Diario De Noticias: Un nou mare joc în Asia Centrală: UE versus ruși versus chinezi

Cu patru milioane de kilometri pătrați, Asia Centrală ex-sovietică aproape echivalează cu teritoriul Uniunii Europene. Prin urmare, ar fi de aşteptat ca noul acord de parteneriat între cele cinci țări din regiune și cele 28 de state membre ale UE, care va fi ratificat la Bişkek (Kîrgîzstan) pe 7 iulie, să reprezinte un torent de oportunități pentru ambele părți. Nu este sigur că aşa va fi, deoarece cele cinci țări din Asia Centrală sunt atrase de alți poli de putere, cum ar fi Rusia, cu care au o relație istorică foarte puternică, și din ce în ce mai mult de China, al cărei proiect One Strip, One Route promite investiții, relatează Diario De Noticias preluat de Rador.

De altfel, în ciuda sprijinului acordat de UE, în valoare de 1 miliard de euro, țărilor din Asia Centrală în ultimii cinci ani, apropierea regională de Moscova și de Beijing nu s-a atenuat. Acest lucru este vizibil chiar și în Kazahstan, cea mai mare țară ca suprafaţă din zonă, și de asemenea cea care, de la dezintegrarea URSS în 1991, şi-a afirmat cel mai pregnant vocația euro-asiatică, răspuns atât la adresa geografiei cât și a diversităţii etnice.

Merită să ne uităm mai mult la Kazahstan, de sorginte turcă, asemeni Uzbekistanului, Turkmenistanului și Kîrgîzstanului (excepția din regiune este Tadjikistanul, vorbitor de persană). Sub conducerea lui Nursultan Nazarbaiev, țara a prosperat în aceşti aproape 30 de ani de independență, în mare parte graţie petrolului. De asemenea, în 2015 a semnat un acord de parteneriat și cooperare cu UE, care îl deosebeşte de ţările din vecinătate. Și chiar acum câteva săptămâni, ministrul adjunct de externe a vizitat Portugalia pentru a încuraja oportunitățile de afaceri.

Implicat într-o tranziție politică – cu reforma voluntară a „părintelui națiunii”, redenumirea capitalei Astana drept Nursultan, în cinstea fostului președinte și a alegerilor anticipate -, Kazahstanul a mizat pe economia de piață și pe eliberarea de dependența excesivă de petrol. Iar balanța sa comercială pozitivă arată că există loc pentru vânzarea de produse celor 18 milioane de locuitori (a doua populație a zonei, după Uzbekistan). În fond, venitul pe cap de locuitor în PPP este de 24.000 de dolari. Dar Rusia și China sunt principalii parteneri comerciali, UE situându-se pe locul trei.

După încheierea războiului rece, Asia Centrală a atras interesul geopolitic al Occidentului, mai ales al Statelor Unite care, în contextul războiului împotriva terorismului și al intervenției militare în Afganistan, au ajuns să deţină baze în Uzbekistan și Kârgâzstan. Treptat, însă, s-a remarcat o retragere a americanilor.

În favoarea europenilor în acest tip de mare joc de interese, în care Asia Centrală servește drept tablă de joc, se află, totuşi, voința noilor state de a scăpa de eticheta de ex-sovietice, ceea ce în relația cu Moscova este dificil și, de asemenea, de tensiunea latentă cu Beijingul din cauza tratamentului aplicat minorităţilor musulmane din Xinjiang, unde locuiesc un milion de kazahi și circa 200.000 de kirghizi.

Pe de altă parte, UE conștientizează faptul că insistarea asupra aspectelor tradiționale de cooperare, cum ar fi democratizarea instituțiilor și promovarea drepturilor omului, poate fi echilibrată prin concentrarea asupra unor dosare precum controlul graniţelor și combaterea terorismului, pe lângă încălzirea globală, problematică într-o regiune aridă şi cu puțină apă.