WSJ: Doctrina ”Trump Mai Întâi”
Donald Trump a părăsit acum o săptămână țara cu destinația Europa și cu o reputație întărită de o nominalizare solidă pentru Curtea Supremă. S-a reîntors luni cu reputația știrbită, după o săptămână tumultuoasă în care s-a complăcut în ceea ce am putea numi Doctrina „Trump Mai Întâi”. Dl Trump a mărșăluit prin Europa mai mult cu semeție decât cu strategie. Diplomația sa este una personală, ancorată în instinct și impuls, iar pe alți conducători îi tratează, mai presus de orice, în funcție de cât de mult îl laudă ei pe Donald J. Trump. El spune orice-i trece prin cap pentru a șoca, dar apoi retractează dacă vede că apar reacții adverse. El critică instituții și politici pentru a captura primele pagini ale ziarelor, însă apoi revendică victoria indiferent de deznodământ, potrivit unui editorial Wall Street Journal, citat de Rador.
Lumea nu a mai văzut un asemenea președinte american în vremurile moderne și, așa cum a fost dintotdeauna în Lumea lui Trump, toți ceilalți vor fi nevoiți să se adapteze. Haideți să navigăm undeva între criticii care prezic sfârșitul ordinii mondiale și majoretele care nu văd decât geniu și să încercăm să oferim o evaluare realistă a consecințelor acestei săptămâni problematice.
NATO
Aici, rezultatul pare mai bun decât se temeau mulți că va fi. Dl Trump i-a intimidat pe aliați prin retorică și a insultat Germania susținând că ea ar fi „total controlată” de Rusia. Însă șarjele lui pe tema cheltuielilor militare inadecvate și a gazoductului Rusiei au avut avantajul de a fi adevărate, după cum au recunoscut cei mai mulți conducători.
Comunicatul final de 23 de pagini al reuniunii NATO aprobat de dl Trump constituie un document solid care îmbunătățește capacitățile NATO de a descuraja și a rezista la o amenințare din partea Rusiei. Revendicarea de ultim minut a dlui Trump ca statele membre să-și mărească cheltuielile militare la 4% din PIB a fost stranie, însă el are dreptate atunci când afirmă că e probabil ca mai multe țări să atingă ținta de 2%.
Un pericol este acela ca criticile constant formulate de dl Trump la adresa NATO să submineze susținerea publică a alianței în interiorul SUA – și, chiar mai periculos, să submineze capacitatea de descurajare a alianței împotriva Rusiei. Dacă Vladimir Putin va concluziona că dl Trump nu este dispus să apere statele baltice, el ar putea repeta acolo ceea ce a făcut deja în Crimeea.
Britanicii
Dl Trump a transformat o vizită prietenoasă într-un fiasco prin faptul că a criticat strategia de Brexit a premierului Theresa May într-un interviu acordat ziarului The Sun. El a retractat o zi mai târziu, catalogându-și propriile declarații, deși înregistrate formal, drept „știri false”, iar dna May s-a dovedit a fi plină de tact.
Însă dl Trump ar trebui să încurajeze un acord comercial post-Brexit SUA-Regatul Unit, atât spre beneficiul Americii cât și pentru a ajuta Regatul să negocieze cu Uniunea Europeană niște termeni cât mai favorabili pentru Brexit. Alți conducători vor fi concluzionat în urma tratamentului necioplit la care a supus-o el pe dna May că a colabora cu dl Trump este mai periculos decât a lupta cu el.
UE
În antiteză cu NATO, dl Trump pare că vrea într-adevăr să submineze blocul european. L-a calificat drept „dușman” în domeniul comerțului, lucru care va face chiar și mai improbabilă negocierea unui acord comercial mai bun. El pare hotărât să impună o taxă vamală de 20% sau mai mare pe automobilele europene, pentru a lovi Germania, însă astfel ar lovi totodată Franța și alte țări.
SUA nu fac parte din UE, însă președinții americani au considerat-o utilă ca aliat atunci când au dorit să impună sancțiuni cuiva, de exemplu Rusiei sau Iranului. Dl Trump ațâță resentimentele europenilor, care ne vor lovi la rândul lor mai devreme sau mai târziu, atunci când el va dori ajutorul Europei.
Rusia
Detaliile discuțiilor private Trump-Putin de la Helsinki vor începe să fie cunoscute în următoarele zile, însă conferința comună de presă de luni a fost de toată jena, atât pentru el personal cât și pentru țară. Aflat pe aceeași scenă cu un dictator a cărui interferență în alegeri i-a făcut atât de mult rău președinției sale, dl Trump nu a reușit nici măcar să-și adune curajul pentru a afirma că are încredere în informărilor propriilor săi consilieri, cum e Dan Coats, cu privire la dictatorul rus.
„Eu am… eu am încredere în ambele părți”, a declarat dl Trump. „Deci am mare încredere în oamenii mei de la informații, dar vă voi spune că președintele Putin a fost extrem de solid și puternic în negarea sa de azi.” Negările mincinoșilor sunt îndeobște solide și puternice.
Explicația milostivă pentru aceste temenele făcute în fața Kremlinului este aceea că dl Trump nu-și poate înfrânge furia pricinuită de opozanții care afirmă că alegerea lui a fost mânjită de o intervenție rusească. Și prin urmare el nu s-a putut abține, în fața întregii planete, să se lanseze într-o perorație solipsistă despre „e-mail-urile lui Hillary Clinton” și „server-ele” democraților. El pare că nu e capabil să realizeze că, cu cât își răsfață mai mult egoismul în această manieră și cu cât pare că-l răsfață mai mult pe dl Putin, cu atât mai multă muniție le oferă opozanților săi.
Într-unul dintre rarele momente de acest fel ale președinției sale, dl Trump a etalat totodată și slăbiciune. El era acela care implora pe scenă de la dl Putin o relație mai bună, în vreme ce rusul juca rolul omului ponderat și realist. Dl Trump a lăudat relația lor personală, afirmând că „relația [bilaterală] n-a fost niciodată mai rea ca acum. Totuși, asta s-a schimbat acum vreo patru ore. Eu chiar cred asta.” În patru ore?
Dl Putin s-a concentrat pe agenda sa de consolidare a câștigurilor strategice obținute de Rusia în Siria, Ucraina și în privința controlului armamentelor și a sugerat că americanul ar putea ajuta. Dl Trump a părut chiar că-și îmblânzește poziția față de gazoductul Nord Stream 2 dintre Rusia și Germania.
Fiind permisiv cu dl Putin, dl Trump va constata că, paradoxal, îi va fi și mai greu să încheie înțelegeri cu rușii. Republicanii și democrații se vor uni în Congres – și chiar trebuie să o facă – pentru a-i limita spațiul de manevră diplomatic. Dl Trump s-ar putea decide să-l curteze pe dl Putin chiar și în ciuda acestora, după cum a făcut-o Barack Obama cu mullahii Iranului, însă izolarea politică în relație cu un adversar extern este o poziție care te face slab și vulnerabil.
editorial Wall Street Journal, (preluare Rador)
INTERVIURILE HotNews.ro