Marele proces al celulei teroriste din Zwickau. Acuzata principala, Beate Zschape, ar fi pe jumatate romanca

Luni, 6 mai, incepe la Munchen un proces asteptat de un an si jumatate. Este vorba de procesul crimelor cu motivatie rasista, al atacurilor si spargerilor initiate de Subterana national-socialista (NSU), cum a fost denumita „celula terorista din Zwickau”. Din aceasta au facut parte Uwe Mundlos, Uwe Bohnhardt si Beate Zschape. Primii doi au fost gasiti morti intr-o rulota in noiembrie 2011, dupa ce politia a fost alertata in urma unei spargeri de banca. Beate Zschape s-a predat la trei zile dupa ce casa in care locuise a fost aruncata in aer, in urma unei explozii provocate.

Cei trei sunt presupusii autori, respectiv complici la asasinatele a noua cetateni turci si greci, ca si a unei politiste din Germania. Inainte de procesul-mamut, care a starnit deja un enorm scandal, despre acuzata principala, Beate Zschape, au aparut informatii in presa germana ca ar fi, dupa tata, pe jumatate romanca.

Procesul a fost amanat o data, deoarece presa turca a facut plangere in instanta ca nu poate relata de la fata locului. Acreditarile de presa fusesera facute dupa tipicul stiut, iar locurile in sala de judecata pentru jurnalisti au fost alocate in functie de data la care s-au inscris pe liste. Dat fiind insa enormul interes al familiilor victimelor si al opiniei publice de origine turca din Germania fata de eveniment, in care se spera sa se clarifice crimele asupra unor conationali, accesul presei in sala de judecata a trebuit regandit.

Astfel, procesul a fost amanat si participarea presei trasa la sorti. Un nou scandal. Caci, desi presa turca a obtinut patru locuri, publicatii germane de prestigiu cum sunt Frankfurter Allgemeine Zeitung sau Die Zeit au ramas pe dinafara. Ulterior, au inceput negocieri pentru locurile de presa, inclusiv cu jurnalistii independenti care au tras un loz castigator. Acum, se pare ca procesul va incepe fara alte amanari, la data anuntata, luni 6 mai, la Tribunalul din Munchen. Pe banca acuzatilor stau Beate Zschape – pentru complicitate la crime, atacuri cu bombe artizanale si 15 jafuri armate – ca si alti patru presupusi „ajutatori si sustinatori”.

Pe jumatate romanca?

Premergator procesului, a fost intocmit raportul psihiatric al Beatei Zschape, in care s-a constatat ca aceasta nu poate fi incadrata ca iresponsabila din punct de vedere psihic pentru faptele care i se imputa. In cadrul acestui demers, a fost analizata si biografia acuzatei, care ar putea constitui un puternic factor motivational. „De la inceputul vietii, Beatei Zschape i-a fost transmis sentimentul ca nu este dorita”, scrie Die Zeit intr-un dosar jurnalistic de caz aparut anul trecut, la paragraful intitulat „Beate Zschape e probabil pe jumatate romanca”.

Publicatia relateaza despre nasterea Beatei, din 2 ianuarie 1975. Mama acesteia, Annerose A. (n.r. Apel) avea pe atunci 22 de ani si locuia in Jena, in fostul RGD. Pentru nastere, venise ca intr-un fel de vacanta din Romania, unde studia stomatologia. Nevrand sa-si piarda locul de studii, Annerose si-a lasat bebelusul de doua saptamani in grija bunicii, la Jena. Apoi s-a reintors la facultate. Insa se pare ca mai avea un motiv: „La Bucuresti o astepta cineva. Paralel cu prietenul german, Annerose A. avea un iubit roman. Acest coleg de studentie ar fi tatal Beatei, dupa cum ar fi spus mama acesteia, Oficiului de Criminalistica, intr-o ancheta de martor. Acesta insa nu si-ar fi recunoscut paternitatea, pana la moartea sa din anul 2000”.

Zeit.de n-a obtinut declaratii directe nici de la Beate Zschape, aflata in arest preventiv, nici de la mama acesteia. Un scurt interviu a obtinut insa de la tatal vitreg al Beatei, care ar fi spus ca nu intelege cum Annerose si-a putut neglija astfel copilul, la inceputul vietii acestuia. Dupa ce Annerose s-a intors din Romania, relatia cu sotul german s-ar fi stricat. Acesta ar fi alungat-o din casa, apoi au divortat. Ulterior mama s-ar mai fi recasatorit, insa doar pentru trei ani. Beate a fost, in general, un „Omakind”, adica un copil crescut de bunica. In primii trei ani, ar fi avut trei nume de familie: intai pe al mamei, apoi pe al tatalui vitreg, iar apoi pe cel al celui de-al doilea sot al mamei, adica Zschape.

„Beate Zschape, femeia care, ca adulta, va subordona totul urii fata de straini, este probabil pe jumatate romanca. Dupa tot ce se stie pana acum despre ea, si-ar fi stiut originea” ,se comenteaza in dosarul din Zeit online, intr-un mod oarecum insinuant.

Informatia referitoare la tatal roman al lui Beate Zschape este reluata de Bild.de, intr-un articol semnat de Kayhan Ozgenic si Olaf Wilke, din 1 mai 2013: „Tatal, un roman pe care Annerose Zschape l-a cunoscut la studii, nu s-ar fi aratat niciodata interesat de fiica si nici n-a avut contact cu aceasta, dupa cum arata rezultatele anchetei”, scriu autorii de la Bild.de.

Care este adevarul, stie doar mama, sau poate nici ea.

NSU si KKK

Nu este singurul dubiu care apare pe parcursul „cazului NSU”. Vom reaminti faptele, dupa parcursul lor pe care l-am relatat in articolele ‘Teroarea bruna si celula neo-nazista din Zwickau‘, publicat de Hotnews.ro in 21 noiembrie 2011, respectiv ‘Politia germana, intre demiteri la varf si scandalul legat de Ku-Klux-Klan‘, din 3 august 2012. Voi reveni cu cateva comentarii postate pe internet despre Procesul Deceniului, in care „rezolvarea juridica a asasinatelor neo-naziste ar putea creste prestigiul Germaniei in lume”, dupa cum scrie ieri, N24.de.

Cazul NSU (Nationalsozialistischer Untergrund – Subterana national-socialista) incepe in noiembrie 2011, cand explodeaza o casa din Zwickau, oras nu departe de granita cu Cehia, in fostul RDG. Trei tineri sunt considerati a fi fost direct implicati in caz: Uwe Mundlos, Uwe Bohnhardt si Beate Zschape. Cronologic, faptele s-au petrecut la finele anului 2011, dupa cum urmeaza:

5 noiembrie. In dimineata zilei de sambata, doi barbati ataca o banca din oraselul Eisenach, din Turingia. Apoi fug. In timpul urmaririi, politistii dau peste doua cadavre, intr-o auto-caravana. In masina se gasesc si cateva arme, care sunt trimise la control balistic.

7 noiembrie. Intre pistoalele gasite de politie in auto-caravana sunt identificate si armele de serviciu ale celor doi politisti germani atacati in anul 2007, la Heilbronn. Cei doi politisti fusesera atacati pe cand stateau in masina. Barbatul a supravietuit, grav ranit. Politista Michele Kiesewetter a fost insa ucisa, impuscata in cap. Pe urmele faptasilor, in timpul anchetei desfasurate ulterior de politie, a fost urmarita, multa vreme, „Fantoma”. Amprentele acesteia erau gasite peste tot, la luarea de probe pentru ADN. Ulterior, s-a descoperit ca mult disputatele amprente lasate de „Fantoma” ar fi fost celei ale unei angajate la fabrica ce furniza politiei betigasele vatuite, cu care se prelevau probe. Timp de cinci ani, cazul a ramas neelucidat. Descoperirea armei politistei in auto-caravana de la Eisenach a dat noi impulsuri in elucidarea cazului din 2007.

Cadavrele din rulota sunt identificate. Uwe Mundlos si Uwe Bohnhardt ar fi fost cei doi atacatori ai bancii din Eisenach. Cei doi tineri ar fi locuit impreuna cu o femeie (Beate Zschape) intr-o casa din Zwickau, care a explodat la putin timp dupa atacul armat asupra bancii. Femeia dispare si este data in urmarire generala.

8 noiembrie. Beate Zschape se preda la politia din Jena. Ea sta in arest preventiv si tace. Apar speculatii asupra legaturilor dintre aceasta, cei doi atacatori de banca si contactele lor cu miscarea neo-nazista din Germania.

9 noiembrie. Politia si procuratura din Saxonia o acuza initial, pe femeie, doar pentru explozia provocata asupra casei din Zwickau. La scurt timp dupa ce chiriasa Zschape ar fi parasit casa cu nr. 26, din Fruhlingstrasse, aceasta a explodat. Impreuna cu Mundlos si Bohnhardt, Tschape n-ar fi fost straina de terorismul de nuanta extremista din Turingia. Ministrul de Interne al landului, Jorg Geibert, declara despre cei doi barbati, acum morti, ca „au avut pana in 1998 legaturi cu neo-nazistii de la Thuringer Heimatschutz – ulterior insa nu”.

10 noiembrie. Intre daramaturile casei mistuite partial de incendiu din Zwickau anchetatorii mai gasesc cateva arme si DVD-uri cu continut propagandistic neo-nazist, prezentat intr-o forma bizara, ca un periplu ucigas al Panterei Roz.

11 noiembrie. Intre armele gasite in daramaturi este identificat un pistol marca Ceska model 83, calibru 7,65 mm Browning. Cu o Ceska fusesera ucisi, intre anii 2000-2006, noua mici antreprenori, majoritatea turci, cu varste intre 25-50 de ani. Cazul a fost supranumit „Doner-Morde” (Crimele Saormei)

In Nurnberg au fost „executati” florarul Enver S., croitorul Abdurrahim O. si proprietarul unei saormarii, Ismail Y. Seria crimelor a continuat la Munchen, Hamburg, Dormund, Kassel si Rostock. I-au cazut victime proprietarul de aprozar Habil K. si coproprietarul unui serviciu de chei, Theodorus B. Inca un vanzator de saorme, Yunus T., un proprietar de chiosc, Mehmet K., si proprietarul unui Internetcafe, Halit Y., au fost ucisi in acei ani.

In timpul anchetelor anterioare, s-a avansat ipoteza unor rafuieli pentru bani de protectie.

Dupa descoperirile de la Zwickau, crimele acestea ar aparea intr-o noua lumina. La caz m-am referit pe larg si in articolul ‘Teroarea bruna si celula neo-nazista din Zwickau’. Iata insa ca, peste cateva luni, in 2012, sunt date publicitatii informatii referitoare la doi politisti din Baden-Wurttemberg, care au fost membri ai gruparii „European White Knights of KKK”, o sectiune europeana a Ku-Klux-Klan-ului american. Pe pagina de internet a postului NTV se stabileste o eventuala legatura (cu semnul intrebarii) intre cei doi si cazul politistei ucise in 2007: „Ministerul de interne din Baden-Wurttemberg a confirmat ca doi functionari de stat au apartinut temporar organizatiei rasiste si sunt inca in functie, la politie. Dincolo de aceasta, exista speculatii despre o legatura cu uciderea politistei din Baden-Wurttemberg, Michele Kiesewetter”.

Cei doi politisti (de 42 si 32 de ani) au lucrat la serviciul de interventii al politiei din Boblingen, unde lucra si Kiesewetter. Unul dintre ei ii era sef de grupa, celalalt coleg. Initierea ritualica si apartenenta celor doi la Ku-Klux-Klan s-ar fi produs in 2002 si nu ar fi durat mult. Politistii neaga orice amestec in cazul neelucidat, al uciderii politistei cu un glont in cap. Ministrul de interne al landului Baden-Wurttemberg, Reihold Gall, a cerut o clarificare rapida a situatiei: „Vreau sa stiu ce s-a intamplat atunci” a spus el.

Si alta lume ar vrea sa stie, caci atat „executia” tinerei politiste, cat si a micilor antreprenori, majoritatea turci, sunt inca neelucidate.

Un proces cu capital politic

Luni 6 mai se deschide calea juridica a lamuririi oribilelor crime carora le-au cazut victime atat straini, cat si politisti germani. Procesul NSU se anunta a fi lung si de mare ecou, inclusiv politic. In contextul adunarii de dovezi pentru a se proba existenta „celulei teroriste din Zwickau” s-a investit mult capital institutional, caci conform legii germane, pentru a fi considerata grupare ideologica, o formatiune trebuie sa aiba cel putin trei membri.

Iar Mundlos-Bohnhardt-Zschape au fost trei. Doi fiind morti, complicitatea si sprijinul ideologic neconditionat al lui Zschape va trebui demonstrat cu probe, la proces. Exista insa sute de marturii, mii de pagini de acte si terrabytes de date electronice adunate si evaluate, pentru cazul din instanta. S-a investit si mult capital politic in Germania, legat de caz. Desi Beate Zschape nu si-a recunoscut vina, chiar si pe parcursul celor 18 luni de arest preventiv, se spera ca la proces ea sa rupa tacerea si sa se faca lumina.

Semiya Simsek, fiica turcului Enver Simsek, ucis in 2000, si care e una dintre reclamantele secundare din proces, a declarat intr-un interviu din 2 mai pentru Standard.at. ca, in toata aceasta perioada, ei si familiei ei le-a fost mereu frica, faptasul nefiind gasit. „Tatal nostru n-a fost raufacator. Insa ulterior m-am simtit foarte nesigura in Germania. Anchetatorii ne spuneau mereu: <>. A fost suspectata si mama, ca l-ar fi ucis pe tata din lacomie, impreuna cu fratii sai”.

S-au cercetat si motive extremiste, a declarat Simsek, insa „in principal in mediul turcesc, la Lupii Gri sau la PKK, insa nu indeajuns in spectrul de dreapta german”. „Am fost victimele rele, dupa motto.ul <>. Dupa 4 noiembrie 2011, am fost cei buni. De atunci, am primit multa intelegere de la germani. Public, pana astazi nu si-a cerut insa scuze de la noi, niciun anchetator”, a mai adaugat ea.

Pentru greselile din trecut ale autoritatilor de ancheta si-a cerut scuze cancelarul Angela Merkel, la o comemorare oficiala din februarie 2013, a victimelor din seria de asasinate cunoscuta ca „Doner-Morde”. Iar in ultimul an s-a repus pe tapet in Germania interzicerea prin lege a partidelor extremiste de dreapta, un demers care a mai fost incercat, si in alti ani electorali. Pana acum, fara succes.

In toamna insa, in Germania sunt alegeri generale si de cancelar. Semnalul politic e clar, trebuie aratata vointa politica in lupta cu „teroarea bruna”. Desi momentan celula terorista din Zwickau pare a fi constituita doar din trei membri, dintre care doi morti, in presa germana se intalneste relativ la aceasta denumirea de Braune Armee Fraktion. E un termen care aduce aminte de Rote Armee Fraktion, celebra RAF, care prin atentate cu bomba, rapiri, jafuri armate si crime a stigmatizat stanga extrema din Germania, in anii 70.

Semne de intrebare

Ce s-a intamplat de fapt? Poate ca vom afla la proces. Si ce zice opinia publica din Germania, referitor la „puzzle-ul” terorist? Intr-un sondaj de opinie Forsa, publicat de Stern, 42% dintre respondenti considera ca „imaginea Germaniei in lume va fi ameliorata, prin prelucrarea juridica a crimelor neo-naziste”. Insa exista si altfel de opinii referitoare la caz si relatarea lui in presa.

• 1. „Organizatie terorista=3. Zschape nu si-a recunoscut fapta, iar cazurile n-au fost rezolvate juridic ceea ce, oricum, nu mai are importanta, caci intamplarile au fost demult instrumentalizate in favoarea unor terti”.
• 2. „Organizatie terorista sau nu, aceasta e o intrebare pur academica, mediatica si de propaganda. Faptele au fost si raman de teroare, in orice caz, mai ales din punctul de vedere al faptasului”.
• 3. In story-ul din Zeit.de unde se mentioneaza originea pe jumatate romaneasca a lui Zschape se relateza cum Mundlos si Bohnhardt s-au sinucis intr-o rulota, iar Zschape, dupa ce a aruncat benzina prin casa si i-a dat foc, s-a oprit vizavi pe strada sa-si lase cele doua pisici unei vecine. Insa 75.000 de euro nu i-a luat din casa cu ea, ci au fost descoperiti in urma anchetei. Un comentator intreaba: „Credeti sincer ceea ce afirmati? Inca pe cand scriati ar fi trebuit sa va sara in ochi ca ceva nu suna coser. De ce sa se sinucida doi oameni, daca nu-i urmarea nimeni? De ce sa lase o femeie pusa pe fuga atatia bani in urma, de care are urgenta nevoie, iar apoi da foc casei, ca sa atraga atentia in plus asupra ei? Prin urmare: ce s-a intamplat de fapt?”
• 4. „O catastrofa politica si sociala, care prin seria de crime cunoscuta accidental -ale teroristilor de dreapta asupra a noua imigranti si a unei politiste-, este minimalizata la nivelul unei povesti domestice, cu multa compasiune pentru faptasi si o mare doza de fantezie. Si astfel, autorii ratacesc tot asa in ceata, precum o face si numarul mare de angajati ai autoritatilor de paza, care ani la rand nici nu s-au gandit, daramite sa porneasca pe urma unui motiv politic sau rasist, in cazul asasinatelor in serie. Acest articol releva tragedia din Germania, in tratarea pericolului de dreapta”.
• 5. „Exista de fapt deja o sentinta judecatoreasca in acest caz? S-a stabilit fara dubii juridice cine a faptuit si cum a fost comisa fapta? Sau, pana acum, doar presa a emis o sentinta, iar faptele au fost reconstruite prin fantezie jurnalistica? Ma intreb, doar in cazul in care mi-a scapat mie, poate, ceva…”