În jur de 60% din cadrele medicale de la Spitalul de Boli Infecțioase ”Victor Babeș” din Timișoara sunt în stadiul de burnout – Studiu

Proiectul pilot în România de evaluare a epuizării fizice şi a stresului profesional în rândul cadrelor medicale de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeş” Timişoara a demonstrat că 56,37% dintre medicii, asistentele medicale, infirmierele, brancardierii şi restul personalului chestionat au un nivel mediu sau ridicat de burnout (epuizare fizică şi stres), a anunţat, luni, managerul spitalului, doctorul Cristian Oancea.

În ceea ce priveşte extenuarea emoţională, aceasta se regăseşte în cazul a 55,88% dintre participanţii la studiu, 67,16% dintre angajaţii spitalului au declarat că au un grad ridicat de stres, iar 64,22% resimt îngrijorare, faptul că niciodată nu au timp pentru ei, oboseală şi lipsa odihnei.

Un semnal de alarmă este legat de faptul că, în urma cercetării, s-a constatat o creştere a anxietăţii personalului unităţii medicale, care a ajuns la 34,80%.

„Studiul a arătat ceea ce, din păcate, am bănuit în momentul în care, împreună cu colegii mei, am decis să realizăm acest proiect, unic de altfel în România. Un grad ridicat de epuizare profesională, dar şi personală. Ceea ce lasă urme adânci. Noi nu am putut să ne luăm prea multe zile libere în ultimul an, pentru că era nevoie de fiecare dintre noi. Cum să fi plecat când secţiile erau pline, când oamenii erau în suferinţă? Ne-a marcat fiecare etapă a acestei pandemii. Nu mai vorbim de gradul ridicat de afectare a calităţii vieţii care, însă, nu este doar în spital, ci fiecare dintre noi îl simte. Studiul va fi transmis Ministerului Sănătăţii şi sunt convins că poate fi aplicat la orice altă unitate sanitară aflată în lupta anti-COVID. De altfel, mai mulţi colegi din ţară ne-au cerut ajutorul şi le vom pune la dispoziţie studiul, dar şi chestionarele, pentru a putea să realizeze şi ei o analiză a stării de epuizare”, a explicat Cristian Oancea, potrivit Agerpres.

În etapa a doua a proiectului, participanţii la studiu au avut fie întâlniri personale, fie întâlniri de grup cu psihologul unităţii sanitare, care a demonstrat că 9,31% dintre cei chestionaţi au şi un anumit grad de depresie.

„Ceea ce trebuie remarcat sunt răspunsurile la itemii cu cele mai ridicate cote: nu mă simt odihnit, mă simt la limita puterii, sunt secătuit emoţional, am prea multe lucruri de făcut. Sunt doar câteva dintre exemplele date de colegii mei. De asemenea, unii colegi au explicat că sunt marcaţi de numărul mare al pacienţilor care au pierdut lupta împotriva COVID în secţia ATI, dar şi de virulenţa cu care loveşte aceste cumplit virus. Alţii au evidenţiat dramatismul cazurilor pe care le-au tratat. Nu în ultimul rând, un factor important al burnout-ului este munca aproape continuă care ajunge uneori la 10 – 12 ore pe zi, dar şi faptul că cei mai mulţi dintre colegii mei nu reuşesc să se detaşeze de problemele de la spital nici acasă. Astfel se explică cotele ridicate obţinute şi remarcăm nerespectarea conceptului de echilibru între muncă şi viaţa personală”, a detaliat psihologul clinician-psihoterapeut al Spitalului „Victor Babeş” Timişoara, Dana Biriş.

În etapa a treia, s-a urmărit găsirea unor soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, dar şi a stării psiho-emoţionale a celor care lucrează în Spitalul „Victor Babeş” Timişoara. Astfel, au fost gândite şi urmează să fie puse în aplicare o serie de măsuri care privesc acordarea unor zile libere, a concediilor de odihnă restante, dar şi realizarea unor întâlniri periodice.

„Întâlnirile periodice reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pe care vrem să le punem în aplicare în perioada imediat următoare. Este foarte important să vorbeşti cu oamenii, să le asculţi frământările, să vezi ce îi preocupă şi cum îi poţi ajuta. O altă abordare o reprezintă strategiile de coping centrate pe problemă (exemplu, surse care sunt sau pot deveni factori stresori) şi strategii de coping centrate pe emoţii (să identificăm stresul perceput de către personalul din instituţie, gestionarea şi controlul emoţiilor, mecanisme şi mijloace de gestionare a stresului etc.). Nu în ultimul rând, vom încerca să îi ajutăm să găsească un echilibru între viaţa personală şi cea profesională”, a adăugat Dana Biriş.

Totodată, se are în vedere şi reorganizarea muncii pe fiecare compartiment, astfel încât să fie redusă presiunea pe fiecare dintre angajaţi, în funcţie de nevoile fiecăruia, inclusiv prin creşterea schemei de personal, întrucât colectivul este prea mic.

„Ne-au ajutat şi le mulţumesc rezidenţilor şi studenţilor care au venit alături de noi în ultimele luni. Au lucrat atât în secţia ATI, cât şi în zona de triaj. Avem şi colegi transferaţi de la alte unităţi sanitare care au vrut să ne ajute. Cu toate acestea, există un deficit de personal pe care vom încerca în perioada următoare să îl acoperim”, a completat pneumologul Cristian Oancea.

Studiul a fost realizat în perioada februarie – martie pe un eşantion de aproximativ 250 de angajaţi ai spitalului, semnificativ, din numărul celor care lucrează în spitalul din linia întâi a luptei cu COVID-19.