Tudorel Toader publică extrase dintr-o decizie a Curții Constituționale potrivit cărora „instanţa de contencios administrativ nu poate cerceta raportul de drept constituţional” dintre ministrul Justiției și președinte

Tudorel Toader a publicat vineri pe contul lui de Facebook extrase dintr-o decizie recentă a Curții Constituționale legată de soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională dintre ministrul Justiției și președintele României, potrivit cărora „instanţa de contencios administrativ nu poate cerceta raportul de drept constituţional” dintre cei doi.

Postarea lui Tudorel Toader, cu titlul „Necesarele distincții dintre contenciosul constituțional și contenciosul administrativ!”, vine la o zi după ce președintele Klaus Iohannis a cerut din nou demisia ministrului Justiției și a afirmat că cererea sa de revocare a procurorului general Augustin Lazăr este „complet neadecvată”.

Iată mai jos extrasele din decizia Curții Constituționale 358 din 30 mai 2018, privind cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre ministrul justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.473 din 7 iunie 2018 (sublinierile aparțin redacției, n.r.).

„71. Instanţa de contencios administrativ nu poate cerceta raportul de drept constituţional dintre ministrul justiţiei şi Preşedintele României din moment ce, între cele două autorităţi, în problema dată, nu se stabilesc raporturi de drept administrativ, ci de drept constituţional.

Astfel, având în vedere întinderea competenţei sale funcţionale şi materiale, instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a interpreta şi aplica normele constituţionale şi, prin urmare, de a soluţiona raporturi pure de drept constituţional, respectiv situaţii în care sunt incidente numai norme constituţionale.

Instanţa de contencios administrativ are competenţa de a verifica numai conformitatea actului administrativ cu legea, şi nu cu Constituţia; astfel, acestea efectuează un control de legalitate stricto sensu, şi nu de constituţionalitate.

73. ….

Prin urmare, cele două autorităţi vor aplica decizia Curţii Constituţionale, iar controlul aplicării şi respectării deciziei de către acestea nu va reveni instanţei de contencios administrativ, ci tot celei constituţionale.

Astfel, instanţa de contencios administrativ va reţine numai competenţa de control stricto sensu a legalităţii decretului/refuzului emiterii acestuia, respectiv: emitent, temei de drept, existenţa propunerii ministrului justiţiei de revocare a procurorului din funcţia de conducere şi a comunicării acesteia în vederea emiterii avizului de către Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori, semnătura şi, după caz, publicarea în Monitorul Oficial al României, în timp ce instanţa constituţională are competenţa de a soluţiona conflictele de competenţă dintre cele două autorităţi rezultate ca urmare a unor interpretări diferite date de către acestea a textelor constituţionale incidente, precum în cazul de faţă.

74. Prin urmare, astfel fiind stabilită competenţa instanţei constituţionale, rezultă că numai aceasta are competenţa de a soluţiona raporturi pure de drept constituţional şi, în consecinţă, de a decide cu privire la întinderea atribuţiilor constituţionale ale celor două autorităţi publice de rang constituţional; de aceea, în această ecuaţie, competenţa instanţelor de contencios administrativ este exclusă. În aceste condiţii, sancţiunea greşitei aprecieri a întinderii competenţei, prevăzute de Constituţie, a unei autorităţi publice de rang constituţional, obiectivizată în acte/fapte concrete, ce se subsumează unui raport de drept constituţional, este, în mod firesc, una de drept constituţional, distinctă de cea administrativă, respectiv constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională de către Curtea Constituţională, cu consecinţa revenirii la starea de constituţionalitate.

77. Astfel, având în vedere raporturile constituţionale anterior relevate, Curtea constată că situaţia litigioasă dintre cele două autorităţi publice, de rang constituţional, poate fi soluţionată numai în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituţie”