Rețeta câștigătoare a lui Boris Johnson pentru alegerile din Marea Britanie. Brexit, Trump și pericolul secesiunii

​”Let’s get Brexit done” – a fost mesajul cel mai folosit în campania electorală de premierul Boris Johnson. Când integritatea și onestitatea îi erau puse sub semnul îndoielii, prim-ministrul spunea ”Let’s get Brexit done”. Ce va face pentru a reduce criminalitatea și a rezolva problemele din sistemul de sănătate? – ”Let’s get Brexit done”. Acordul de retragere din blocul comunitar izolează Irlanda de Nord de restul Regatului Unit? – invariabil răspunsul premierului era ”Let’s get Brexit done”.

Boris Johnson a mizat pe faptul că britanicii sunt sătui de discuțiile legate de Brexit și a călcat această pedală până la podea. Le-a promis alegătorilor o ieșire rapidă din Uniunea Europeană și a obținut majoritatea parlamentară de care avea nevoie pentru a tranșa această chestiune. Partidul laburist a dat vina pentru cea mai categorică înfrângere de după cel de-al doilea război mondial pe diviziunile create de Brexit, fără să admită, cel puțin până în acest moment, falimentul strategiei care i-a adus în acest punct.

În alegerile din 2017, laburiștii au reușit să îi împingă pe marii lor rivali către un guvern minoritar, susținut la putere de deputații nord-irlandezi, dar au făcut asta promițând să respecte rezultatul referendumului din 2016. Apoi, treptat, partidul s-a distanțat de promisiunile făcute până în punctul în care s-a angajat să organizeze un al doilea referendum pe tema Brexitului. Ca urmare, așa-numitul ”zid roșu” al colegiilor din nordul Angliei, unde victoria laburiștilor era una dintre certitudinile oricărui ciclu electoral, s-a prăbușit.

Electoratul, format în mare parte din muncitori pentru care Europa reprezintă un concept distant, incompatibil cu stilul lor de viață, s-a simțit trădat de partid și a votat în consecință. Adăugați aici un lider lipsit de carismă, în persoana lui Jeremy Corbyn, cu puternice accente marxiste, pe care o bună parte a electoratului laburist nu și-l poate imagina în Downing Street, un partid care se bâlbâie atunci când este confruntat cu anti-semitismul care îl macină din interior și un manifest electoral atât de stufos și plin de promisiuni costisitoare încât nici cel mai idealist britanic nu putea crede cu adevărat în el, și aveți întreaga ecuație a dezastrului din acest scrutin.

În schimb, conservatorii au învățat din lecția primită în 2017, când Theresa May propunea un pachet de reforme controversat și, de această dată, pe lângă Brexit au mizat pe un manifest mai degrabă modest.

”Câte asistente medicale vom recruta?”, a întrebat Boris Johnson la un moment dat unul dintre grupurile sale de susținători.

”50 de mii”, a fost răspunsul.

”Și câte spitale vom construi?”

”40”

Mesajul, repetat cu obstinență, intrase în reflexul alegătorilor, care au preferat să ignore dovezile care arătau că cele 50 de mii de asistente nu sunt de fapt decât 31 de mii, pentru că restul de 19 mii sunt deja angajate. Iar spitalele sunt doar patru în curs de finalizare până în 2025. Iar cei 20 de mii de polițiști în plus de pe străzi nu sunt de fapt în plus, ci se revine doar la nivelul de dinainte ca Partidul Conservator să își impună programul de austeritate.

Ce urmează după alegerile din Marea Britanie?

Boris Johnson a anunțat că un nou discurs al Reginei Elisabeta a II-a va avea loc până la Crăciun. Nu va avea aceeași pompă a evenimentelor similare din trecut, ci doar va bifa începutul unei noi guvernări, cu o nouă agendă legislativă.

Este de așteptat ca în următoarele două săptămâni să reapară pe ordinea de zi acordul de retragere din Uniunea Europeană renegociat de Boris Johnson, fiind previzibil că va trece fără dificultăți. Ba mai mult, având o majoritate atât de mare la dispoziție, prim-ministrul nu trebuie să le mai facă nicio concesie membrilor ERG (European Research Group), adepți ai unui Brexit dur, care au blocat în trecut acordul încheiat de Theresa May.

De aceea, Boris Johnson are și posibilitatea de a adopta o poziție mult mai moderată față de Uniunea Europeană pentru a încerca să mențină o relație mai apropiată de blocul comunitar, care reprezintă, totuși, cel mai important partener comercial. În acest context, prima etapă a Brexitului, cea a promulgării acordului de retragere, se va încheia cu succes la 31 ianuarie 2020, urmând ca imediat să înceapă o perioadă de tranziție până la finalul anului viitor.

Guvernul de la Londra va avea 11 luni la dispoziție pentru a negocia viitoarea relație cu Uniunea Europeană, incluzând aici și noul acord comercial. Președintele francez, Emmanuel Macron, l-a avertizat pe Boris Johnson că Regatul Unit va trebui să rămână ”loial” standardelor europene și după Brexit pentru a garanta accesul companiilor britanice pe piața europeană.

”Dacă premierul britanic și parlamentul își doresc un acord comercial ambițios, știu care sunt standardele europene. Cu cât vor dori să reducă aceste standarde, că e vorba de climat, de standarde sociale sau de orice altceva, cu atât se vor îndepărta de piața europeană. Cu cât este mai ambițios acest acord comercial, cu atât avem nevoie de armonizare în privința reglementărilor”, a declarat Emmanuel Macron.

Comentariile sale cu siguranță nu au fost pe placul conservatorilor, care au transpus toată această bătălie pentru Brexit într-una a suveranității, a repatrierii de puteri care să le permită britanicilor să ia decizii fără a avea nevoie de acordul european. Or, o aliniere strânsă la reglementările blocului comunitar ar ridica semne de întrebare în privința puterilor care au fost într-adevăr repatriate.

Mai mult, Uniunea Europeană pune foarte mare preț pe libertatea de mișcare, o libertate pe guvernul de la Londra vrea să o suprime cât mai rapid. Invocând nevoia de a controla imigrația, Boris Johnson pregătește implementarea unui sistem care va împărți pe viitor muncitorii străini în trei categorii: cei foarte pregătiți și talentați care vor putea sosi în continuare în Regatul Unit, muncitori calificați care vor putea veni dacă au o ofertă de muncă și muncitori necalificați acceptați doar pentru perioade foarte scurte.

Sindicatele britanice au avertizat că aceste reguli i-ar putea expune pe imigranți exploatării, teama de deportare în cazul muncitorilor care nu dețin actele necesare, putându-i împiedica pe aceștia să raporteze situațiile în care sunt supuși abuzurilor sau atunci când sunt plătiți mai puțin decât ar fi normal.

Limitarea numărului de imigranți care vin în Regatul Unit ar putea pune în pericol bunăstarea tuturor locuitorilor, mai spun sindicaliștii, care sublinază faptul că anual, cetățenii europeni care locuiesc în Marea Britanie plătesc taxe de miliarde de lire sterline și dacă noile reguli vor intra în vigoare, bugetul va pierde cel puțin 4 miliarde de lire în următorii cinci ani.

În cazul în care acordul comercial cu Uniunea Europeană nu va putea fi negociat până la finalul anului viitor, în discuție apare posibilitatea prelungirii perioadei de tranziție, însă Boris Johnson a declarat înainte de alegeri că nu concepe un asemenea scenariu, lăsând astfel calea deschisă pentru un posibil Brexit fără acord la finalul anului 2020.

Donald Trump și ”micul” Trump

Marii Britanii îi place să creadă că are o plasă de siguranță pe celălalt mal al Atlanticului. Boris Johnson și Donald Trump par a se afla într-o lună de miere continuă. Liderul de la Casa Albă promite negocieri rapide pentru încheierea unui acord comercial și un nivel al tranzacțiilor de până la cinci ori mai mare decât cel actual. Doar că totul sună prea frumos pentru a fi și adevărat.

În general, Statele Unite impun condiții dure în negocieri. Nu poți avea acces pe piața celei mai mari economii din lume fără să oferi ceva la schimb. În cazul Marii Britanii acest ceva vizează accesul pe piața de produse agricole și în sistemul de sănătate. Standardele alimentare sunt mult mai stricte în Europa și negociatorii americani cu siguranță vor încerca să înlăture câteva dintre aceste bariere pentru a putea vinde pe piața britanică.

Laburiștii au avertizat că un acord cu SUA ar putea deschide robinetul puilor clorinați sau al carnei de vită tratată cu hormoni, fapt care îi înspăimântă pe britanici și pune noi piedici unui viitor acord cu Uniunea Europeană.

Dar negocierile legate de sectorul agricol vor fi floare la ureche pe lângă cele care vor viza sistemul de sănătate. Britanicii sunt foarte atașați de NHS și de serviciile gratuite oferite de acesta și sunt conștienți că implicarea americană ar duce la privatizarea sistemului și la prețuri mari pentru servicii și medicamente.

Jeremy Corbyn a prezentat recent un document despre care susține că dovedește că guvernul a purtat discuții cu Statele Unite pe marginea sistemului de sănătate. Boris Johnson a respins acuzațiile opoziției pe care le-a catalogat ca fiind niște ”prostii imense” și a promis că NHS-ul nu va fi implicat în nicio negociere, în timp ce Donald Trump a spus că ”nici dacă i s-ar oferi pe un platou de argint nu s-ar atinge de sistemul de sănătate britanic”.

Dar chiar dacă printr-un miracol Boris Johnson și Donald Trump ar reuși să negocieze într-un timp record o înțelegere comercială, aceasta va trebui ratificată de Camera Reprezentanților, un for controlat în prezent de democrați, care sunt îngrijorați că Brexitul ar putea pune în pericol acordul de pace de la Belfast (Good Friday Agreement).

Regatul (Ne)Unit și pericolul secesiunii

Nicola Sturgeon, lidera Partidului Naționalist Scoțian

Pentru Irlanda de Nord acordul de retragere din Uniunea Europeană renegociat de Boris Johnson este mult mai prost decât cel încheiat de Theresa May. Este evident că Uniunea Europeană nu ar fi renunțat la plasa sa de siguranță, dacă nu ar fi realizat că are în față o alternativă mai bună. Backstopul inițial fusese gândit ca o soluție pentru a menține deschisă granița irlandeză și a evita apariția posibilelor tensiuni pe insulă, dar a fost criticat de apologeții unui Brexit dur, care se temeau că vor fi prinși într-o capcană care îi va menține pe termen nedefinit în Uniunea Europeană.

Boris Johnson a obținut în cele din urmă eliminarea backstopului din acordul de retragere, dar a propus în schimb ca Irlanda de Nord să respecte în continuare standardele și reglementările europene, pentru a nu fi nevoie de controale la granița cu Irlanda. Dar pentru că restul Regatului Unit nu va avea această obligație, inevitabil va apărea o graniță invizibilă în Marea Irlandeză.

Schimburile comerciale dintre Irlanda de Nord și Marea Britanie vor face obiectul unor verificări, dar momentan nu se știe cu exactitate dacă va fi nevoie de controale fizice sau doar de completarea unor formulare suplimentare. Premierul Boris Johnson insistă că acordul negociat de el nu prevede controale pentru produsele exportate în Irlanda de Nord, dar Partidul Democrat Unionist susține contrariul și îl acuză pe prim-ministru că a trădat interesele nord-irlandeze.

În acest context, la care se adaugă dorința nord-irlandezilor de a rămâne în Uniunea Europeană, dorință exprimată clar în referendumul din 2016, ideea reunificării Irlandei nu mai pare a fi una chiar fantezistă. Varianta este inclusă în acordul din Vinerea Mare, care prevede că pentru reunificare trebuie organizate referendumuri de ambele părți ale graniței și, bineînțeles, în ambele majoritatea trebuie să fie de acord cu reunificarea.

Rezultatele unui sondaj de opinie publicat în această toamnă au indicat pentru prima dată că în Irlanda de Nord ar exista această majoritate, chiar dacă doar una la limită – 51% la 49%.

Pentru moment, însă, îngrijorările Londrei nu sunt legate atât de ruperea Irlandei de Nord, cât mai ales a Scoției. În alegerile din această săptămână Partidul Naționalist Scoțian a obținut 48 de locuri în Camera Comunelor, cu 13 mai multe față de scrutinul din 2017. Lidera formațiunii, Nicola Sturgeon, a declarat că țara a transmis un mesaj clar că își dorește un al doilea referendum pe tema independenței. Ca și Irlanda de Nord, Scoția a votat pentru rămânerea în Uniunea Europeană la referendumul din 2016.

”Victoria uluitoare din aceste alegeri reînnoiește și reîntărește mandatul pe care îl avem de la scrutinul precedent, de a le oferi scoțienilor posibilitatea de a-și decide singuri viitorul. Acest mandat spune că este dreptul parlamentului scoțian, nu a celui din Westminster, de a decide dacă și când va avea loc un nou referendum pentru independență. Nu vorbim despre a-i cere lui Boris Johnson sau oricărui alt politician permisiunea, ci despre dreptul democratic al scoțienilor de a stabili ce viitor își doresc”, a declarat Nicola Sturgeon.

Cel mai probabil, Boris Johnson va respinge cererea naționaliștilor scoțieni de a organiza un referendum, pe motiv că fostul premier, David Cameron, a permis recent acest lucru, cu condiția ca toate părțile să respecte rezultatul și să accepte că această chestiune va fi tranșată pentru o lungă perioadă de timp.

Partidul Naționalist Scoțian va invoca faptul că circumstanțele s-au schimbat de la organizarea referendumului precedent. Nicola Sturgeon intenționează să înainteze o cerere oficială în acest sens chiar săptămâna viitoare, conștientă fiind că refuzul Londrei îi va face pe și mai mulți scoțieni să se întrebe de ce li se interzice un drept democratic.

Boris Johnson poate că a obținut cea mai mare victorie conservatoare din ultimele decenii și are motive să sărbătorească în aceste zile. Dar dacă ieșirea din Uniunea Europeană va duce în cele din urmă la destrămarea Regatului Unit, ”Let’s get Brexit done” s-ar putea transforma dintr-un slogan de succes într-una dintre cele mai costisitoare greșeli din istorie.

Dan Vasiliu este corespondentul Radio România Actualități la Londra.

.