Le Monde: Legăturile periculoase dintre Donald Trump şi Vladimir Putin

„Slab”. Iată ce este pentru Trump sentinţa supremă. Cea pe care o lasă să cadă regulat ca un cuţit asupra adeversarilor săi de când s-a instalat la Casa Albă. Obsesia aceasta e veche. Prima sa publicitate de campanie, de acum peste 30 de ani, îi reproşa lui Ronald Reagan lipsa „coloanei vertebrale”. La polul opus, preşedintele Statelor Unite n-a încetat până acum să-şi scoată în evidenţă „forţa”, o apărare fără fisură a suveranităţii americane, la ani-lumină de un Barack Obama care, după părerea lui, şi-a petrecut cele două mandate scuzându-se faţă de întreaga lume pentru că el conduce prima putere mondială, nu că are drept principală misiune apărarea cu încăpăţânare a intereselor acesteia, potrivit unui editorial Le Monde, citat de Rador.

Această construcţie binară, eficientă pe lângă alegătorii lui Trump, s-a spart de o stâncă, luni, 16 iulie. „Nimeni n-a fost probabil atât de dur ca mine privind Rusia”, declarase el în aprilie. O frază care a răsunat ciudat în palatul prezidenţial de la Helsinki.

Întâlnirea la care spera de multă vreme Donald Trump cu omologul lui Vladimir Putin s-a tradus printr-o demonstraţie de forţă, dar pe seama preşedintelui american, evident prost pregătit pentru acest exerciţiu şi gata să sacrifice o parte a instituţiilor din ţara sa pentru a-i fi pe plac interlocutorului său.

Conferinţă de presă devastatoare

În această secvenţă proastă de reality-show, Donald Trump a fost redus la rolul de a-l pune pe celălalt în valoare. Validând fără nicio reţinere negările glaciale ale preşedintelui rus referitoare la amestecul în campania prezidenţială din 2016 care l-a adus la putere. Aprobând din cap la menţionarea, de către stăpânul de la Kremlin, a dosarelor pe care acesta din urmă aşteaptă o apropiere între Washington şi Moscova, în condiţiile lui.

Contrar opiniei justiţiei şi a serviciilor de informaţii din ţara sa, Donald Trump se arată, din 8 noiembrie 2016, incapabil să recunoască cel mai mic amestec rusesc în nişte alegeri câştigate la mustaţă, datorită unei diferenţe de puţin mai mult de şaptezeci de mii de voturi obţinute în trei state americane decisive. Ii putem înţelege resorturile intime, teama de un proces de nelegitimitate care se simte sub multe critici ale preşedintelui venit târziu în politică şi într-un mod deosebit de neconvenţional. Problema, pentru Donald Trump, este că acest blocaj psihologic apasă acum pe totalitatea relaţiei cu Rusia.

Vârful conferinţei de presă devastatoare care a marcat finalul întâlnirii cu Vladimir Putin a fost fără îndoială atins când Donald Trump a estimat că nu vede „niciun motiv să creadă” în acest amestec, în vreme ce omologul lui i-a furnizat unul imediat, dând asigurări că el a avut o preferinţă „pentru că el a vorbit de readucerea la normal a relaţiei dintre Statele Unite şi Rusia”.

Un avertisment premonitoriu

Efectul răvăşitor pentru credibilitatea preşedintelui Statelor Unite la summitul de la Helsinki a fost înzecit de zilele care i-au precedat, marcate de declaraţiile lui agresive care îi vizau pe aliaţii istorici ai Statelor Unite în timpul reuniunii anuale a NATO, la Bruxelles, ca şi în timpul unei vizite la Londra. În ajunul întâlnirii sale cu omologul lui rus, Donald Trump a clasat din nou Uniunea Europeană printre „duşmanii” Washingtonului, din cauza practicilor comerciale calificate drept nedrepte, sfătuind-o chiar pe prim-ministrul britanic, Theresa May, potrivit mărturisirilor acesteia din urmă, să târască UE în faţa tribunalelor.

Viziunea strategică americană publicată în decembrie şi care poartă semnătura preşedintelui Statelor Unite conţinea totuşi un avertisment premonitoriu. Calificând Rusia drept putere „revizionistă”, acest testament politic al celui de-al doilea consilier pentru securitate naţională, generalul H.R. McMaster, detalia o voinţă rusească de a „tăia” Washingtonul „de aliaţii săi şi de partenerii săi” şi de „a slăbi unitatea transatlantică”. Cu ajutorul atât hotărât cât şi disperant al lui Donald Trump, această voinţă pare să se extindă în fiecare zi mai mult.

Editorial Le Monde (preluare rador)