalte continente, inclusiv propriul sau sange. Port in mine o anumita ambivalenta evreiasca in legatura cu Europa. Cred ca aceeasi ambivalenta exista si in numerosi arabi. Ambivalenta este de cele mai multe ori o combinatie intre dragoste si ura. Atractie, fascinatie si manie.
• Spunand ca atat arabii, cat si evreii au fost victime ale Europei, multi cred ca asta i-ar face, in mod automat, sa devina frati. Nu este atat de simplu. In viata reala, cele mai rele conflicte sunt chiar conflictele intre doua victime ale aceluiasi opresor. Doi copii ai aceluiasi tata violent nu se iubesc necesarmente. Se uita unul la celalalt si vad, unul in celalalt, imaginea tatalui violent. Exact asta se intampla zilnic intre arabi si evrei. Arabii se uita la noi, israelienii, si nu vad victime. Vad o extensie a Europei colonizatoare si tirane.
• Dumnezeu poate fi directorul general al acestei lumi, dar nu este deasupra legii. Dumnezeu e cel care da legile, dar nu are voie sa se joace cu legile. In viziunea mea, aceasta este esenta civilizatiei evreiesti. Nu numai curajul de a ne critica unul pe celalalt, ci si curajul de a-l critica pe Dumnezeu. Curajul de a-l chema pe Dumnezeu sa apara in fata tribunalului, sa justifice actiunile sale fata de lume.
• Suntem un popor rebel. Nu ne place autoritatea. Micul Israel este o tara cu 8 milioane de locuitori, 8 milioane de prim ministri, 8 milioane de profeti si Mesia. Fiecare are o formula personala pentru mantuire universala spontana. Fiecare striga cu toata puterea si nimeni nu asculta. Israel nu este o natiune, nu este o tara, este o piata incinsa de argumente. In orice situatie, exista posibilitatea ca o scanteie sa declanseze o conflagratie in strada.
• Iubesc Europa, dar am si o anumita ambivalenta fata de Europa. Ma atrage Europa, dar in acelasi timp nu voi uita niciodata ca parintii mei au fost dati afara, in mod violent, din Europa. Din fericire pentru ei, daca nu ar fi fost dati afara din Europa in anii ’30, ar fi fost ucisi in anii ’40. Pentru parintii mei, Europa a fost o dezamagire in dragoste. Iubeau Europa, dar Europa nu i-a iubit pe ei.
• In urma cu 70-80 de ani, singurii europeni din Europa erau evrei ca parintii mei. Toti ceilalti erau patrioti romani, patrioti spanioli s.a.m.d. Parintii mei au fost etichetati drept „cosmopoliti”, „intelectuali fara radacini”, „paraziti”. Aceste trei peiorative au fost aplicate in egala masura de catre comunisti si nazisti.

Despre Amos Oz

Amos Oz, unul dintre cei mai importanti prozatori si eseisti israelieni, s-a nascut la Ierusalim in 1939, intr-o familie de carturari si profesori, originara din Polonia si Rusia. Figura tutelara a familiei, asa cum apare in cunoscutul sau roman autobiografic de mai tarziu, Poveste despre dragoste si intuneric, este fratele bunicului patern, profesorul doctor Joseph Klausner. Venit in Palestina la inceputul secolului trecut, acesta va ajunge pe culmile recunoasterii sociale si intelectuale – o strada din Ierusalim ii poarta numele, in timp ce scrierile lui sunt de referinta in bibliografia iudaismului. Parintii lui Amos vor avea insa un alt destin: tatal lui, Yehuda Arieh Klausner, desi studiase literatura si istoria in Polonia, cunostea 17 limbi si avea o cultura vasta, va ramane in umbra unchiului sau, fiind nevoit sa accepte un post modest de bibliotecar, in timp ce mama lui, Fania, o femeie la fel de cultivata, de o sensibilitate aparte, purtand in suflet nostalgia Europei, va ceda in fata greutatilor si a lipsurilor vietii de emigrant si se va sinucide cand Amos implinea varsta de 12 ani.

In 1954, la 15 ani, adolescentul fragil si crescut printre carti se razvrateste impotriva tatalui si paraseste Ierusalimul. Se stabileste in kibbutzul Hulda, unde isi va schimba numele de familie, devenind Amos Oz. La doar 20 de ani i se publica primele povestiri in revista literara Keshet, cu putin timp inainte de a fi trimis de colectivitatea kibbutzului sa studieze filozofia si literatura la Universitatea din Ierusalim. In 1967 lupta in Razboiul de Sase Zile, iar in 1973 participa la Razboiul de Yom Kippur.

Dupa absolvirea Facultatii de Filozofie a Universitatii Ebraice din Ierusalim revine in kibbutz, unde practica agricultura si preda la liceul local timp de 25 de ani, pana in 1986, cand se muta impreuna cu sotia si fiul sau in orasul Arad, pe tarmul Marii Moarte.

De-a lungul timpului Amos Oz a fost invitat al unor prestigioase institutii de invatamant superior precum Colegiul St. Cross, Oxford (1969-1970), Universitatea Ebraica din Ierusalim (1975, 1990) si Colegiul Colorado Springs (1984-1985) din S.U.A. Din 1987, Amos Oz preda literatura ebraica la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva.

Scriitorului israelian i-au fost acordate pana in prezent zece titluri Doctor Honoris Causa din partea: Hebrew Union College – Cincinnati, Ohio si Ierusalem (1988), Colegiul Western New England din Springfield, S.U.A. (1988), Universitatea din Tel Aviv, Israel (1992), Universitatea Brandeis, S.U.A. (1998), Seminarul Teologic Evreiesc din New York, S.U.A. (2006), Universitatea Ebraica din Ierusalim, Israel (2006), Institutul Weizmann din Rehovot, Israel (2006), Universitatea din Anvers, Belgia (2008), Universitatea pentru Straini din Siena, Italia (2010), Universitatea din Melbourne, Australia (2011).

Din 1965 pana in prezent Amos Oz a publicat 35 de carti, dintre care 13 romane, patru volume de povestiri si nuvele, carti pentru copii si noua volume care cuprind eseuri si articole. Cartile lui Amos Oz au fost traduse in 42 de limbi, in 43 de tari.