„E o zi a Rușinii Naționale – regizorul Tudor Giurgiu, după decizia instanței de a-i achita pe torționarii lui Gheorghe Ursu

Regizorul Tudor Giurgiu reacționează și el la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-i achita pe Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, torționarii disidentului Gheorghe Ursu: „E o zi a Rușinii Naționale”.

• „Dizidentul Gheorghe Ursu a fost omorât în bătaie în 1985 în penitenciarul unde era încarcerat de câteva luni pentru “deținere de valută”. Securitatea a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i face viața un calvar, tocmind detinuți de drept comun să-l bată sistematic. Asta pe lângă torturile executate de anchetatorii din Securitate. Totul drept răsplată pentru că Ursu denunțase regimul Ceausescu, trimițând scrisori către Radio Europa Liberă.
• Azi, instanța supremă a decis să îi achite definitiv pe torționarii lui Ursu, foștii securisti Pârvulescu si Hodis. Recent, fiul domnului Ursu, Andrei Ursu spunea că “Miza acestui proces nu este deci doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu. E vorba de capacitatea justiției române de a înțelege și condamna fărădelegile dictaturii ceaușiste.”
• Nu au înteles nimic. E o zi a Rușinii Naționale!”, a scris pe Facebook regizorul Tudor Giurgiu.

Foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, au fost achitaţi definitiv joi de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Inginerul Gheorghe Ursu – unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist – a murit în 17 noiembrie 1985, la Spitalul penitenciar Jilava, în urma bătăilor pe care le-ar fi primit de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.

Trimiși în judecată de procurori în august 2016 pentru crime împotriva umanităţii, Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş fuseseră achitați și de Curtea de Apel București, în octombrie 2019.

Decizia a fost contestată atât de către Parchet, cât și de către Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, care a reclamat modul în care au fost achitaţi cei doi foşti ofiţeri ai securităţii comuniste. Joi, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca „nefondate” apelurile acestora și a menținut decizia de achitare în cazul celor doi foști ofițeri de securitate.

„Gheorghe Ursu nu a fost nici pe departe un caz singular”

Într-un mesaj postat joi pe Facebook, înainte ca instanța să pronunțe decizia definitivă, Andrei Ursu, fiul disidentului, spune că zeci de mărturii și documente demonstrează că Gheorghe Ursu „a fost torturat în detenție, în mod sistematic, până la moarte, de către anchetatorul sau, Pîrvulescu Marin, secondat de Hodis Vasile, ambii ofițeri în direcția a VI-a a DSS”.

• „Prin faptul că se afla în detenție, la discreția unui întreg aparat represiv, victima a fost desigur „căzută sub puterea adversarului” politic.
• Motivul este de asemenea cunoscut: printre alte „grave manifestări dușmănoase”, Gheorghe Ursu a trimis scrisori la Europa Liberă în care l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu de crimă legată de lăsarea blocurilor avariate de cutremurul din 1977 în nelucrare.
• Conform mărturiilor, violența torturilor aplicate de ofițeri creștea întrucât „ing. Ursu”, care „s-a legat de tăticu”, nu s-a dezis de acele scrisori și de acuzația împotriva șefului statului; pentru că a refuzat să colaboreze, „nu a declarat ceea ce îi interesa pe anchetatori”, „a fost o nuca tare”, afirmă fiul disidentului.

El spune că Gheorghe Ursu nu a fost nici pe departe un caz singular:

• „O a două dimensiune a probatoriului relevă atacul generalizat și sistematic al Securității ceaușiste împotriva opozanților din ultimii ani ai dictaturii. Un atac ce ne-a ținut paralizați în frig, frică și o umilitoare penurie materială și morală, printr-o varietate de „metodici”: la „destrămarea anturajelor” prin „defăimare”, „compromitere” și amenitari; disimularea represiunii fizice, psihice și deseori psihiatrice „sub acoperirea altor organe” (miliția, procuratura); și până la bătăile sălbatice la care au fost supuși deținuții de la Aiud, muncitorii revoltați la Brașov în 1987 și alți opozanți în anchete similare cu cea la care a fost supus Gheorhe Ursu, culminând cu arestatii, răniții și cei peste 1200 de morți ai Revoluției din decembrie 1989.
• Miza acestui proces nu este deci doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu. E vorba de capacitatea justiției române de a înțelege și condamna fărădelegile dictaturii ceaușiste.
• Responsabilitatea și semnificația actului de justiție, în special în aceste cazuri de grave încălcări ale drepturilor și demnității umane, este în primul rând ca aceste crime să nu se mai repete. Este, până la urmă, instrumentul juridic preeminent prin care comunitatea internațională, începând de la Nuremberg, a încercat să descurajeze sistemul totalitar – un sistem susținut prin frică și violență”.