Andrei Ursu: Dacă a făcut o „regretabilă confuzie” Tăriceanu să dezvăluie cine era acel „alt student înalt, subțire și brunet” care i-ar fi destăinuit ca tatăl său a fost ucis de Securitate
Andrei Ursu îi răspunde lui Călin Popescu Tăriceanu, care a susținut că afirmațiile făcute de el privind fiul disidentului au fost o ”regretabilă confuzie”, acuzând faptul că liderul ALDE vine cu o ”pretinsă explicație” ce nu este, de fapt, decât ”o nouă aserțiune nefondată a politicianului”.
Tăriceanu, care declarase joi seară la Digi 24 că Andrei Ursu i-a fost student și că îi împărtășise „cu mare frică” tragedia prin care trecea familia sa, a recunoscut vineri că, de fapt, nu l-a cunoscut pe fiul disidentului.
”Dacă a făcut o ‘regretabilă confuzie’, îl invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu să dezvăluie public cine era acel ‘alt student înalt, subțire și brunet’ care i-ar fi destăinuit că tatăl său ar fi fost ucis în închisoare de Securitate în 1985. Ar fi absurd să nu fi știut cum îl chemă pe acel ipotetic student, mai ales în condițiile în care domnia să singur spune că în facultate cazul lui Gheorghe Ursu era “intens comentat”. Să înțelegem deci că a cunoscut pe fiul unui alt disident Ursu ucis de Securitate în închisoare?”, îi răspunde fiul disidentului.
Scrisoarea lui Andrei Ursu:
”Stimați prieteni,
Mă simt obligat să răspund public scuzelor pe care mi le-a trimis domnul Călin Popescu-Tăriceanu sub pretextul unei “regretabile confuzii”, atât pentru faptul că domnia să a făcut publică scrisoarea pe care mi-a adresat-o, cât mai ales pentru că nu văd în ea decât o neverosimilă și lamentabilă cramponare în încercarea de a se asocia, fără vreo bază reală și legătură directă, cu cauza dizidenților din anii ‘80.
1. Pretinsa explicație „că e vorba de un alt student” cu o “dramă similară”, că „au mai fost, poate, destui în acele vremuri” este o nouă aserțiune nefondată a politicianului. Nu se cunoaște vreun alt caz de dizident ucis în închisoare de Securitate în 1985 (și nici în anii adiacenți).
2. Dacă a făcut o regretabilă “confuzie”, îl invit pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu să dezvăluie public cine era acel “alt student înalt, subțire și brunet” care i-ar fi destăinuit că tatăl sau ar fi fost ucis în închisoare de Securitate în 1985?
3. Ar fi absurd să nu fi știut cum îl chemă pe acel ipotetic student, mai ales în condițiile în care domnia să singur spune că în facultate cazul lui Gheorghe Ursu era “intens comentat”. Să înțelegem deci că a cunoscut pe fiul unui alt disident Ursu ucis de Securitate în închisoare?
(Ar fi trebuit că această persoană să și semene cu mine – atâta vreme cât legat de cazul tatălui meu eu însumi am apărut ocazional în mass-media începând din ’90, deci în aceste „mai multe decenii” de când domnul Tăriceanu pretinde că ne confundă).
4. E aiuritoare pretenția domnului Călin Popescu-Tăriceanu că nu ar vedea „ce capital politic” ar fi putut obține “doar relatând o discuție de acum aproape 40 de ani cu fiul unui mare disident”, când tot domnia sa continuă, în aceeași scrisoare pe care mi-a adresat-o, atacurile împotriva Procurorului General pentru că acesta ar fi fost „angrenat în prigonirea opozanților regimului comunist”, și încadrându-l în „sistemul paralel și nelegal de putere”.
Dacă domnul Călin Popescu-Tăriceanu se preface că nu vede miza politică a propriului demers, eu cred că poporul român nu suferă de aceeași miopie și o vede. Voi încerca însă să i-o explicitez domnului Președintele al Senatului din nou:
Domnia sa a încercat să profite de numele tatălui meu și încearcă în continuare din răsputeri să își asocieze abuziv numele pătat în dosare de corupție cu cel al unui dizident ucis de Securitate, exclusiv pentru a-l ataca, de pe o poziție de “apropiat al opozanților”, pe Procurorul General, pe care-l acuză de “prigonirea opozanților”.
(Aceiași parazitare a cauzei adevăraților dizidenți anti-ceaușisti o văd și în campania PSD, un partid sub a cărui guvernare un torționar al tatălui meu a ajuns colonel, dosarele de la Securitate ale tatălui meu erau ascunse sau falsificate, ce mai rămăsese din jurnalul tatălui meu a fost distrus, securiști condamnați pentru poliție politică au ajuns generali în SRI, iar justiția PSD-istă, cu adevărat “paralelă” cu dreptatea, i-a acoperit pe torționarii Pirvulescu și Hodis, care abia astăzi sunt judecați pentru crime împotrivă umanității).
Este știut de toată lumea că domnul Călin Popescu-Tăriceanu este nu doar din ultimele zile, de când cu Aiudul sau Dosarul Revoluției, în acest război cu Procurorul General și cu “sistemul paralel și nelegal de putere”, respectiv DNA-ul. Și anume, de când politicianului ALDE i-au fost descoperite actele de corupție și DNA-ul i-a făcut dosare în acest sens. Deci nu pentru vreun rol în dosarele opozanților anti-comuniști sau în cel al Revoluției îl atacă domnul Călin Popescu-Tăriceanu pe Augustin Lazăr de câțiva ani încoace. Îl atacă pentru că acesta din urmă s-a luptat să fie pedepsite actele de corupție ale politicienilor din România. Evident, și cele ale domnului Călin Popescu-Tăriceanu”.
CITEȘTE ȘI:
INTERVIURILE HotNews.ro