Avarierea singurului portavion rusesc, Amiralul Kuznețov, nu este singura veste proastă pentru marina rusă. Scufundarea docului plutitor ar putea crea probleme și mai mari

Avarierea singurului portavion rusesc, Amiralul Kuznețov, nu este singura veste proastă pentru Marina Rusiei – docul de reparație zace acumpe fundul golfului Kola și este singurul suficient de mare pentru a fi folosit la repararea bătrânei nave din epoca URSS, scrie Radio Europa Liberă.

O altă veste proastă – chiar dacă se va reuși scoaterea sa la suprafață, docul ar putea să aibă nevoie de reparații masive, ceea ce înseamnă că singurul portavion al Rusiei, dar și câteva nave de mari dimensiuni și cel puțin un submarin cu rachete nucleare ar putea să nu mai aibă parte de service timp de luni de zile, dacă nu chiar ani.

“E o problemă foarte serioasă pentru Marina rusă deoarece nu au altceva similar,” spune Pavel Felgenhauer, un analist militar independent din Rusia.

Cunoscut ca PD-50 și construit în anii 1970 în Suedia, docul plutitor s-a scufundat în 30 octombrie în timp ce se efectuau lucrări de reparații la Amiralul Kuznețov, o navă veche, de 50.000 de tine, concepută în epoca sovietică și care s-a remarcat prin seria de probleme tehnice și incidente.

În urma scufundării docului, o macara de mari dimensiuni a căzut peste Kuznețov, provocând o gaură în puntea navei.

Din cauza dimensiunilor sale, docul deservea nu doar Amiralul Kuznețov, ci și alte nave, precum crucișătoarele grele Piotr Veliki și Amiralul Nahimov. Era folosit de asemenea pentru lucrări de mentenanță la submarinul cu rachete nucleare Dmitri Donskoi, potrivit lui Felgenhauer.

Rusia dispune de alte docuri plutitoare, dar acestea pot fi folosite doar pentru nave mai mici. Docul plutitor din portul Severodvinsk, la 800 kilometri sud-est de locul accidentului, este mai mic dar poate fi folosit pentru găzduirea submarinelor dotate cu rachete nucleare, chiar și Amiralul Nahimov. Presa rusă a scris însă că muncitorii au dificultăți mari în ancorarea submarinului în doc.

Cel mai apropiat doc comparabil ca mărime este situat în Pacific, în portul Bolshoi Kamen, în apropiere de Vladivostok, la 10.000 kilometri distanță pe uscat și la o distanță mult mai pare pe apă – o călătorie pe care Amiralul Kuznețov nu o poate efectua în prezent.

În 7 noiembrie, Aleksei Rahmanov, șeful companiei de stat United Shipbuilding Corporation, afirma că celelalte nave au alternative pentru reparații, cu excepția Amiralului Kuznețov.

Dmitry Gorenburg, un expert în chestiuni militare rusești de la Centrul Davis al Universității Harvard, a declarat că pierderea docului PD-50 ar putea provoca întârzieri în lucrările de mentenanță nu doar pentru navele de război, ci și pentru cele civile.

Dacă docul nu mai poate fi salvat, Moscova va trebui să facă rost de un alt doc de dimensiuni comparabile. Rusia nu dispune însă de infrastructura necesară pentru a construi unul. Suedia și Norvegia dispun de aceste infrastructuri, dar sancțiunile impuse de Occident în 2014 după anexarea Crimeii ar putea să le interzică acest lucru.

Rusia ar putea apela la China sau Coreea de Sud, țări care dispun de infrastructurile necesare și de experiență avansată pentru construcția unor astfel de structuri. Dar, chiar dacă lucrările ar începe imediat, ar fi necesare luni de zile sau chiar un an pentru finalizarea lor. Iar apoi docul ar trebui transportat prin Pacific, oceanul Indian, Atlantic și marea Barents Sea, până la Murmansk.

Un șantier care ar putea fi capabil să susțină o navă de dimensiunile Amiralului Kuznețăov este cel din Mykolaiv, unde au fost construite unele dintre cele mai mari nave sovietice, în apropiere de coasta ucraineană a Mării Negre. Kievul nu are însă nicio motivație pentru a face acest lucru.

Pentru mulți analiști, Amiralul Kuznețov este mai mult o vanitate a Armatei Rusiei, în condițiile în care capacitățile sale militare sunt cel puțin limitate, așa cum a arătat și conflictul din Siria.

Prin programul de înarmare adoptat recent de Rusia, Kremlinul pare orientat spre nave mai mici, precum brigate și corvete, ceva ce Felgenhauer numește o “flotă de țânțari.”

Dotate însă cu rachete de croazieră de mare acuratețe precum Kalibr, aceste nave și-au dovedit eficiența în conflictul sirian, lansând rachete din Mediterana și din marea Caspică.

Dar aceste eforturi se confruntă cu alte probleme, spune Felgenhauer: lipsa fabricilor rusești capabile să facă motoare pentru aceste fregate și corvete.