De ce mulți mileniali au o părere bună despre comunism? Ce răspunde un istoric român de 29 de ani

​Un sondaj realizat de către Yougov.com cu privire la atitudinea americanilor vizavi de socialism, comunism și colectivism a descoperit un trend surprinzător: tot mai mulți mileniali și tineri din Generația Z au o opinie pozitivă despre acestea. Mai bine de o treime dintre respondenți au o părere favorabilă despre comunism și aproape un sfert cred că ar trebui abolită proprietatea privată. Am încercat să aflu cât de relevant este acest fenomen și printre tinerii din România și am stat de vorbă cu un istoric din grupa de vârstă a milenialilor, specializat în comunism și istoria relațiilor româno-americane din anii 80.

Poate te întrebi de ce ar trebui să ne pese prea mult despre ce cred milenialii din America despre comunism, când noi aici îl cunoaștem mai bine și, dacă nu am prins perioada, avem la îndemână experiența celor care au cunoscut-o. Însă trăim într-o lume globalizată, în care informația circulă cu viteză, Hollywood-ul dictează trendurile în materie de cultură pop, și „războiul cultural” despre care se vorbește în Statele Unite e exportat și în restul lumii.

De ce exercită comunismul o atracție tot mai puternică printre tinerii americani și cât de relevant e trendul pentru România? Am vorbit cu istoricul Alexandru Groza, în vârstă de 29 de ani, bursier Fulbright și asistent universitar, specializat în relațiile româno-americane din anii ‘80. Alex face parte din noul val de istorici români tineri și e ghid la Ferestroika primul muzeu privat despre viața cotidiană în comunism. Uite ce mi-a spus:

„Lipsa de gândire critică determină confuzii”

Istoricul Alexandru Groza

36% din milenialii americani au o părere pozitivă despre comunism

Socialismul american are o tradiție culturală diferită de cea europeană. Europa a „beneficiat” de interacțiunea directă cu sistemul totalitar, așadar are o cunoaștere mai profundă a fenomenului comunist. America a interacționat cu mișcarea de stânga prin medierea intelectuală și culturală. Părerea favorabilă asupra comunismului este dată de gradul de inhibare a fenomenului socialist în planul politicii oficiale de stat americane iar cei care doresc o reformare a sistemului clasic de putere din Statele Unite pot ajunge la o astfel de reacție de susținere a unui eșantion politic periferic.

Din păcate, majoritatea persoanelor chestionate nu înțeleg dimensiunea totalitară a comunismului, făcând confuzii între ipostaza ideologică utopică a marxismului și realitatea statală genocidală a aplicării sale.

70% din aceștia declară că e probabil sau foarte probabil să voteze un candidat socialist, o diferență radicală comparativ cu generațiile anterioare

SUA și-a asumat rolul de dezvoltare a unei piețe economice libere globale și și-a creat imaginea de susținătoare a democrației la nivel mondial. Asumarea funcției de „watchdog” al drepturilor omului a determinat catalogarea oricăror forme de politici din spectrul socialismului în logica acțiunilor subversive sovietice.

Principala fobie politică moștenită în urma Războiului Rece este cea referitoare la socialism iar sistemul politic constituit din două opțiuni, republicani și democrați, în ciuda diferențelor ideologice, a avut un punct comun: menținerea măsurilor sociale și a comunismului în cadrul aceleiași paradigme negative.

Lipsa de gândire critică determină confuzii care pot afecta valorile democrației actuale, dacă politicienii americani nu își vor asuma să educe electoratul asupra diferențelor dintre măsurile de protecție socială, socialism, respectiv comunism.

De exemplu, când Barrack Obama a inițiat pachetul Obamacare (facilitarea de prețuri accesibile în domeniul sistemului medical), pentru a crea o situație egală între cei care își permit plata asigurărilor și cei afectați de criza financiară și sărăcie, a fost catalogat drept socialist de către opoziție. Existența unei confuzii politice în acest sens determină o reacție contradictorie din partea milenialilor americani, care nu reușesc sa facă distincția dintre socialism și comunism.

Deși a crescut procentul celor dispuși să voteze un candidat socialist sau comunist, numărul celor care ar vota un socialist democrat a scăzut

Este o reacție naturală a unui sistem politic de a crea alternative, prin periferia eșichierului politic. Versiunea socialistă oferită de Partidul Democrat din State este una controlată, ancorată în nevoile electoratului tradițional, așadar un socialism de nișă, bazat pe compromis. Faptul că vocile socialiste provenite din sectorul democrat nu mai reprezintă opțiuni pentru alegători se datorează gradului de uzură politică a partidului.

Fenomenul nu este de radicalizare, ci de extindere a opțiunilor electorale către periferie, unde vocile sunt mai puțin uzate, având un impact media și social amplificat.

Aproape un sfert din milenialii americani cred că am trăi într-o societate mai bună dacă proprietatea privată ar fi abolită

Curentul este unul real, dar marginal, fiindcă structura clasei politice actuale americane se bazează pe individ, drepturi și obligații, toate normate prin Constituție. Concluzia la care au ajuns milenialii a fost că existența proprietății colective ar fi soluția la combaterea discrepanțelor sociale. Cei care susțin aceasta fie au uitat, fie nu cunosc că, de fapt, colapsul Uniunii Sovietice s-a datorat planificării statale și a cincinalelor neracordate la o piață liberă.

Sociologic vorbind, America arată din ce în ce mai mult ca o țară în care există două viteze: una a celor care au reușit să supraviețuiască în capitalism, și alta pentru cei care au eșuat în a efortul de a fi competitivi. Statul cel mai edificator, din perspectiva discrepanței sociale, este California, unde sunt cele mai mari investiții în tehnologie, dar și numărul cel mai ridicat de cerșetori.

Lipsa unui echilibru duce la idealizarea unui sistem utopic egalitarian, așa cum este marxismul, fără a conștientiza consecințele sistemice, abuzul de putere, teroarea, violența.

Socialismul e privit tot mai favorabil printre tinerii din SUA, în timp ce capitalismul e pe un trend descendent

Milenialii beneficiază de și trăiesc în capitalism, având o gândire competitivă. În mod paradoxal, comportamentul lor politic rezultă și din sentimentul de vinovăție că nu pot remedia incapacitățile sociale inerente oricărui stat, indiferent de gradul de dezvoltare. Cum am spus, există multe neclarități legate de concepte.

Ca să exemplific: când vorbim de gratuitatea învățământului superior, dorită de aproape jumătate din mileniali și cei din Generația Z, politicienii americani fac la rândul lor o confuzie, catalogând măsura ca socialistă. În realitate, ar fi o măsură socială menită să elimine ratele bancare ale celor care fac împrumuturi.

Sistemul de învățământ superior de stat american se diferențiază de cel privat prin faptul că taxele de școlarizare sunt mai reduse. Însă ele rămân suficient de mari pentru a obliga o familie cu venituri mijlocii la contractarea unui împrumut pe termen lung pentru a plăti studiile. De obicei acesta este preluat de tânăr când se angajează, adesea în mai multe joburi, pentru a putea plăti cât mai repede.

Principala cauză a sărăciei din SUA este neplata împrumutului bancar, la care se adaugă un credit score negativ. Persoanele aflate în imposibilitate de plată sunt afectate pe termen lung, societatea americană crescând pe baza creditelor bancare. Oamenii de rând executați silit nu mai pot evolua social și rămân blocați în locuri de muncă fără perspectivă, prost plătite și sub pregătirea lor.

76% dintre respondenții studiului nu știu că pactul Ribbentrop-Molotov a dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial

Sistemul american de educație se bazează pe principii behavioriste, unde este punctată eficiența în îndeplinirea obiectivelor în detrimentul informațiilor acumulate de studenți. În școala americană contează comunicarea și gândirea critică. Doar că foarte mulți absolvenți nu excelează în acest domeniu. Lacunele sunt inerente, atâta timp cât învățământul se axează pe abilități în detrimentul cunoștințelor.

Deși nu putem compara cele două sisteme educaționale, din ce observ în rândul milenialilor români, nu pot spune că există un punct de ruptură atât de profund. În plus, astăzi există posibilitatea de a obține informații cu mult peste programa oferită în școli. Problema ține de gândirea critică și filtrul cultural prin care fiecare generație se raportează la trecut.

„Și, totuși, Ceaușescu a făcut și lucruri bune, nu?”

Sursa foto: pagina de Facebook Uniunea Tineretului Comunist

Cum vede un ghid Ferestroika atitudinea milenialilor americani vizavi de comunism, comparativ cu cea a celor din România?

Milenialii americani, în special cei californieni, privesc cu multă surprindere realitățile comunismului românesc, fiindcă le este restructurată imaginea pozitivă a comunismului văzut prin prisma ideologiei. De multe ori mi s-a întâmplat să fiu întrebat, la finalul turului: „Și, totuși, Ceaușescu a făcut și lucruri bune, nu? Așa-i că nu a fost totul numai Securitate și cozi?”

Rolul întrebării lor este de a salva ceva din ceea ce reprezintă un peisaj perfect ideologic. Problema milenialilor americani este că au acces la surse care se împart între informațiile propagandistice create de statele comuniste pentru vestici, și denigrarea statelor comuniste de către aceștia. Nu există o balanță sau o linie de mijloc în interpretare. Milenialii din România doresc să își provoace părinții la povești despre comunism, fiindcă deja știu ceva, nu foarte structurat, însă suficient cât să aibă o părere generală.

Cât de reprezentativ e trendul din SUA pentru tinerii din România?

Milenialii americani nu au un background al nostalgiei, ci o cumulare a frustrărilor sociale pe care le sesizează în sistemul american și de incapacitatea actualilor politicieni din State de a oferi soluții viabile pentru problemele actuale. La noi situația este complet diferită și bazată pe influența nostalgicilor. Ideile de „se trăia mai bine atunci”, „școala era școală pe vremea mea”, „nimeni nu a murit de foame” și alte forme de adevăr subiectiv servesc ca argumente pentru consolidarea unei imagini îndulcite a comunismului românesc.

Crezând acestea, o parte a Generației Z și a milenialilor poate ajunge la o viziune unilaterală prin care, de exemplu, e clamat patriotismul lui Ceaușescu. Însă, privite în context, toate făceau parte din apanajul propagandei cu scop de legitimare a unui sistem totalitar și abuziv.

Printre studenții tăi ai întâlnit tineri care ar prefera să trăiască în comunism?

Nu, dar au informații confuze sau neclare despre această perioadă din istoria națională. În multe cazuri, lipsa interesului, alături de absența profesorilor implicați, au generat lacune semnificative. Cea mai stranie combinație este cea dintre ignoranță și conformism, rezultatul fiind preluarea surselor fără un comentariu sau o analiză prealabilă. Realitatea este că, indiferent de preferințele milenialilor, trăim într-un sistem democratic. Dreptul la opinie, politică sau nu, nu poate fi considerat un delict.

Statisticile despre care vorbim nu prezintă altceva decât o tendință de a gândi în idei simpliste problemele întregului sistem. Soluția nu este o revoluție, oricare ar fi natura ei. Simpla participare la vot schimbă mai multe decât orice utopie.