Bustul martirului Haralambie Balamaci, dezvelit la Korcea, Albania, de 10 Mai / Preot, întemeietor de școli, asasinat în ”masacrul de la Korcea”

Un bust al Părintelui Haralambie Balamaci a fost dezvelit luni, pe 10 mai, la Corcea, de către comunitatea de aromâni din zonă, prin strădaniile Fundației Nicolae Iorga din Saranda, respectiv ale lui Pano Bakalli. Părintele Haralambie Balamaci, împreună cu alți trei români, au fost jupuiți de vii și străpunși cu baioneta la Korcea pentru faptul că au slujit în limba română.

Documentele de arhivă de la Ministerul Afacerilor Externe de la București-certifică faptul că dupa Pacea de la București din 1913 a existat un efort susținut al statului român de a grăbi ȋnființarea unei episcopii pentru aromânii din Balcani. Printre episcopabilii aromâni, corespondența diplomatică insistă pe numele protoiereului Haralambie Balamaci, pe atunci preotul comunitǎții aromâne din Korcea.

De altfel ȋn 20 ianuarie 1914, Sfȃntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sub conducerea mitropolitului primat Konon Arǎmescu hotǎrǎște ȋnființarea Episcopiei Dunǎrii de Sus cu Macedonia cu atribuțiunea de ”a supraveghea și conduce biserica și școlile tuturor romȃnilor ortodocși de peste Dunǎre”.

Un nou prilej pentru potențarea conflictului greco-romȃn are loc ȋn contextul revendicǎrilor guvernului elen pe seama sudului Albaniei, provincie pe care grecii o denumeau ca fiind parte intrinsecǎ a civilizației elene, cunoscutǎ sub denumirea de vorio Epir, nordul Epirului, provincie cu circa 228.000 locuitori, dintre care o mare parte ortodocși de origine aromȃni și albanezi. In situația nou creatǎ de Protocolul de la Florența din 17 decembrie 1913, zona cuprinsǎ ȋntre Korcea-Arghirocastro-Saranda și Capul Stylos revenea noului stat albanez, ȋn pofida protestelor Greciei care ocupa de mai bine de un an de zile acest teritoriu, armata greacǎ urmȃnd sǎ evacueze total zona pȃnǎ la 31 martie 1914.

Teritoriul mai sus amintit va fi scena unor confruntări sângeroase între grupări paramilitare elene susținute de Grecia și forțele de ordine albaneze ce urmăreau alipirea ținutului la Albania. Pentru populația din Epir ȋncepea din nou o perioadǎ de instabilitate ȋn care masacrarele și incendierile de așezǎri sunt la ordinea zilei. Comunitatea aromȃnǎ din Epirul de Nord va plǎti și ea un preț substantial pentru nealinierea la politica dusǎ de Atena ȋn regiune.

In 23 martie 1914, într-o zi de duminică, la semnalul clopotelor catedralei mitropolitane din Korcea, la instigarea mitropolitului grec Ghermanos are loc un atac furibund ȋn zona cartierului aromȃn. Sunt incediate mai multe locuințe, devastate școala și paraclisul romȃnesc din oraș, iar preotul Haralambie Balamaci somat sǎ rǎspundǎ la ordinul mitropolitului Ghermanos de a veni la mitropolie este asasinat ȋn stilul specific epocii de cǎtre așa-numitele batalioane ierolohite- vestiții antarți greci.

Alǎturi de preotul Balamaci, mai sunt uciși fratele sǎu Sotir, Vasile Fațe, Vasile Talabacu și Vasile Babaiana- notabili ai comunitǎții din Korcea. Sunt cǎutați cu acest prilej și Andrei Balamace-nepotul preotului Haralambie și proaspǎt atașat comercial al Romȃniei pe lȃngǎ Legația din Durazzo (reprezentanță diplomatică înființată cu doar câteva luni înainte-tocmai pentru a susține eforturile culturale și bisericești pentru aromânii rămași între granițele tânărului stat albanez) și Nicuțǎ Balamaci, fiul preotului Haralambie, revizor școlar și viitor consul al Romȃniei la Saranda.

Aceastǎ crimǎ este ȋndreptatǎ nu întȃmplǎtor ȋmpotriva celui mai vizibil personaj al mișcǎrii naționale romȃnești din Albania. Preotul Haralambie Balamaci, este cel care ȋntemeiazǎ primele școli ȋn zona Albaniei ȋncǎ din 1883, cȃnd pune piatra de temelie a școlii din Pleasa, apoi ȋn 1884 pe cea din Korcea iar în 1889 înființează școala din Moscopole. Calitatea sa de dascǎl este dublatǎ de cea de preot din 1884-cȃnd terminǎ seminarul la Curtea de Argeș.

Va fi unul dintre cei mai implicati actori din zonǎ pentru obținerea dreptului de ȋnființare a unei episcopii aromȃne ȋn Balcani. Prin aceastǎ asasinare, un virtual episcop (rămas văduv după moartea timpurie a soției sale) era ȋndepǎrtat și totodatǎ se punea o presiune uriașǎ pentru orice activitate ce urmǎrea emanciparea de sub dezideratele elene. Jandarmeria albanezǎ condusǎ de un ofițer olandez a arestat 9 complici ai asasinatelor ȋn frunte cu arhiereul Ghermanos- ce sunt ulterior duși ȋn detenție la Elbasan.

De aici, aceștia reușesc sǎ fugǎ ȋn Serbia și apoi se refugiază ȋn Grecia. Papa Lambru Balamaci va supraviețui ȋnsǎ ȋn memoria\imaginarul colectiv al aromânilor din Balcani dar și la nord de Dunăre, părintele martir fiind decorat post-mortem de regele Carol I al României cu Coroana României în grad de Cavaler.

De menționat că și statul albanez îl va revendica drept unul dintre pǎrinții fondatori ai statului albanez declarându-l chiar erou national. (sursa: Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române-CESPE)