New Yorker: Şi totuşi, cât de nebun este Boris Johnson?

Miercuri, cu puţin înaintea orei 16:00, Boris Johnson a rostit prima sa alocuţiune în calitate de cel de-al 77-lea premier al Marii Britanii. La fel ca premierul nr. 76, Theresa May, Johnson a intrat în Downing Street într-o perioadă de grave tulburări la nivel naţional, fiind ales mai degrabă de membrii Partidului Conservator decât de întreaga populaţie. Dar asemănările se termină aici. În vara anului 2016, (Theresa) May a fost aleasă de partidul său ca să elucideze imensele implicaţii ale deciziei Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, ea fiind considerată drept credibilă, altruistă şi pragmatică, dispunând totodată de capacitatea de a uni ţara. May a eşuat, potrivit New Yorker, citat de Rador.

Trei ani mai târziu, partidul a căutat o soluţie extrem de diferită pentru a rezolva nişte probleme care, de fapt, rămăseseră aceleaşi. Johnson, în vârstă de 55 de ani, are foarte puţine din calităţile pozitive ale lui May. Nimeni n-ar putea spune că e tocmai onest. Dar Johnson nu are nici câteva din defectele lui May. May era stângace, uneori chiar extrem de mult, fiind totodată incapabilă să închege o viziune liniştitoare legată de Marea Britanie de după Brexit. Despre Johnson se poate spune că e orice, dar nu şi că e lipsit de energie. „După trei ani de autoimpuse îndoieli nefondate, e momentul să schimbăm foaia”, a declarat el în faţa Downing Street 10 (reşedinţa oficială a premierilor britanici, n. red.), ridicându-şi glasul deasupra timidului zgomot produs de nişte protestatari adunaţi la uşă. „Pesimiştii, negativiştii, rău-prevestitorii vor vedea că s-au înşelat”.

Oricine poate ghici ce se va întâmpla de-acum înainte. Marea Britanie va părăsi UE pe 31 octombrie. După aproape doi ani de tratative cu Bruxelles-ul, May a fost incapabilă să facă în aşa fel încât acordul său pe tema Brexitului să fie aprobat de parlament, eşuând de trei ori. Cu un pas ceva mai grăbit şi câteva referiri la programul Apollo, Johnson a promis ca, în următoarele 99 de zile, să negocieze un acord cu totul nou. „Vom face un nou acord, un acord mai bun”, a declarat el la preluarea funcţiei.

Toată lumea ştie că aşa ceva nu se poate realiza prin mijloace convenţionale. Niciunul din factorii care nu au fost soluţionaţi de May nu s-a schimbat, şi nici matematica parlamentară. În discursul său, Johnson s-a grăbit să se refere la „backstopul antidemocratic” – problema frontierei irlandeze – care, în cele din urmă, a distrus acordul lui May. În Camera Comunelor, Johnson va trebui să lucreze cu o majoritate de numai doi oameni în plus. Se pare că el intenţionează să se arate fie atât de nebun încât să pună capăt fără niciun acord celor 46 de ani de relaţii politice şi economice ai Marii Britanii cu cei mai apropiaţi vecini ai săi, fie să-i convingă că aşa şi e.

Se prea poate ca Johnson să fi fost un premier amuzant sau, în cel mai bun caz, unul inofensiv, dacă ţara ar fi fost stabilă, dacă Trump nu s-ar fi aflat la Casa Albă şi dacă el ar fi în stare să-şi facă toate hachiţele, indiferent unde l-ar duce asta. Dar s-au dus vremurile acelea. Brexitul, pentru care şi Johnson este parţial răspunzător, a stabilit limitele politicii britanice din ultimii trei ani şi, ca premier, el va consta că aceasta este chiar mai claustrofobică şi mai neiertătoare decât era pe vremea predecesoarei lui. „Dar vor exista greutăţi”, a spus, miercuri, Johnson. „Deşi eu cred că, prin energie şi prin asiduitate, ele vor fi mai puţin grave decât au pretins unii”.

În următoarele 99 de zile, Johnson, care este celebru pentru faptul că detestă să aibă de ales, va trebui să se hotărască dacă se va angaja serios să se împace cu recalcitrantul Brexit, cu parlamentul şi cu UE – şi să devină un premier mai bun decât May – sau dacă va crede că o asemenea muncă grea e potrivită altcuiva. Dacă Johnson optează pentu lipsa acordului (şi s-ar putea ca al său ‘complex Churchill’ să fie îndeajuns de puternic încât să-l convingă să facă aşa ceva), atunci Marea Britanie se va confrunta cu o perioadă de haos autoimpus care va fi fără precedent pentru o importantă economie atât de dezvoltată. În prima zi a lui Johnson în funcţie, nu se poate şti pentru ce va opta. Iar eu cred că nici el nu ştie. (traducere Rador)

• UE respinge drept „inacceptabile” condițiile puse de Boris Johnson și se pregătește de un divorț fără acord