Stratfor: Balcani: Proteste disparate împărtășesc o revendicare comună pentru mai multă deschidere

Țări balcanice care fie au aspirația de a se alătura într-o bună zi Uniunii Europene, fie urmăresc atragerea de investiții străine au introdus în ultimele două decenii reforme politice și economice. Cu toate acestea, o serie de manifestații de stradă care au avut loc în ultimele luni indică faptul că o proporție considerabilă a cetățenilor unora dintre aceste țări consideră că trebuie făcut și mai mult pentru ca guvernele lor să devină mai transparente, potrivit Stratfor, citată de Rador.

Ce s-a întâmplat

Tulburările sociale din mai multe state balcanice au determinat apariția mai multor acțiuni distincte de protest împotriva guvernelor din regiune. Pe 21 februarie mii de oameni au ieșit în stradă la Tirana pentru a cere demisia guvernului albanez. Apoi, pe 23 februarie, protestatarii sârbi au organizat la Belgrad cea de a 12-a demonstrație săptămânală împotriva președintelui Aleksandar Vucic. Între timp, în Muntenegrul vecin, manifestanții de la Podgorica au cerut demisia guvernului președintelui Milo Dukanovic. A doua zi, mii de români au mărșăluit la București pentru a se opune reformelor judiciare adoptate de guvern.

De ce au avut loc protestele

Manifestațiile au fost, conform presei, modeste ca amploare – organizatorii lor din Serbia, Muntenegru și România au estimat numărul participanților la aproximativ 10.000, la fiecare dintre ele. Deși acestor proteste pare să le lipsească o direcție comună, nemulțumirile exprimate de ele împărtășesc aceleași teme: corupția și opacitatea percepute ale guvernului, precum și lipsa de transparență a presei.

În Serbia, protestele împotriva lui Vucic au persistat în fiecare weekend începând de la sfârșitul lui decembrie, participanții la marșuri înfruntând adesea un ger extrem. Manifestanții neagă orice legătură cu vreun partid sau organizații politice și cer alegeri anticipate, ameliorarea transparenței statului sârb și eliminarea controlului guvernamental asupra presei.

Protestele din Muntenegru sunt un fenomen ceva mai recent (au început în primele zile ale lui februarie), însă revendicările sunt similare: pe lângă demisia lui Dukanovic, care din 1991 până acum a fost de mai multe ori ba premier ba președinte, manifestanții cer stârpirea corupției și extinderea libertății presei, dar și un nivel de trai mai bun. Dacă protestele din Muntenegru au fost inițial organizate de societatea civilă, ele au atras între timp și partidele de opoziție.

În Albania, protestele contra premierului Edi Rama sunt organizate în principal de partidele din opoziție, care acuză guvernul de legături cu corupția și crima organizată. Rama afirmă la rândul său că opoziția încearcă să-l răstoarne de la putere, acuzând partidele din opoziție că urmăresc să ațâțe nemulțumirea politică înainte de alegerile municipale din iunie. Unii dintre protestatari au devenit violenți. Manifestanții au atacat biroul premierului cu drugi de fier și bombe incendiare în cursul protestelor de pe 16 februarie, iar un protest de pe 21 februarie a dus la ciocniri cu poliția. Cu câteva ore înainte de manifestație, toți cei 65 de parlamentari ai opoziției își prezentaseră demisia, manevră pe care UE a calificat-o drept „contraproductivă”.

În fine, proteste intermitente au apărut în România în ultimele șase luni. În urma unui masiv protest antiguvernamental din august, la care au participat, conform organizatorilor, aproximativ 100.000 de oameni, protestele care au urmat au fost de o mai mică amploare. Protestatarii – provenind din organizații ale societății civile și din partidele de opoziție – critică recentele măsuri ale Bucureștilor urmărind mărirea controlul politic asupra justiției. UE și-a exprimat și ea îngrijorări similare, iar rapoarte recente ale Comisiei Europene au avertizat că lupta anticorupție din România, unul dintre membrii cei mai săraci ai blocului, dă semne de încetinire, sau chiar de regres.

De ce este important

Această serie de proteste indică faptul că cetățenii unora dintre cele mai sărace țări europene au devenit din ce în ce mai frustrați de – în opinia lor – instituțiile slabe, corupția endemică și opacitatea guvernelor și presei. În cazul Albaniei, Serbiei și Muntenegrului, abordarea acestor probleme va fi esențială în ce privește perspectivele lor de a adera cândva la UE. Comisia Europeană și alte instituții UE le-au cerut repetat statelor balcanice să-și consolideze activitatea anticorupție, să combată crima organizată și să reducă din controlul politic asupra justiției înainte de a adera la bloc. Ironia face ca, pe măsură ce șansele de aderare la UE ale acestor țări par să se disipeze, guvernele lor să poată fi descurajate de la adoptarea unor reforme favorabile. În cazul României, problemele legate de statul de drept au potențialul de a determina instituțiile UE să taie accesul țării la subvențiile agricole și fondurile de dezvoltare ale blocului.

Valul de proteste balcanice pare deocamdată să se concentreze mai degrabă pe chestiuni instituționale decât pe chestiuni etnice. În trecut, tulburările dintre diversele grupuri etnice din regiune au declanșat reacții violente, însă acel element pare să lipsească din actualele proteste. Oricum ar fi, ținând cont de istoricul de violență politică al multora dintre aceste țări, este posibilă o agravare a tulburărilor.