20 de ani de la Revolutie: eroii mor, cei care au luptat se intorc acasa si oportunistii ies in prim-plan

Sa fie asta sfarsitul lui Ceausescu?, reporterul BBC John Simpson intreaba. Da, raspunde englezul desemnat persona-non-grata de autoritatile comuniste de la Bucuresti in ’88. Revolutia romana din 1989 i-au adus lui Dennis Deletant cele “15 minute de faima”. Simpson pregatea inca din primavara lui ’89 un reportaj despre atrocitatile petrecute sub regimul ceausist. Dennis Deletant, expertul in Studii Romanesti de la University College of London, i-a fost ancora in Londra pana dupa executarea dictatorului, cand a plecat la Bucuresti cu doua echipe de filmare. Despre decembrie ’89 trait de presa britanica, despre generalul Stanculescu si cerinta adresata ambasadei Marii Britanii la Bucuresti, despre democratia romaneasca si despre alegeri s-a discutat vineri, 11 noiembrie, cu profesorul Dennis Deletant la Fundatia Ratiu din Londra.

„Pentru prima data in istoria regimului comunist roman, o adresa publica a conducatorului pusa in scena fusese intrerupta in plin vazul publicului. S-a dovedit a fi o lovitura fatala, mai intai lui Ceausescu si, mai apoi, intregului sau regim„, aminteste politologul britanic Dennis Deletant despre momentul cand Ceausescu a fost huiduit de multime. In luna mai, reporterul BBC John Simpson i-a cerut contacte in Romania pentru un documentar despre masurile draconice austere ale lui Ceausescu si planurile lui de a reduce pana la jumatate cele 14.000 de sate romanesti. John a vrut sa-l ia in Romania, insa Dennis Deletant fusese declarat in decembrie ’88 persona-non-grata de catre autoritatile romanesti, pentru criticile publice aduse lui Ceausescu.

„Pe 20 decembrie, dupa adresa publica a lui Ceausescu, monitorizata de BBC, John m-a pus in dificultate, intrebandu-ma: Dennis, sa fie asta sfarsitul lui Ceausescu?„La raspunsul afirmativ al lui Deletant, Simpson a plecat in Romania pentru a documenta evenimentele, lasandu-l pe Dennis ancora la biroul din Londra. „Asa a inceput pentru mine o saptamana de munca neintrerupta in Wood Lane. Nu m-am reintors acasa pret de doua nopti.„La 26 decembrie, reporterul BBC il cheama in Bucuresti, presupunand ca, odata cu executarea dictatorului, eticheta de persoana indezirabila nu mai avea nici o valoare.

In seara zilei de 29 decembrie aterizeaza la Varsovia cu doua echipe de filmare. Inca un zbor la Sofia, unde erau asteptati de doua masini, care sa-i duca in Romania. Venisera cu doua steaguri britanice, pe care le legasera deasupa Mercedesurilor. In dimineata de 31 decembrie, au trecut granita in Romania pe la Giurgiu. Denis Deletant era singurul vorbitor de romana. I-a explicat ofiterului de la pasapoarte ca se alaturau unei alte echipe BBC aflate deja in Bucuresti.

„Fara alte probleme si platind cate 40 de dolari pentru fiecare viza pe care a stampilat-o in pasaport, ne-a urat toate cele bune, avertizandu-ne ca in unele sate din ruta noastra spre Bucuresti s-a tras. In multe din satele prin care am trecut in drum spre capitala, localnicii, barbati, femei, copii, ne-au aplaudat, intampinandu-ne cu semnul Churchill-ian al victoriei, probabil in semn de recunostiinta atat al steagului nostru, cat si a victoriei lor impotriva opresiunii„, povesteste Deletant.

Un varf cald de glont

La amiaza ajunsesera in Bucuresti si se aflau cu John Simpson la hotelul Intercontinental. „Doua dintre geamurile camerelor noastre de la etajul 11 fusesera gaurite de gloante. John m-a sfatuit sa nu ma plimb prin fata lor, sa trag perdelele noaptea si sa folosesc doar veioza pentru ca lunetistii erau inca activi.

Teama de lunetisti i-a prevenit si pe bucuresteni sa iasa noaptea pe strada, teama pe care am realizat-o in acea seara, acut. John ma rugase sa-l insotesc sa conducem pana in sudul orasului, pentru a intervieva vaduva unui tanar care fusese impuscat mortal in seara zilei de 22 decembrie, in timpul protestului anti-Ceausescu.Ocazinal, se auzeau focuri de arma, in timp ce cameraman-ul nostru conducea masina incet prin zapada de cativa centimetri.„

„Fara o harta, si pe intuneric – produs al listei de economie a lui Ceausescu – nu reuseam sa localizam adresa vaduvei, care stiam ca se afla in apropiere de un sediu de aramata. Nerabdator sa ajung la destinatie, am deschis fereasta si am intrebat o femeie, care cara doua pungi de plastic”. Femeia a inceput sa strige Securitate! Securitate!, iar oamenii au iesit din case si au inconjurat masina. Am iesit din masina si i-am aratat pasapotul, sperand ca femeia va intelege, uitandu-se la document si la fizionomia mea, ca nu sunt roman”, povesteste Deletant.

Un barbat din multime a inteles despre ce era vorba si a ajutat echipa de reporteri sa gaseasca ceea ce cautau, mentionand ca „dorinta nostra de a vedea sfarsitul lui Ceausescu a indus paranoia in multa lume”. Atmosfera din Bucuresti dupa executia dictatorului descrisa de Deletant arata paranoia, neincredere, nesiguranta viitorului, focuri de arma, tineri neinstruiti cu armament in mana.

Pe 2 ianuarie, Deletant vizita un prieten de familie. Trecea pe o strada lugubra, cand a auzit un zgomot. In fata lui a vazut in varf de glont. Pe cand se aplica sa-l ridice, un militian cu o carabina in mana alerga inspre el, tipand sa plece din lumina singurului felinar care functiona. Denis s-a retras in umbra unei masini si s-a ghemuit. Militianul s-a aplecat dupa glont si i l-a inmanat. Era cald. „Ai fost la un pas de moarte. Un lunetist se afla in blocul de vis-a-vis si incercam sa-l eliminam.„

Revolutia furata

„Omniprezenta lunetistilor in Bucuresti facea sa circule zvonuri despre scopurile si afiliatiile lor. Opinia publica ii cataloga fie teroristi, fie parte a Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista a Securitatii, care, pana la executarea lui Ceausescu de Craciun, luptase sa-l readuca la putere, dar care, dupa moartea dictatorului, au trecut in umbra„, spune Deletant.

Dennis Deletant a povestit ca o echipa formata din trei sau patru oameni isi fortasera intrarea in casa ambasadorului britanic, vis-a-vis de studiourile TV romanesti din strada Emil Pangratti, si instalasera o mitraliera pe acoperis. Tintisera studiourile timp de peste o ora, pana cand un foc de tanc a ars locuinta. Tragacii nu au fost prinsi niciodata.

„Acestui incident se poate alatura explozia subita de focuri de arma, care a erupt in piata principala din fata cladirii Comitetului Central in seara de 22 decembrie, tocmai in timp ce multimii i se adresau o serie de vorbitori care condamnau regimul comunist. Cine a executat atacul, care a lasat urme de gloante in cladire, si cine a dat foc bibliotecii nu s-a descoperit niciodata. A rapit vietile catorva oameni iar unii sustin ca ar fi fost o ‘diversiune’, pentru a da credibilitate existentei fortelor contra-revolutionare care incercau sa-l reinstaureze la putere pe dictator, dand astfel legitimitate crearii Frontului Salvarii Nationale, proclamat doar cu cateva ore mai devreme de catre Ion Iliescu.

Aceasta parere se potriveacu argumentul ca miscarea populara inceputa in Timisoara fusese furata de un esalon secundar de comunisti, condus de Iliescu,si transformata intr-o ‘revolutie‘. Unii au mers mai departe, sustinand ca evenimenteledin Timisoara au fost parte dintr-o conspiratie condusa de comunisti anti-Ceausescu in frunte cu Iliescu,pentru a-l inlatura pe Ceausescu, dar sa mentina comunismul, daca nu chiar partidul, la putere. Multi romani au fost de parere ca au fost trasi pe sfoara si ca sacrificiul din 1989 a fost in van. Acestia arata ca, in ciuda faptului ca Partidul Comunist a fost declarat mort in 1990, nimeni nu a venit cu un certificat de deces.„Acuza notata de Deletant vizeaza prezenta Locotenentului-General Victor Stǎnculescu, lider in Ministerul Apararii sub Ceausescu, in guvernul provizoriu al FSN. S-a dovedit ca Stanculescu a avut un rol capital in opresia protestatarilor din Timisoara in zilele de 17 si 18 decembrie. A fost numit ministru al Economiei Nationale pe 28 Decembrie 1989, ocupand pozitia pana in februarie 1990, cand a devenit ministru al Apararii.

Generalul Stanculescu si Ambasada britanica

In data de 6 ianuarie, prietenul sau, actorul Ion Caramitru, invitandu-l pe Deletant la Palatul Victoriei, ii propuse sa devina sef pe Cultura in Buzau sau in oricare oras pofteste, spunandu-i ca se vrea inlocuirea tuturor soldateilor lui Ceausescu in domeniu. „I-am multumit pentru onoare, dar l-am refuzat pe motiv ca romanii ar fi gasit dificil sa accepte un ne-roman ca sef al misiunii Culturale a orasului lor„, isi aminteste politologul.

„In timp ce povesteam, generalul Stanculescu a sunat, rugandu-ma sa-l vizitez. I-a dat lui Caramitru datele locului unde se afla. Stanculescu nu avea pregatit un mijloc de transport, asa ca l-a rugat pe Caramitru sa aloce o masina de la Palatul Victoriei. Am acceptat si am sarit intr-un jeep care ma astepta la iesire. Soferul mi-a cerut indicatii sa ajunga la destinatie. Mi-a spus ca tocmai fusese angajat dimpreuna cu multi altii, pentru ca soferii regimului comunist fusesera concediati si nu stia prea bine Bucurestiul.„

„Am fost escortati de doua garzi inarmate, in haine de civil, la etajul patru al cladirii de pe Calea Victoriei, si grabit in camera lui Stanculescu. Si el era imbracat in haine civile. Mi-a explicat ca dorea sa transmita un mesaj urgent guvernului britanic, fiindca ambasadorul brtanic se retrasese la Sofia dupa incidentul de la locuinta lui. (…) A fost o cerere pentru alimente si asistenta pentru a repune pe picioara energia, mai exact capacitatea electrica a tarii.” John Simpson l-a ajutat sa transmita mesajul in Londra si l-a informat pe Stanculescu ca mai existau doi diplomati britanici in ambasada. I-am spus ca s-ar fi cuvenit sa incerce sa-i contacteze.„

La poarta ambasadei britanice, Deletant si-a aratat pasaportul celor doi soldati romani, care l-au lasat sa treaca si a putut transmite mesajul mai departe atasatului militar britanic. Cateva luni mai tarziu, David Miller, subsecretarul de stat al departamentul de Externe si Commonwealth, i-a multumit personal pentru gest.

Vrem o democratie adevarata, nu democratia romaneasca

„Se poate argumenta ca a fost o schimbare dura de suveranitate in Romania, reprezentata de transferul de putere de la Partidul Comunist Roman la Frontul Salvarii Nationale. Existau centre concurente de putere in Timisoara, dupa infiintarea Frontului Democratic Roman in 20 decembrie, in opozitie cu ramasitele organizatia partidului comuniste din cladirea consiliului. Aceasta dualitate a puterii ar putea fi extrapolata pentru a distinge Timisoara de celelalte orase in perioada 20-25 decembrie.

Trebuie sa descalificam termenul de ‘revolutie‘ in contextul roman nu pentru ca ruptura puterii a avut loc in suveranitate, ci pentru ca nu a existat o ruptura in continuitate, din cauza ca puterea a fost preluata de comunisti?Sau pentru ca altii vad autenticitatea revolutiei definita nu doar de calitatea schimbarii, ci si in schimbarea de mentalitate?

Cred ca putem respinge notiunea ca rasturnarea lui Ceausescu a fost o lovitura de stat. Dupa cum a fost aratat de alti cercetatori, Erich Honecker in Germania de Est, Todor Zhivkov in Bulgaria si Milos Jakes in Cehoslovacia au fost toti victimele unor lovituri de stat. Daca Ceausescu ar fi fost inlaturat de la conducere dupa intalnitea executivuli politic din 17 decembrie si inlocuit de un membru al Politburo, ar fi putut face parte din categoria loviturilor de stat. Dar retragerea sa din centrul Bucurestiului in fata protestelor poarta insemnul revolutiei: mobilizarea maselor, violenta larg raspandita, crearea spontana a institutiilor revolutionare, dezmembrarea coalitiei revolutionare si lupta feroce ulterioara intre reprezentatii revolutionarilor pe strazile oraselor din Romania„, sustine Denis Deletant.

„Maniera violenta a decesului lui Ceausescu a deosebit experienta schimbarii in Romania de schimbarea in celelalte state est-europene si a indicat ca, in Romania, o inlaturare calma a dictaturii ar fi fost imposibila.„ Deletant a intalnit un barbat care pazea intrarea la metrou in Bucuresti. Era inramat, purta tricolorul pe brat si i-a spus:„Vrem o democratie adevarata, nu democratia romaneasca„.

Seniori politici trebuie adusi in tribunal pentru a raspunde acuzatiilor credibile de coruptie

Deletant sustine ca incursiunile minerilor in Bucuresti in 1990 si 1991 poarta marca tacticilor folosite de comunisti in Romania in 1945 si in alte state europene, pentru a submina ordinea democratica si a se impune la putere. „Cu toate acestea, inlaturarea lui Ceausescu a condus la o revolutie politica. Monopolul partidului unic a fost inlaturata; alegeri cu mai multe partide s-a tinut in 1990, chiar daca imperfecte; comanda economica a incetat si cenzura a fost abolita. Si un transfer de putere s-a produs in 1996, cand neo-comunistii au fost infranti in alegeri. La nivel personal, posesia pasaportului a devenit un drept, nu un privilegiu.„

Chiar si asa, „legea in Romania este inca fragila si reforma sistemului judiciar este necesara. Se asteapta ca seniori politici trebuie adusi in tribunal pentru a raspunde acuzatiilor credibile de coruptie. Este discutabil daca s-a produs o revolutie in mentalitatea romaneasca din 1990 incoace. Ceea ce demonstreaza revolutia romana este ca eroii mor, cei care au luptat se intorc acasa si oportunistii ies in prim-plan.„

Dennis Deletant nu a mai avut probleme sa calatoreasca in Romania dupa executia lui ceausescu, insa titlul de persona-non-grata nu a fost retras nici azi. Acesta a descoperit ca avea un dosar gros la Securitate, de 1500 de pagini. Prntre altele, telefonul sotiei sale (romanca) fusese monitorizat din 1977 pana in 1989.

Scurt interviu cu Dennis Deletant

CB: Adam Michnik a declarat recent ca exista o problema cu democratia in toata lumea. Ce parere aveti despre democratia romana?

DD: Exista alegeri si campanie electorala in Romania, fie ea si imperfecta, si ati avut dezbateri foarte vibrante mai ales in alegerile anterioare. Oamenii merg si voteaza, chiar daca numarul votantilor a fost scazut in anii anteriori, dar este la fel si in alte tari est-europene. Demcratia in Romania este vibranta si te provoaca. Intensitatea cu care oamenii discuta politica este un aspect foarte bun. Cu siguranta pentru un strain, si garantat in cazul meu, este fascinant.

Sunt sigur ca este foarte frustrant pentru romani. Dar nu exista doar un tip de democratie, ci sute. Atat timp cat oamenii nu se simt inselati. Asta au simtit multi dintre oamenii pe care i-am intalnit dupa Revolutie: se simteaun inselati din cauza ca doreau sa fi vazut spatele a multor comunisti, nu doar politicieni, ci si oficiali. Dar problema care a fost in Romania si care inca persista: ati avut un partid cu patru milioane de membri. Cum ii inlocuiesti la nivel administrativ, de unde iei alti oameni? Trebuie sa folosesti resursele disponibile. La fel este si in Polonia. Aceeasi activitate, aceeasi problema sau incapacitate birocratica. O problema actuala a Romaniei: lipsa eficacitatii, lipsa profesionalismului. Dar aceleasi probleme haituiesc si Bulgaria, si alte cateva tari. Poate mai putin Polonia si Ungaria, insa si ele au trecut prin asta in 1990, dar veneau din alta parte. Existau discutii in partid si dezaprobari. In Romania nu se punea problema de asa ceva.

CB: Permiteti-ne un exercitiu: imaginati-va Romania in cinci ani, prima data cu Basescu presedinte, apoi cu Geoana in aceeasi functie. Ar diferi foarte mult?

DD:Nu cred ca ar fi o diferenta prea mare in plan economic. Ar deosebi personalitatile care ar trasa ruta schimbarilor si dezvoltarii economice care ar avea loc. Parerea mea este ca, sub PSD, multi oameni si-ar pune interesele personale mai presus de interesele nationale decat sub Basescu.

CB: De ce credeti asta?

DD: Din cauza trecutului unor oameni sinistri din spatele lui Geoana, ma refer la membri seniori ai partidului. Sunt oameni interesati in a nu fi adusi in tribunal pentru acuzatii credibile. Nu spun ca nu exista coruptie si in PDL, dar cred ca putem compara partidele din perspectiva proceselor initiate si pregatite care sugereaza coruptie.

CB: De ce nu a existat, intr-un stat democratic, un proces al comunismului?

DD: Nu a fost un proces concret in nici un stat post-comunist. Dar, cel putin in Romania, Basescu a condamnat comunismul si cred ca a fost un pas curajos. Nu sunt de acord ca nu exista un proces. Aveti si CNSAS care face o munca valoroasa, poate nu perfecta, dar oamenii au inceput sa-si puna intrebari si sa se faca ceva. Basescu a ordonat SRI sa dea CNSAS-ului arhivele securitatii. SRI a refuzat sa le predea in totalitate, din cauza motivelor de securitate nationala. Dar CNSAS a primit 21 de kilometri de dosare.

CB: Cum s-a vazut Revolutia romana in Marea Britanie?

DD: Cred ca intreaga presa din Vest ar fi de acord ca, in ciuda faptului ca au existat si alte revolutii, aceasta a fost cea reala: proteste, oameni impuscati, discutii intre membrii partidului, un dictator impuscat, toate ingredientele revolutiei franceze.

• Rugat sa comenteze alegerile prezidentiale din Romania, Dennis Deletant a declarat: „Dupa cum stiti, presa din Romania a fost in mare partinitoare in favoarea lui Mircea Geoana iar presedintele Basescu a avut o misiune dificila, a fost tratat incorect de mass-media. Si spun asta pentru ca OSCE – Organizatia Europeana pentru Securitate si Cooperaree – pentru care am lucrat in toate celelalte alegeri in Romania, dar nu si data asta pentru ca nu au trimis o echipa in Romania – au facut un raport despre felul in care mass-media a acoperit campania si a criticat foarte dur felul partinitor al mass-mediei romanesti in care au tratat si au prezentat politicile celor doi candidati, in special in turul doi. Nu cred ca politicienior romani si-au facut astfel vreo favoare.”