REPORTAJ. „Toți reprezentanții primăriei ne vorbesc de sus”. La mică distanță de luxul din nordul Bucureștiului, Claudiu și familia sa cară apă potabilă cu roaba și au curent cu rația. Și nu sunt singurii care trăiesc așa

În România, zeci de mii de oameni trăiesc la marginea legii și a orașelor, în așezări informale care nu sunt recunoscute oficial de autorități. Cifrele obținute de site-ul de investigații și analize Snoop de la peste o sută de primării din țară arată că majoritatea nu le includ în evidențele lor. Sunt comunități neglijate, cu locuințe improvizate, unde lipsa infrastructurii și a serviciilor de bază face viața de zi cu zi un act de supraviețuire.

O dată la câteva zile, Claudiu Cornea umple bidoane cu apă și le împinge cu roaba, spre casa lui. Casă e mult spus. Sunt două construcții mici, separate, din cărămidă. Una dintre ele e dormitorul. Cealaltă, un hibrid între bucătărie și baie. Trebuie să ieși dintr-una și să treci prin curte, ca să ajungi în cealaltă.

Locuința improvizată e pe un teren abandonat din Străulești, la mică distanță de ansamblurile rezidențiale luxoase din nordul Bucureștiului. Casa familiei Cornea e prima. În spate sunt alte șapte familii. Niciuna dintre locuințe n-are apă potabilă. 

„Dacă nu ar fi fost vecina asta care să ne ajute, nici apă nu am fi avut”, spune Cornea. Familiile își cară apa, cu rândul, în bidoane, de la o vecină.

Nici electricitate nu ar fi avut, dacă nu și-ar fi cumpărat un generator. Îl folosesc cu rația, cât să-și încarce telefoanele și să aibă lumină, ca cei mici să-și facă temele.

Familia Cornea are trei copii. Băiatul cel mare, de 22 de ani, locuiește separat, într-o garsonieră de la stat. Ceilalți doi stau cu părinții. Tatăl lucrează cu ziua în construcții. Mama e femeie de serviciu.

„Toți muncim și ne trimitem copiii la școală”, spune Claudiu Cornea.

Nu are buletin, nu are casă, nu are slujbă

Și-a construit singur cele două încăperi. El a turnat ciment, el a ridicat și izolat pereții, el a montat termopane. A făcut și o cabină de duș „pentru copii, să aibă condiții”. Dușul e conectat la un butoi cu apă. I-a luat ani buni să ajungă la acest „confort”. Ar fi durat mai puțin, dacă ar fi avut un serviciu permanent, cu contract de muncă. Spune însă că i-a fost imposibil, pentru că nu are buletin. Și, dacă nu are buletin, nu are nici casă, legal vorbind.

În locuința mică, dorm cu toții într-o singură cameră, pe o canapea extensibilă și pe o saltea pe care o pun pe jos, lângă. Canapeaua e primită de la un client pentru care a lucrat Cornea. La fel și dulapurile, șifonierul, mobila de bucătărie și electrocasnicele.

Acum, în decembrie, se încălzesc la sobă, cu lemne pe care le găsesc aruncate pe stradă sau adunate de pe câmp, cu bucăți de mobilă veche lăsată la câte-un colț de stradă. Mai dificil e cu igrasia, pentru că pereții nu sunt atât de bine izolați. Și cu fumul de la soba veche.

Cornea spune că face tot ce poate și speră ca toți copiii lui să aibă o viață mai bună. „Merg la școală, învață”, repetă el, obișnuit să fie acuzat că nu muncește sau că nu-și trimite copiii la școală. Se simte judecat mereu, inclusiv de funcționarii din primării, care, spune el, îi privesc de sus pe el și vecinii lui. Unii dintre ei au cerut locuințe sociale acum 20 de ani, fără rezultat.

„Toți reprezentanții primăriei ne vorbesc de sus.”

La începutul lui aprilie 2024, câteva zile la rând, polițiștii locali din Sectorul 1 le-au bătut la poartă oamenilor din Străulești să le spună că le vor dărâma casele. „Vor să ne dea afară ca pe câini”, au spus atunci oamenii.

Pe dispoziția semnată în aprilie de fostul primar al Sectorului 1, Clotilde Armand, se cere „desființarea construcțiilor” care nu au nicio autorizație de construire, și se vorbește despre „ocuparea abuzivă a terenului”.

Citește continuarea pe Snoop.