Sari direct la conținut

Războiul AI și laboratorul de testare Ucraina​

HotNews.ro
Răboi în Ucraina: Soldat ucrainean operând o dronă pe câmpul de luptă, Foto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia
Răboi în Ucraina: Soldat ucrainean operând o dronă pe câmpul de luptă, Foto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia

​Imaginile din Ucraina arată un război cu două viteze: în tranșee de-a lungul liniilor frontului, paralel cu atacuri cu drone, sisteme antiaeriene moderne, rețele de satelit care transmit date în timp real. Ucraina este „un laborator în care se creează viitoarea formă de război”, „războiul AI în viitor”, potrivit unui articol din revista National Defense Magazine.

În publicația militară se explică: „Deși încă nu poate schimba caracterul războiului, credem că Ucraina este un laborator în care se creează următoarea formă de război. Nu e un laborator marginal, ci un efort central, necruțător și fără precedent de a ajusta, adapta și ameliora sistemele activate sau îmbunătățite de AI, pentru implementare imediată. Acest efort deschide calea pentru războiul AI în viitor”.

Plusuri aduse prin tehnologie

Faptul că Ucraina a putut rezista atacului rusesc timp de un an și jumătate se datorează nu numai spiritului său combativ și aprovizionării constante cu arme convenționale, ci și utilizării tehnologiei moderne pe câmpul de luptă.

„Aș descrie acest război ca fiind un război foarte convențional, parțial cu elemente aproape arhaice, cum ar fi duelurile de artilerie, dar care este acoperit și pătruns de un nivel suplimentar de înaltă tehnologie”, spune Frank Sauer, de la Universitatea Armatei (Bundeswehr) din München, pentru Tagesschau.de.

Vedere artificială, recunoașterea vorbirii, analiza geodatelor folosind rețele neuronale: toate serviciile menționate se bazează pe tehnologii ce pot fi atribuite domeniului „inteligenței artificiale”. Sistemele de arme fără pilot, cum ar fi dronele zburătoare sau plutitoare, sunt arme relativ simple – dar sunt, de asemenea, folosite în masă de ambele părți aflate în război.

„Lanțul de ucidere (kill chain)”, adică secvența unui atac de la detectarea până la distrugerea unei ținte, este redus semnificativ prin utilizarea software-ului de țintire – la fel și timpul și forța de muncă care trebuie să fie alocate pentru analiza datelor.

Tehnologia joacă de asemenea un rol important în protejarea propriilor forțe armate: o dronă cu cameră quadcopter costă câteva sute de euro și – dacă nu este doborâtă – prin telecomandă poate face ceea ce ar trebui să facă o trupă trimisă în recunoaștere.

Soldat ucrainean operând o dronă (Foto: Daniel Carde / AFP / Profimedia)

Atacatorul Rusia nu a reușit încă să țină pasul la acest nivel. Expertul militar Frank Sauer vede „o diferență semnificativă între ceea ce Rusia a prezentat în presă în ultimii ani și ceea ce fac cu adevărat aceste sisteme. Până acum, niciuna dintre aceste presupuse arme miraculoase de înaltă tehnologie nu a fost văzută în Ucraina. Impresia mea este că acolo nu s-a întâmplat mare lucru în afara stadiului de prototip”.

Cu toate acestea, Rusia profită și ea de economiile relative de costuri, prin utilizarea tehnologiei: de exemplu, prin desfășurarea în masă a dronelor kamikaze Shahed produse ieftin, care trebuie apoi doborâte de forțele ucrainene cu salve antiaeriene scumpe.

Minusuri prin dependența de companiile de tehnologie

Tehnologia modernă nu rezolvă însă întotdeauna problema militară, consideră expertul militar german. „Puteți zbura deasupra unui câmp minat cu o dronă cu senzor infraroșu – o faceți seara, când soarele a strălucit toată ziua și minele s-au încălzit mai mult decât solul înconjurător. Apoi puteți vedea imaginea în infraroșu a fiecărei mine, o puteți identidica și cartografia”, spune Frank Sauer. „Asta este grozav, dar încă departe de a le elimina. Ai nevoie de sisteme de curățare de mine”.

Un alt dezavantaj constă în dependența relativă de înalta tehnologie: Sauer citează exemplul „Starlink”, care a fost un „game changer” pentru Ucraina. Elon Musk a cochetat de mai multe ori – aparent la întâmplare – cu o restricție sau întreruperea serviciului, dar până acum l-a menținut.

La doar câteva zile după începerea invaziei rusești, miliardarul Elon Musk a contribuit la menținerea rețelei de comunicații a Ucrainei cu „Starlink”. Compania „Clearview AI” a oferit țării serviciile sale de recunoaștere facială, pe care forțele armate le folosesc acum pentru a identifica luptătorii ruși căzuți și capturați. Folosind software-ul AI „Primer”, aceștia au putut să intercepteze și să analizeze apelurile telefonice necriptate de la luptătorii ruși.

În aprilie 2022, imaginile din satelit ale companiei „Maxar” au stârnit vâlvă, pentru că ar fi arătat gropi comune de la periferia Mariupolului – și au permis astfel să se tragă concluzii cu privire la condițiile din oraș, aflat sub asediu, la acea vreme.

La începutul lui 2023, CEO-ul Palantir, Alex Karp, a susținut că software-ul Meta-Constellation este responsabil pentru majoritatea detectării și selecției țintelor din Ucraina. De atunci, compania sa a făcut reclamă agresivă la „Skykit”, un fel de computer portabil care include o dronă quadcopter și o antenă de satelit, care poate fi folosită zile întregi fără a fi conectat la rețeaua electrică.

Din păcate, multe companii de inteligență artificială sunt complet netransparente în așa-numitul „suport” al Ucrainei. Nu se știe public dacă statul trebuie să plătească pentru asta, sau primește software-ul gratuit, deoarece oferă date și experiență pentru algoritmul din conflict. „Acestea sunt companii – iar scopul lor este să-și vândă produsele”, spune expertul militar german Frank Sauer. „Iar un produs care poate fi anunțat ca fiind testat și perfecționat se va vinde mai bine la următoarea expoziție de arme”.

Forța inovației la fața locului

Ucraina subliniază acum că dezvoltă ea însăși arme bazate pe tehnologie. Ea combină high-tech și low-tech, se refac componentele civile și echipamentele militare. De exemplu, serviciul secret al SBU a prezentat recent „SeaBaby”, o dronă plutitoare cu sute de kilograme de explozibili, despre care se spune că ar fi fost decisivă în atacurile asupra podului Kerci spre Crimeea și asupra navei rusești de debarcare „Olenogorski Gornjak”.

Sauer subliniază că principala caracteristică aici nu constă în progresul extraordinar, ci în cât de inventiv forțele ucrainene au folosit materialul și tehnologia disponibilă. „Viziunea unei forțe armate ca NATO ar putea fi: Nu avem nevoie de așa ceva. De aceea avem torpile sau rachete antinavă. Dar abilitatea de a inova și ciclurile incredibil de scurte în care se face dezvoltarea – acesta este lucrul cu adevărat interesant, din care putem învăța”.

Noua dronă maritimă kamikaze a ucrainenilor (Foto: Not supplied / WillWest News / Profimedia)

Șansele Ucrainei nu sunt slabe în acest sens. Experta în securitate Ulrike Franke, de la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), scrie că e probabil ca Ucraina să devină „un jucător serios în sectorul dronelor”, odată ce războiul se va termina.

Ucrainenii înșiși dau dovadă de și mai mult optimism: „vom vinde software lui Palantir până la sfârșitul războiului”, a scris Washington Post, citând un ofițer cu pseudonimul „Lesya”, la sfârșitul anului trecut.

____

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro