Cum văd eurodeputaţii români din PPE ecuaţia cu mai multe necunoscute a numirilor la şefia instituţiilor UE

Eurodeputaţii români din grupul Partidului Popular European (PPE) în cadrul Parlamentului European (PE) cred cu tărie în şansele lui Manfred Weber de a fi numit preşedinte al Comisiei Europene, în pofida opoziţiei exprimate de unii lideri europeni şi chiar de unele grupuri din noul legislativ comunitar, şi sunt convinşi că România nu va avea decât de pierdut dacă preşedintele şi prim-ministrul ţării nu vor începe să coopereze cât mai curând în problema noului portofoliu de comisar european al României, relatează Agerpres.

Grupul PPE din PE s-a reunit în această săptămână la San Sebastian, în cadrul unei sesiuni de consultări cu prilejul căreia s-a discutat despre priorităţile de viitor şi despre perspectivele negocierilor pentru şefia instituţiilor europene şi unde, după cum a spus chiar Jean-Claude Juncker, actualul preşedinte al Comisiei Europene (CE), „cei noi s-au întâlnit cu cei care pleacă”, referindu-se la eurodeputaţii la final de mandat şi la cei care le vor lua locul în legislativul comunitar.

Toţi cei prezenţi la reuniunea grupului PPE au încercat să dea impresia de unitate de neclintit în spatele candidaturii lui Manfred Weber la preşedinţia Comisiei Europene, în săptămâna în care Emmanuel Macron a afirmat că ar susţine-o pe Angela Merkel la şefia executivului comunitar, situaţie ilustrată cel mai bine de declaraţia lui Juncker, care s-a dorit a fi lipsită de orice echivoc, potrivit căreia: „Nu există niciun plan B, nu există nici măcar un plan A, există o decizie”.

Este una dintre temele discutate de AGERPRES cu eurodeputaţi noi şi vechi din grupul PPE pe marginea reuniunii de la San Sebastian, alături de alte necunoscute din ecuaţia numirilor la şefia instituţiilor UE, dar şi de subiecte de interes pentru România în viitorul apropiat, respectiv ce portofolii de comisar european ar fi avantajoase pentru ţara noastră şi ce strategie cred ei că ar fi cea mai potrivită pentru obţinerea unei poziţii bune în viitorul executiv comunitar.

Manfred Weber, preşedinte al CE?

„PPE are obligaţia să se bată pentru Manfred Weber, pentru că a fost candidatul nostru în alegeri. PPE şi Manfred Weber au obţinut cel mai mare număr de voturi, fiind câştigătorii alegerilor pentru Parlamentul European, deci niciun substitut nu poate fi acceptat de Partidul Popular”, a declarat pentru AGERPRES eurodeputatul PMP Traian Băsescu, aflat la primul mandat în Parlamentul European.

Fostul preşedinte al României, care a făcut parte timp de zece ani din Consiliul European, crede că cel mai mare partid paneuropean nu ar trebui să accepte ca „nici măcar o altă persoană din PPE” să ocupe această poziţie.

În opinia lui Siegfried Mureşan, eurodeputatul român din grupul PPE din PE cu cea mai înaltă funcţie politică, cea de vicepreşedinte, „şansele lui Manfred Weber de a deveni preşedinte al CE sunt astăzi mai bune decât oricând”, din mai multe motive.

„În primul rând el are legitimitate democratică, obţinută în mai multe rânduri. Manfred Weber a fost candidatul ales în mod democratic, transparent, de Partidul Popular European, în cadrul congresului de la Helsinki în luna noiembrie 2018 drept candidat al nostru pentru poziţia de preşedinte al Comisiei Europene. S-a impus în faţa fostului prim-ministru al Finlandei, Alexander Stubb, cu 80% la 20%, într-o luptă dreaptă”, a declarat Mureşan pentru AGERPRES.

Apoi, în campania pentru alegerile europarlamentare, toate partidele membre ale PPE, printre care şi PNL, le-au spus oamenilor că dacă le vor vota formaţiunile îl vor pune preşedinte pe Manfred Weber.

„Deci are şi această legitimitate democratică obţinută prin faptul că l-am prezentat oamenilor, în mod deschis, transparent, pe durata campaniei electorale. Emmanuel Macron şi cu aliaţii săi politici, inclusiv din România, au spus oamenilor pe durata campaniei: ‘nu ne place democraţia, nu ne place transparenţa, nu vrem să vă spunem pe cine vom pune preşedinte al Comisiei Europene acum, înainte de alegeri, daţi-ne votul, daţi-ne un cec în alb, şi după aceea vom scoate noi un candidat din joben’. Nu e corect, nu e transparent”, a mai spus Mureşan.

El crede că un alt mare atu al lui Weber este faptul că în calitatea sa de preşedinte al grupului PPE din PE el a lucrat zilnic cu europarlamentari din toate statele membre UE, fiind „un om politic care cunoaşte în detaliu situaţia din fiecare stat membru al UE, inclusiv din România”.

„Noi, europarlamentarii PNL care am lucrat zi de zi cu el ştim că este un prieten al României şi ştim că în calitatea de viitor preşedinte al CE va apăra interesele României. Dacă s-ar pune acolo un om politic venit din politica naţională, un fost ministru, un fost prim-ministru, acela nu va cunoaşte nici pe departe situaţia din toată Uniunea Europeană la fel de bine cum o cunoaşte Manfred Weber”, dă asigurări Siegfried Mureşan.

Iuliu Winkler, eurodeputat UDMR în grupul PPE şi unul din cei mai vechi europarlamentari români, afirmă că, spre deosebire de alegerile europene de acum 5 sau 10 ani, „avem în faţă o ecuaţie mult mai complexă şi cu mai multe necunoscute decât de obicei”.

Dacă în aceste alegeri primele două grupuri din PE, PPE şi social-democraţii, au putut să realizeze împreună o majoritate în PE, iar funcţiile şi priorităţile care trebuiau negociate se împărţeau la doi, „acum avem o ecuaţie cu patru participanţi, pentru că sunt patru grupuri de care este nevoie pentru a forma o majoritate. Nici măcar nu există deocamdată o înţelegere sau un protocol de colaborare a acestor grupuri, grupurile sunt încă în formare”.

Grupul PPE are acum 180 de eurodeputaţi şi rămâne cel mai numeros din PE, dar se află în scădere faţă de legislativul anterior. Ori, spune Winkler, „este nevoie de patru factori în această coaliţie, pentru că este nevoie de o majoritate stabilă”.

„Un parlament precum cel european, cu 751 de membri, nu ar putea funcţiona cu o majoritate de trei, cinci sau şapte europarlamentari. Această coaliţie de patru factori politici va fi foarte dificil de construit. Este foarte important, cred eu crucial pentru noi, pentru PPE, faptul că noi nu vorbim numai despre funcţiile care trebuie alocate unor persoane, ci vorbim şi despre conţinut, care sunt priorităţile noastre pentru următorii cinci ani”, a declarat Winkler pentru AGERPRES.

În consecinţă, afirmă el, şansele lui Weber la preşedinţia CE sunt dificil de cuantificat. „Nu cred că cineva ar putea să spună acum 60%, 80% şi să vină şi cu argumente pentru acest procent. Avem un proces complicat şi cheia succesului, dacă este să fie pentru Manfred Weber, este unitatea grupului PPE în PE”, a mai spus Winkler.

Moare sistemul „spitzenkandidat” dacă Weber nu e nominalizat?

Dacă Weber nu va fi nominalizat preşedinte al CE, sistemul aşa-numit „spitzenkandidat”, cel al candidaţilor capi de listă ai familiilor politice europene, va dispărea în mod „categoric”, crede Traian Băsescu. Eurodeputatul PMP spune că nu trebuie renunţat la acest sistem „care îndepărtează disputele”.

„Dacă am făcut o regulă că atunci când un candidat câştigă cu partidul lui preia preşedinţia, aşa-i corect s-o ţinem, altfel nu ştiu dacă vă imaginaţi cum sunt bătăliile politice pentru desemnarea preşedintelui Comisiei Europene, care într-adevăr e cea mai importantă funcţie din toată panoplia de funcţii la nivel european”, afirmă Băsescu.

Siegfried Mureşan reaminteşte faptul că sistemul spitzenkandidat s-a aplicat până acum o singură dată, în 2014, şi a avut succes. În ceea ce priveşte supravieţuirea acestei cutume după ultimul scrutin european, el preferă să spună că, dacă Manfred Weber va deveni acum preşedinte al CE, atunci procedura va deveni permanentă.

„Jean-Claude Juncker este astăzi preşedinte al Comisiei Europene fiindcă a fost candidatul nostru data trecută şi fiindcă am câştigat alegerile. Acum, Manfred Weber este candidatul nostru, am câştigat alegerile şi avem toate motivele să credem că va deveni preşedinte al Comisiei Europene şi că această procedură care a fost aplicată cu succes o dată, pusă sub semnul întrebării atunci, se va aplica acum a doua oară, deşi s-au găsit iarăşi contestatari cu argumente slabe”, spune el.

„Dacă Manfred Weber va deveni preşedintele CE cred că procedura spitzenkandidat va supravieţui pentru totdeauna şi vă spun că e un plus de democraţie şi un plus de transparenţă această procedură şi e un lucru foarte bun”, adaugă eurodeputatul PNL.

Iuliu Winkler evidenţiază faptul că sistemul spitzenkandidat are „adversari de marcă”.

„Este de văzut dacă Emmanuel Macron este chiar atât de influent cum ar lăsa el să se înţeleagă sau este doar o aparenţă a puterii în Uniunea Europeană şi această aparenţă are de fapt în spate puţină influenţă reală. (…) El a trebuit să constate că Franţa nu poate fi reformată şi atunci s-a îndreptat către reformarea UE. Eu cred că bună parte din puterea aceasta manifestată de către Macron şi aliaţii lui din momentul actual este o aparenţă nesusţinută de mecanisme politice şi de instituţii reale la nivelul UE”, opinează Winkler.

În ceea ce priveşte a doua încercare pe care o face Parlamentul European cu sistemul spitzenkandidat, el spune că „acum suntem în faţa unei noi complexităţi care provine şi din faptul că sunt mai multe centre de putere care trebuie ocupate decât în urmă cu cinci ani. Întâmplarea face că şi Banca Centrală Europeană îşi va schimba preşedintele în următoarele luni şi atunci avem şi această funcţie în pachetul foarte complex de negociere.”

Pe de o parte, eurodeputatul afirmă că schimbarea în UE este reală, dar nu atât de accentuată pe cât credeau euroscepticii în urmă cu două-trei luni. Pe de altă parte, Brexitul s-a dovedit a fi „elementul perturbator numărul unu al Uniunii Europene”. Potrivit lui Winkler, „modul în care a fost abordată această poveste în Londra a fost dezastruos nu doar pentru ei, pentru Regatul Unit, poate să aducă consecinţe absolut nevaforabile şi pentru sistemul instituţional din UE”.

„Negocierea politică din UE este ca un menuet, nu este o horă sau nu este un ceardaş. Deci este ceva bazat pe reguli, pe un echilibru al câştigurilor. Fiecare trebuie să câştige câte ceva şi asta ar fi situaţia ideală. Iată că Brexitul din păcate este exact opusul acestui deziderat, adică este un joc din care toată lumea pierde şi nimeni nu câştigă. Adică este o perturbare suplimentară care aduce încă o provocare în plus pentru modul în care va evolua situaţia în următoarele săptămâni şi luni de zile”, crede eurodeputatul UDMR.

Cine va fi viitorul preşedinte al Consiliului European?

„Greu de spus”, spune fostul preşedinte Traian Băsescu. El crede că ar fi fost bine „dacă se instituia o tradiţie ca această funcţie, categoric mult mai slabă ca putere decât preşedinţia Comisiei Europene, să fie dată esticilor sau noilor veniţi”.

„Ar fi fost frumos. Dar se pare că lăcomia pentru funcţii nu lasă să se facă o regulă care să fie echitabilă, dacă vreţi”, adaugă politicianul care a votat pentru desemnarea a doi preşedinţi ai Consiliului European.

La rândul său, Siegfried Mureşan a ţinut să „clarifice” un lucru în ceea priveşte priorităţile PPE. „Dintre toate poziţiile de vârf la nivelul UE prioritatea absolută este poziţia de preşedinte al Comisiei Europene şi credem că suntem îndreptăţiţi să o obţinem pentru că am câştigat alegerile şi pentru că suntem singura forţă politică care poate forma o coaliţie proeuropeană stabilă în viitorul Parlament European”, spune el.

Mureşan subliniază că nu poate exista o majoritate proeuropeană stabilă în viitorul PE fără PPE. „De vreme ce noi vom fi parte a majorităţii şi suntem forţa câştigătoare e clar că acela care a fost candidatul nostru trebuie să fie preşedinte al CE. Aceasta este prioritatea zero pentru noi. Celelalte poziţii le vom negocia ca parte a unui pachet cu celelalte familii de partide politice. Vom începe, la Bruxelles, negocierile cu socialiştii, cu grupul preşedintelui Macron şi cu Verzii”, afirmă eurodeputatul PNL.

Potrivit acestuia, singura familie politică care nu ar avea şanse la preşedinţia Consiliului European ar fi Verzii.

„Verzii, evident, nu sunt la guvernare în ţări membre ale UE, nu prea pot desemna comisari, nu au prim-miniştri, nu au foşti prim-miniştri, deci este clar că pentru Verzi nu intră în discuţie poziţii de conducere nici în Comisia Europeană şi nici în Consiliu, ci doar în Parlamentul European. Ca atare mă aştept ca pentru celelalte poziţii de conducere să negociem cu colegi din grupul preşedintelui Macron format pe baza structurii ALDE şi cu social-democraţii, unele poziţii să le revină lor şi unele să ne revină nouă”, estimează el.

Mureşan a reamintit că în 2014 PPE a câştigat alegerile şi „a tras” preşedinţia Comisiei, după care socialiştii au avut prioritate. „Ne-am aşteptat cu toţii că socialiştii vor lua preşedinţia Consiliului European. Însă cel mai important lider socialist la acel moment a fost Matteo Renzi, prim-ministrul Italiei, care a câştigat detaşat cu peste 40% alegerile europarlamentare în Italia, iar Renzi a spus că îşi doreşte poziţia de Înalt Reprezentant pentru Italia, în care va fi numită Federica Mogherini”, relatează eurodeputatul PNL.

După aceea, mingea s-a întors în terenul PPE, care a luat preşedinţia Consiliului European, socialiştii au primit poziţia de prim-vicepreşedinte al CE pentru Frans Timmermans, iar preşedinţia PE a fost împărţită între socialişti şi populari câte o jumătate de legislatură. „Probabil va fi o negociere similară acum, dar repet, făcută între PPE, socialişti, ALDE 2.0 cu Macron şi Verzi”, estimează el.

Iuliu Winkler spune că sunt mai mulţi factori de care trebuie ţinut cont în ecuaţia din care face postul de preşedinte al Consiliului European.

În primul rând, „va fi ales întâi preşedintele Comisiei Europene, aşa cum ne dorim cu toţii – ca acesta să fie primul pas din pachetul de negociere – sau eventual ne vom trezi în situaţia ca noi, Parlamentul, să ne alegem întâi preşedintele şi să impunem un alt ritm sau o altă abordare acestui întreg pachet?”

Apoi, spune el, trebuie luat în calcul că în funcţiile de conducere ale instituţiilor UE trebuie să se afle şi un politician dintr-un stat din Europa centrală şi de est şi, „ideal”, şi o femeie. „Ideal ar fi să putem să avem şi o oarecare componentă profesională măcar pentru unele din aceste funcţii, deci un fundal profesional care să vină ca argument pentru propunerea pe care o face un preşedinte sau un prim-ministru”, spune Winkler despre acest „pachet complex”.

„Eu sper doar ca România, care în ultimele luni a dovedit că nu este pregătită din punct de vedere politic să fructifice faptul că deţine preşedinţia Consiliului UE – a fost o preşedinţie de succes din punct de vedere tehnic, dar politic fără niciun rezultat pentru România – poate că acum, în ultimul moment, să reuşească să aibă poziţionarea care să permită apoi situarea noastră, a României, în acel club care a desemnat învingătorii acestui proces de negociere”, a declarat Winkler.

Cât de importantă este cooperarea guvern-preşedinţie pentru obţinerea unui portofoliu puternic?

Întrebat de AGERPRES dacă preşedintele Klaus Iohannis ar trebui să ştie deja ce portofolii de comisar european vizează guvernul României în următoarea Comisie când va participa la Consiliul European din 20-21 iunie, fostul şef al statului Traian Băsescu a răspuns „categoric da”.

„Şi trebuie să ştie cam ce portofolii să vizeze şi să plece de la premisa că am avut agricultura, dezvoltarea regională, deci portofolii mari, şi trebuie să fie pregătit să i se reproşeze lucrul acesta şi să facă faţă încercând să obţină tot un portofoliu mare, eventual mediu”, a adăugat el.

De asemenea, Băsescu spune că ar trebui urmată strategia coalizării cu alte ţări. „Ar trebui în mod normal să existe un dialog şi ar mai trebui să fie făcut un lucru ca să fie un succes. Trebuie făcută o coaliţie măcar cu trei, patru, cinci ţări, ca România să susţină opţiunile acelor ţări, iar la rându-ne să fim susţinuţi. Că aşa, singur, n-aş fi obţinut niciodată agricultura când a fost Dacian Cioloş desemnat”, a mai spus Băsescu.

În ceea ce-l priveşte, Sigfried Mureşan afirmă că preşedintele României poate ajuta foarte mult România în obţinerea unui portofoliu prestigios în viitoarea Comisie şi şi-a exprimat speranţa că guvernul Dăncilă e conştient de acest lucru.

„Preşedintele Iohannis are credibilitate maximă pe plan european, inclusiv ca urmare a summitului de la Sibiu, care a fost un mare succes. Credibilitatea Vioricăi Dăncilă pe plan european este zero (…)”, a afirmat el.

„De altfel am văzut-o săptămâna trecută la Bruxelles (pe Viorica Dăncilă – n.r.), unde a avut întâlniri cu preşedintele Juncker şi cu prim-vicepreşedintele Timmermans, şi s-a dus acasă şi a spus colegilor din PSD că a discutat despre posturi în viitoarea Comisie Europeană. Sper că niciun pesedist nu a fost atât de naiv încât să creadă gogoşile pe care Viorica Dăncilă le-a vândut, că a negociat posturi în viitoarea Comisie cu preşedintele fostei Comisii Europene”, a adăugat Mureşan.

El a subliniat că „singura persoană care are cum să-i promită ceva este viitorul preşedinte al CE, iar candidatul cu cele mai mare şanse este Manfred Weber, pe care Viorica Dăncilă, guvernul său, PSD şi ALDE l-au atacat în mod constant, deci este clar că pornesc de pe o poziţie proastă în relaţia cu Manfred Weber”.

„Tocmai din cauza acestor slăbiciuni ale guvernului şi datorită credibilităţii preşedintelui Iohannis sper că guvernul va avea înţelepciunea să-l implice pe preşedinte în această procedură importantă. Ce portofoliu vom obţine va depinde şi de candidaţii pe care îi vom avea, şi de solicitările celorlalte state membre şi este o discuţie care se va purta începând cu luna iulie”, a afirmat Mureşan.

Eurodeputatul Iuliu Winkler crede şi el că guvernul şi preşedinţia trebuie să se coordoneze cât mai curând în susţinerea anumitor candidaturi la portofolii de comisar sau în stabilirea domeniilor vizate.

„Da, eu cred că acele state membre care astăzi au câteva mandate sau câteva domenii vizate şi care au şi persoane care să ocupe acele domenii, acele state sunt cu un mare avans în negociere”, a spus Winkler.

„Este foarte clar că acei prim-miniştri sau acei şefi de stat care au câteva fişe în buzunar despre posturile vizate şi despre persoanele care ar putea să ocupe aceste posturi – un bărbat şi o femeie, un tânăr şi un vârstnic, un tehnocrat şi un politician abil – deci să ai aceste cărţi pe care să le scoţi din buzunar la momentul oportun ar fi un mare avantaj”, a adăugat el.

Totuşi, nu este foarte optimist că acest lucru chiar se va întâmpla. „Mă tem că România nu este în situaţia de a face acest lucru pentru că numirea nu o va face preşedintele Iohannis, ci prim-ministrul pentru viitorul post de comisar. Dată fiind relaţia dintre cei doi, eu nu sunt foarte optimist în acest moment”, a spus el.

Ce portofolii ar fi avantajoase pentru România?

Din punctul de vedere al lui Traian Băsescu, care a fost membru al Consiliului European când România a primit toate cele trei mandate de până acum, „trebuie să le punem în medie pe toate trei, vă aduceţi aminte că primul mandat a fost multilingvismul, deci un portofoliu penibil. Deci încă suntem într-o medie la care putem să ne batem”.

Întrebat despre portofoliile de transporturi sau de mediu, unele dintre cele vehiculate la Bucureşti, Băsescu a spus: „Nu-s rele nici transporturile, dar mai puternic e mediul ca portofoliu.”

Totuşi, nu aceste poziţii îl entuziasmează cel mai mult, ci o alta, ipotetică, de comisar pentru mediul digital.

„Iată un portofoliu foarte important. Să vedem dacă va fi pus pe masă. (…) Mi-ar plăcea ca România să ia portofoliul de comisar pentru mediul digital. Pentru că, este convingerea mea, şi România, dar şi Europa însăşi, dacă au o resursă de creştere, este aici, în mediul digital. Urmează 5G-ul, va fi schimbarea la faţă a lumii. Şi ar fi important dacă am avea acest portofoliu, în care sunt convins că se vor lansa primele mari proiecte în UE, pe 5G. Poate e mai important decât agricultura şi dezvoltarea regională la un loc”, a spus Traian Băsescu.

„Este un portofoliu din care se va prefigura Europa viitorului. În concluzie, ne-ar prinde bine portofoliul ăsta”, a întărit el.

În ceea ce priveşte eventualele portofolii avantajoase pentru România, Siegfried Mureşan a spus că nu doreşte să speculeze acum.

„Trebuie să vedem cum va decide viitorul preşedinte al Comisiei Europene să organizeze munca CE în următorii ani, dacă vor rămâne aceste portofolii. Vedem că sunt teme precum digitalizarea, combaterea schimbărilor climatice, securitatea, apărarea, valorile europene, statul de drept – toate aceste teme vor căpăta o greutate sporită şi va trebui să vedem cum preşedintele CE va reorganiza munca Comisiei, va trebui să vedem dacă va păstra această structură cu vicepreşedinţi coordonatori pe care a inventat-o Jean-Claude Juncker”, a afirmat el.

Mureşan a adăugat că până când va fi numit noul preşedinte al CE şi se vor putea purta discuţii oficiale cu el în acest sens „ar fi înţelept să se caute canale de comunicare şi de dialog cu posibili viitori preşedinţi ai Comisiei Europene şi în capul listei, de departe, este Manfred Weber”.

De asemenea, el spune că vrea ca de pe urma comisariatului deţinut de România în următorii cinci ani să rămână ceva în urmă pentru ţară, nu să se satisfacă un om politic din PSD-ALDE.

„PSD este în stare, pentru a-şi satisface clientela politică, să tranzacţioneze şi postul de comisar european, însă acest lucru ar face un foarte mare deserviciu României. Trebuie să negociem un portofliu de pe urma căruia avem de câştigat, de vreme ce în următorii cinci ani Uniunea Europeană va lua decizii cu impact semnificativ asupra vieţii românilor şi de aceea este bine să avem un român care coordonează politica într-un domeniu important pentru ţara noastră”, a afirmat el.

Nu un anumit portofoliu, ci un proiect de ţară

Acesta este lucrul pe care trebuie să îl urmărească în primul rând România, în opinia eurodeputatului UDMR Iuliu Winkler.

„România a avut trei mandate până în prezent de comisar european şi ele au fost pe o gamă largă de acoperire. Dacă stăm să ne gândim că cele două politici publice europene cele mai importante pentru România sunt tocmai politica de dezvoltare regională şi Politica Agricolă Comună, atunci putem spune că România s-a poziţionat bine în cele două mandate pline”, a afirmat el.

Winkler a adăugat însă, că acum, poate lucrurile trebuie gândite în altă ordine.

„Vă întreb, care ar fi domeniul important pentru România? Cine poate răspunde la întrebarea asta? Avem noi un proiect de ţară care să aibă o prioritate? Sigur, putem spune, Politica Agricolă Comună din nou. Dar oare nu este altceva mai important? Oare politica de lărgire, de exemplu, a UE, nu ar fi crucială pentru România, în situaţia geopolitică în care se află ea? Deci eu nu pot să vă răspund la întrebare până când mie nu-mi spune cineva care sunt obiectivele României pe termen mediu, în următorii cinci ani. Eu nu cunosc răspunsul la această întrebare”, a declarat eurodeputatul.

Din punctul său de vedere, „priorităţi înseamnă două-trei-patru domenii maximum pe care chiar le urmăreşti, le evidenţiezi, eu nu cunosc aşa ceva”.

El a mai afirmat că există un prag până unde poate merge lupta politică „şi este un prag dincolo de care este interesul naţional”.

„Vă dau un exemplu trivial, dar în momentul în care pe ordinea de zi se află industria auto, toţi reprezentanţii Germaniei, de la comunişti şi până la naţionaliştii de dreapta, toţi vor vota la fel în Parlamentul European. Asta înseamnă să ai priorităţi pe care le consideri intangibile, indiferent de lupta politică dintr-un moment sau altul”, a spus Winkler.