Regizoarea Carmen Lidia Vidu, pe scena Bozar din Bruxelles: După Colectiv, am simțit că nu mai pot merge la un director de teatru să îi spun că vreau să montez Shakespeare sau Cehov

​”A fost un moment în care s-a schimbat ceva în mine, pentru că a fost pentru prima dată când am ieșit în stradă. Eu nu sunt un activist, dar în acel moment am simțit că nu mai pot merge la un director de teatru să îi spun că eu vreau să montez Shakespeare sau Cehov”, a mărturisit regizoarea Carmen Lidia Vidu pe scena teatrului Bozar din Bruxelles, unde spectacolul său, „Jurnal de România. Constanța” s-a jucat vineri seară. Spectacolul, care face parte dintr-un proiect născut după incendiul din clubul Colectiv, a ajuns la Bruxelles la 4 ani după tragedia care a schimbat complet cariera și viziunea regizoarei: „După ce am văzut toți acei oameni în stradă mi-am dat seama că teatrul meu trebuie să fie funcțional, nu doar estetic sau emoțional, că ceva trebuie să se schimbe.”

„Documentarul este ceva nou pentru mine, la început eram interesată de altceva. În anul 2016, în România a fost un incendiu într-un club din București. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă și au cerut Guvernului să ia măsuri pentru ca ei să fie în siguranță când merg în astfel de locuri. A fost un moment în care s-a schimbat ceva în mine, pentru că a fost pentru prima dată când am ieșit în stradă. Eu nu sunt un activist, dar în acel moment am simțit că nu mai pot merge la un director de teatru să îi spun că eu vreau să montez Shakespeare sau Cehov. După ce am văzut toți acei oameni în stradă mi-am dat seama că teatrul meu trebuie să fie funcțional, nu doar estetic sau emoțional, că ceva trebuie să se schimbe”, a mărturisit Carmen Lidia Vidu la conferința de presă de la Bruxelles, care a precedat reprezentanția spectacolului „Jurnal de România. Constanța” pe scena Bozar.

Carmen Lidia Vidu și criticii de teatru Cristina Modreanu și Marian Popescu la Teatrul Bozar din Bruxelles

Ea adaugă însă că în România „oamenii nu își doresc neapărat asta, ei spun ‘Ajunge cu politica! Avem destulă politică’. De multe ori, criticii, publicul, actorii, managerul spun ‘Ajunge cu politica!’ „.

Carmen Lidia Vidu crede că belgienii de la Bozar au ales să invite „Jurnal de România. Constanța” la Bruxelles pentru că spectacolul este ca o carte de vizită pentru România: „Cred că belgienii au ales spectacolul meu, ‘Jurnal de România. Constanța’ să se joace aici pentru că se numește ‘Jurnal de România’ și este practic o carte de vizită – este un spectacol în care 6 actrițe din Constanța urcă pe scenă ca la Conferințele TED și vorbesc onest despre viața lor, ele devin un model, nu unul ca Superman sau Superwoman, dar ele vorbesc despre lucruri adevărate, despre cum relaționează cu mama lor, în spectacol este prezentată și o scrisoare adevărată către tatăl uneia dintre actrițe, pe care ea nu l-a cunoscut niciodată, e vorba despre relaționare onestă, despre abandon. Nu este un spectacol despre România turistică, despre Ceaușescu sau Nadia, este vorba despre România reală, despre oameni onești, despre lucruri bune și lucruri rele. Am crescut foarte mult odată cu acest proiect.”

De ce astfel de spectacole ajung rar să se joace în afara României, cu toate că sunt ca o carte de vizită? „E vorba despre o Românie care doare. Nimeni nu vrea să promoveze o Românie care doare. Vor să promoveze, mai ales în afara țării, lucrurile frumoase, estetice. Decizia de a călători cu spectacolul nu aparține echipei spectacolului”, confirmă și Cristina Modreanu, unul dintre cei mai cunoscuți critici de teatru din România.

La 40 de ani, Carmen Lidia Vidu mărturisește că a ajuns să învețe să facă singură teatru funcțional, din cauză că în România nu există nici școli, nici texte pentru asta: „În România, pe noi ne reprezintă Silviu Purcărete sau Nadia Comăneci, pe care îi știe toată lumea. Noi trebuie să ne găsim vocea, dar nu avem școli ca să învățăm să facem acest tip de teatru, nu avem texte. Eu am 40 de ani, toată lumea spune că sunt un regizor tânăr, dar nu mai sunt, sunt un regizor matur, și trebuie să învăț, la această vârstă, să fac teatru care pe lângă estetic și emoțional, să fie și foarte funcțional.”

„Pentru mine este foarte important să fiu aici pentru că pot să vorbesc și pot să primesc reacții la acest tip de teatru pe care îl fac”, a spus Carmen Lidia Vidu, în fața jurnaliștilor belgieni.

Carmen Lidia Vidu și criticul de teatru Cristina Modreanu la Teatrul Bozar din Bruxelles

Carmen Lidia Vidu și-a amintit, la Bruxelles, de copilăria din Arad, din epoca Ceaușeșcu, și de colegii de școală, mulți dintre ei plecați acum din țară: „M-am născut în Arad, iar în copilărie nu eram chiar săraci, aveam ciocolată și beam Pepsi Cola, ceea ce în România nu se găsea. Tatăl meu lucra, pe vremea lui Ceaușescu, la Autoservice – în fiecare oraș exista un Autoservice, dacă aveai mașină, mergeai acolo. Plăteai și lăsai uneori un vin, o ciocolată, un pui. Nu aveam mulți bani, dar aveam lucrurile acestea. După Revoluție, am fost pentru prima dată în Ungaria. O mare parte dintre copiii din România erau crescuți ca să plece din țară. Învățau franceza, engleza, germana pentru că știau că trebuie să plece din țară. Și eu mă gândeam că trebuie să plec din România. Toți colegii mei sunt acum plecați în Statele Unite sau în țări din Europa.”

„Acum am ajuns să mă întreb și eu de ce nu am plecat, de ce am rămas de ce m-am mutat mai spre est, în București, nu în vest”, a mărturisit ea, adăugând că unul dintre viitoarele sale proiecte, pe care și-l dorește în acest moment, ar putea fi un spectacol documentar despre Revoluție – o confesiune, nu informații clișeice de la tv: „Cred că pentru prima dată am nevoie să fac un spectacol de teatru documentar despre Revoluție, pentru că avem doar informații de la televizor sau din ziare, foarte clișeice, foarte turistice, și sunt sigură că spectacolul ar începe ca o confesiune despre Revoluția mea. Revoluția a fost un moment important în viața mea, și acum, la vârsta de 39 de ani, chiar am nevoie să mă întorc înapoi, este confesiunea mea.”

În afara unui spectacol despre Revoluție, Carmen Lidia Vidu își dorește ca spectacolele din România să călătorească în Europa și în lume, iar ea să găsească un manager care să fie „partenerul meu pentru a putea să cresc. În România nu am găsit încă un astfel de manager. Cred că asta e ceea ce aș avea nevoie în acest moment al carierei mele – un parteneriat cu un manager bun. Pentru că cred că teatrul este și o industrie.”

Unul dintre marile regrete ale lui Carmen Lidia Vidu este acela că „Noi în România trăim într-o Europă liberă, românii cumpără bilete și merg să vadă show-uri, evenimente afară, nu mai este atât de scump, în schimb noi nu călătorim cu producțiile noastre. Spectacolele noastre de teatru merg în Moldova sau în Bulgaria, ceea ce nu este rău, dar este foarte puțin, doar asta e. Ar trebui să fim parte a pieței europene.”

„Eu nu fac parte din teatrul independent, montez în teatre de stat și încerc să schimb audiența, să aduc un nou tip de teatru”, spune regizoarea.

„Cred că în teatrul românesc există voci puternice și cred că eu sunt una dintre aceste voci puternice. Toți încearcă să lupte și simt că avem această putere, avem și online-ul de partea noastră”, mai spune Carmen Lidia Vidu.

Momentul Colectiv și proiectul „Jurnal de România” au adus în viața regizoarei nu doar un alt tip de teatru, ci și un alt tip de abordare în relația cu managerii de teatru din România: „Cred că managerii teatrelor din România trebuie să lucreze mai mult, să meargă mai mult înspre public. Mie mi s-a întâmplat să îmi spună că nu vând la fel de multe bilete ca nu știu ce comedie. La început îmi făceam probleme că nu sunt eu un regizor, suficient de bun, apoi am spus Stop! Tu m-ai chemat aici să montez, ai vrut să ai un regizor ca mine pe afiș, e treaba ta să vinzi biletele.”

Și criticul de teatru Cristina Modreanu confirmă că media de vârstă a managerilor de teatru din România este, în general, de 70 de ani, iar mulți dintre ei consideră că publicul vine oricum la teatru și nu trebuie să facă eforturi: „Tradiția spune că noi așteptăm oamenii să vină la teatru pentru că teatrul este bun, este o parte importantă a societății. Spre exemplu, în România, dacă ai o întâlnire, este un gest foarte apreciat să îți inviți partenerul la teatru. Dar noile generații nu mai sunt impresionate de asta, trebuie să le convingi să vină. Aceste lucruri ar trebui să se schimbe.”

• ” ‘Jurnalul’ mi-a schimbat viața”

Spectacolul de teatru documentar „Jurnal de România. Constanța” s-a jucat vineri, 25 octombrie, la Teatrul Bozar din Bruxelles, în cadrul Festivalului Europalia.

„Jurnal de România. Constanța”, unul dintre cele 3 spectacole de teatru montate de Carmen Lidia Vidu în cadrul proiectului „Jurnal de România”, a ajuns la Bruxelles cu doar câteva zile înainte de împlinirea a 4 ani de la incendiul din clubul Colectiv, tragedie în urma căreia regizoarea a decis să pornească acest proiect: „După momentul Colectiv am simțit că nu mai pot să merg la teatru și să montez spectacole pe texte clasice – Shakespeare, Cehov – sau texte contemporane și am simțit că trebuie să fac un tip de teatru documentar în care să investighez în mine și in cei din jurul meu ce relație am eu cu România la această vârstă.”

A rezultat un proiect atipic, „Jurnal de România”, în care actorii își povestesc deschis, pe scenă, viața, experiențele personale și relația cu teatrul, orașul în care trăiesc și societatea actuală.

Carmen Lidia Vidu la Bozar

Proiectul „Jurnal de România” înseamnă 3 spectacole de teatru: „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” (premiera în octombrie 2016), „Jurnal de România. Constanța” (premiera în martie 2017) și „Jurnal de Romania. Timișoara” (premiera în octombrie 2018).

În toamna anului 2017, spectacolele „Jurnal de România. Sfântu Gheorghe” și „Jurnal de România. Constanța” s-au jucat la Schauspielhaus (Casa teatrului) din Viena, unde au cucerit publicul. La sesiunile de Q&A care au urmat spectacolelor, cei prezenți în sală au mărturisit că cele două spectacole nu seamnănă cu nimic din ce au vazut pana acum pe o scenă de teatru, au întrebat de unde se pot cumpara DVD-uri cu spectacolele din cadrul proiectului (un amănunt la care echipa nici măcar nu s-a gandit până acum) și daca există planuri de extindere a proiectului în orașe europene.

„După 3 ani de festivaluri românești și de deplasări internaționale constant cât de mult a lucrat în mine proiectul ‘Jurnal de România’. Echipele care au construit cu adevărat producțiile Jurnalului mi-au schimbat viața. Le datorez mult artiștilor din Sfântu Gheorghe, Constanța și Timișoara. Ei sunt o parte esențială din România mea. Prin ei am prins curaj, am căpătat voce și le mulțumesc că datorită lor eu îmi simt coloana vertebrală. ‘Jurnal de România’ este o lecție despre maturitate culturală”, spune regizoarea Carmen Lidia Vidu.

Carmen Lidia Vidu la Bozar

Despre deplasările internaționale, ea mărturisește că „Îmi sunt foarte necesare în viață. Și faima e cel mai mic bine. Am plecat la drum învățată că trebuie să demonstrez, să cuceresc, să am succes. M-am trezit în fața unui public internațional care m-a primit cu simplitate, cu întrebări, cu păreri personale. Am dialogat și mi-a prins bine. Dispare frica și apare un nou nivel de conștiință culturală. Plec cu ‘Jurnal de România. Constanța’ spre Belgia. Vom juca în fața publicului de la Bozar (Centre for Fine Arts – Brussels) și asta nu mă sperie. Aplaud echipa din Constanța pentru această performanță, iar eu zâmbesc liniștită când știu că la 39 de ani sunt selectată să reprezint România la Europalia alături de Bob Wilson și Silviu Purcărete.”

„Jurnal de Romania. Constanța”

Teatrul de Stat Constanța

Premiera: martie 2017

Cu: Mirela Pana, Lana Moscaliuc, Turchian Guzin Nasurla, Laura Iordan Adrian, Alina Mantu, Florina Stanculet

Regia: Carmen Lidia Vidu

Scenografia: Lăcrămioara Dumitrașcu

Coregrafia: Cristiana Drăgan

Montaj video & fotografii: Cristina Baciu

Costume: Lăcrămioara Dumitrașcu

Pagina de Facebook a spectacolului:https://www.facebook.com/JurnaldeConstanta