Prietenia dintre frați nu e un dat, ci mai degrabă o provocare, dar merită toate eforturile. Cum o cultivăm sănătos
În labirintul relațiilor umane, legătura dintre frați iese în evidență ca una dintre cele mai profunde și complexe. Este o relație marcată de sânge și amintiri comune, dar în același timp poate fi și un teren fertil pentru dezvoltarea unei prietenii autentice și durabile. Această relație aduce beneficii individuale inestimabile, cum ar fi suportul emoțional constant, contribuția la dezvoltarea personală și socială, menținerea tradițiilor familiale și oferirea unei perspective unice asupra lumii. Prietenia dintre frați poate fi, cu adevărat, un legământ pe viață.
Eu nu am frați, dar am crescut într-o familie mare, iar tatăl meu are trei frați, relativ apropiați ca vârstă. Relația dintre ei, una de frăție, prietenie, aventură, complicitate, umor și suport mi-a definit copilăria. Mesele de duminica de la bunici, unde ne adunam cu toții sau cele de sărbători erau presărate de povești din copilăria lor pe care, ascultându-le, noi, copiii, ne prăpădeam de râs și parcă retrăiam tot ceea ce se întâmplase.
Am căutat mereu această „relație” în cercul meu de prieteni. De mică mă uitam cu fascinație la frații care se jucau în parc, îi depistam în primele două minute, pentru că aveau acel cod unic, doar de ei înțeles, format din gesturi, priviri, jumătăți de cuvinte rostite din colțul gurii, o anume înclinare a capului, sau tonalitatea vocii, care îi făcea să se înțeleagă. Erau cei mai buni prieteni.
În adolescență, deși vedeam că aceiași frați se ceartă uneori, totuși erau și cei mai buni prieteni, mergeau la petreceri, învățau sau chiuleau împreună. Mereu împărtășeau lucruri. Adultă fiind, am văzut frăția și prietenia din postura de mamă a doi băieți care, deși au personalități și interese foarte diferite, se completează unul pe celălalt într-un mod unic.
Prietenia între frați nu e un dat
Prietenia dintre frați începe de regulă în copilărie, fiind o sursă de confort și siguranță pentru cei mici. Totuși ea nu este un dat, ci mai degrabă o provocare. Necesită cultivare și îngrijire, la fel ca orice altă formă de relație.
Prietenia se adâncește și evoluează pe măsură ce frații trec prin diferite etape ale vieții, ea construindu-se inițial prin joc și aventuri comune, după care, în adolescență și la maturitate, se transformă într-un suport reciproc în fața provocărilor vieții. În tot acest proces frații au oportunitatea de a dezvolta o înțelegere profundă unul față de celălalt, zidind piatra de temelie pentru formarea unei legături emoționale puternice și de durată.
Conceptul prieteniei dintre frați vine chiar din Antichitate, fiind un subiect care l-a preocupat și pe marele Aristotel. Iată câteva dintre observațiile lui:
INTERVIURILE HotNews.ro