Cum le-a amintit o insulă din Grecia austriecilor și germanilor că sunt cei mai buni „prietedușmani”

Diferența dintre austrieci și germani este ca aceea dintre „o navă de luptă și un vals”, a observat odată actorul vienez Cristoph Waltz, relatează Politico.

„Germanii aleg mereu o coliziune frontală, rareori are grație, umilitate sau ritm, este doar…”, a declarat Waltz în timpul unui interviu, lovindu-și palma cu pumnul (Waltz, al cărui tată este german și este căsătorit cu o germană ar putea fi considerat un expert pe subiect).

Austria tocmai s-a aflat la capătul unui nou pumn german dar de data aceasta nimeni nu râde.

Politicienii germani s-au încolonat să critice refuzul Austriei de a găzdui o parte din refugiații de pe insula elenă Lesbos, rămași fără adăpost după arderea completă a taberei de migranți Moria. Ministrul de interne german Horst Seehofer le-a declarat reporterilor că a fost „surprins” de refuzul Vienei de a participa la o inițiativă europeană de a rezolva criza, mai ales că Verzii fac parte din coaliția conservatoare a cancelarului austriac Sebastian Kurz. Premierul influent al Bavariei, Markus Söder, s-a declarat „dublu dezamăgit” de poziția Austriei iar cancelarul Angela Merkel le-a declarat luni colegilor de partid că abordarea Vienei „nu este bună”.

Până și Bild, popularul tabloid german care l-a ridicat în slăvi pe Kurz în trecut l-a luat la rost pe liderul austriac: „Nu deveni un cancelar fără inimă, Herr Kurz!”, a scris unul din jurnaliștii ziarului într-un comentariu.

Faptul că politicienii germani petrec din ce în ce mai mult timp și energie criticând Austria pentru refuzul de a primi mai mulți refugiați decât să ia atitudine în privința încălcării drepturilor omului din China nu i-a eludat pe austrieci. Din cele 27 state membre ale Uniunii Europene doar 9 au fost de acord cu inițiativa Berlinului de a găsi un refugiu pentru 400 de minori fără însoțitor. Atunci de ce au ales să arate cu degetul Austria și nu Spania, Italia sau Danemarca?

Schadenfreude-ul german

Un austriac de rând ar răspunde că germanii au un instinct înnăscut de a-i spune ce să facă și să se joace de-a der große Bruder, fratele mai mare. De aceea răspunsul lui Kurz la adresa criticilor săi a fost aproape inevitabil: „Nu vom urma exemplul german”. Orice ai crede despre poziția lui Kurz asupra subiectului, din punct de vedere politic a fost inteligent: declarând că Austria nu va ceda presiunilor Berlinului a transformat subiectul într-unul despre Germania în loc de refugiați.

Într-o perioadă când mulți europeni îndeamnă Berlinul să își asume o atitudine mai fermă pe fondul multitudinii de probleme locale și globale cu care se confruntă Uniunea Europeană, episodul ilustrează cât de problematică poate fi abordarea germană. Însă miniscandalul diplomatic oferă și o imagine asupra uneia din cele mai complicate și dificile relații bilaterale din Europa.

Deși împart o limbă (mai multe despre asta mai târziu) și cultură comună și luptat (și pierdut) împreună în două războaie mondiale, adevărul este că germanii și austriecii nu s-au potrivit cu adevărat niciodată. Fanteziile austriecilor de a trăi alături de verișorii lor germani în Großdeutschland (Germania Mare) s-au disipat rapid după ce lucrul respectiv s-a întâmplat.

S-ar putea argumenta cu ceva merite că dezamăgirea nu a ținut atât de mult de naziști și al Doilea Război Mondial ci de germani în sine. Oricare ar fi cazul, moștenirea celui de-al Doilea Război Mondial încă proiectează o umbră lungă asupra relației dintre cele două popoare. În timp ce Germania este considerată un model despre cum o țară ar trebui să își confrunte trecutul, Austria, care timp de decenii s-a agățat de mitul că a fost „prima victimă” a lui Hitler, a fost mult timp privită (și încă este în unele cercuri) drept contraexemplu, spre amărăciunea austriecilor și schadenfreude-ul germanilor.

Austria este singura țară din Europa, dacă nu din lume, pe care germanii se simt liberi să o critice deschis sau chiar lua în derâdere fără teama unor proteste internaționale. Firul narativ de după război al unei Germanii penitente și a unei Austrii care ridică din umeri arătând cu degetul înspre germani este și unul din motivele principale pentru care liderii germani continuă să își privească omologii austrieci cu o doză sănătoasă de suspiciune.

Niciun politician german nu o va spune în public dar în privat ei adesea îi suspectează pe austrieci – a căror mentalitate o privesc mai degrabă modelată de Balcani decât de Teutonia – că încearcă să scape cu ceva. Adevărul fie spus, adesea nu greșesc. Nu trebuie privit mai departe decât recentul scandal Wirecard, cea mai mare fraudă financiară din istoria germană de după al Doilea Război Mondial: ambii suspecți principali sunt din Austria.

Amintiri proaspete

În Berlin sunt încă proaspete amintirile despre cum cancelarul de atunci al Austriei, Werner Faymann, a rugat-o în 2015 pe Angela Merkel să primească refugiații care treceau granița dintre Ungaria și Austria în numere mari pentru a scădea presiunea exercitată asupra Vienei. După ce Merkel a fost de acord („Wir schaffen das”), Sebastian Kurz, pe atunci ministru de externe, s-a poziționat drept anti-Merkel în privința imigrației, o abordare care i-a deschis calea înspre conducerea țării.

„De fiecare dată când Angela Merkel apare în public alături de Sebastian Kurz este mai mult decât evident că încă are sentimente negative despre colegul ei mai tânăr”, a conchis recent cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung.

Deși politicienii austrieci preferă să nu se gândească la asta, ei știu cât de dependentă este țara lor de Germania. Nu doar că Germania este motorul turismului austriac (germanii au reprezentat 35% din totalul cazărilor peste noapte în Austria anul trecut), multe din cele mai mari companii din Austria sunt deținute de germani iar aproape 33% din toate exporturile Vienei merg în țara condusă de cancelarul Angela Merkel.

Dependența a alimentat încet resentimentele austriecilor de-a lungul anilor, găsindu-și adesea vocea în umorul negru. Despre Austria și Germania se afirmă deseori că sunt „divizate de limba lor comună”.

Un german poate să recunoască un austriac la fel cum un englez poate recunoaște un scoțian, irlandez, australian sau viceversa. În Germania un accent austriac provoacă adesea aceeași aluzie de superioritate pe care vorbitorii dialectelor engleze o întâlnesc în Anglia. În Austria, un accent german declanșează un impuls diferit: rezistență tăcută.

Lisa Eckhart, o autoare și comediantă austriacă populară în Germania, a făcut din glumele la adresa germanilor un pilon al spectacolelor sale. „Mă iubesc ca austriacă deoarece eu cultiv un lucru la care mulți austrieci au renunțat – ura față de germani”, a declarat aceasta zilele trecute.

„Fiecare austriac are o opinie despre germani”

Sentimentul este în mod deosebit de puternic în arena sportivă. Eventul de referință din istoria fotbalului austriac este victoria cu 3-2 asupra Germaniei la Cupa Mondială din 1978 din Argentina, o victorie care a eliminat campioana en-titre din competiție. Victoria austriacului Dominic Thiem asupra germanului Alexander Zverev în finala US Open de săptămâna aceasta a stârnit sentimente similare.

Chiar dacă germanii sunt amuzați de manierele și felul de a vorbi al austriecilor în majoritatea timpului nu le acordă prea multă atenție verișorilor din sud. Dirk Stermann, un actor german care a trăit în Austria timp de mulți ani, a scris odată că nu a avut nicio părere despre austrieci când s-a mutat prima oară în țară.

„Ceea ce nu am anticipat este că fiecare austriac are o opinie despre germani”, a adăugat acesta.

Unii germani sunt atât de confuzi din cauza recepției ostile de care au parte în Austria încât a apărut o mică industrie care să-i ajute pe directorii companiilor germane să înțeleagă mentalitatea austriacă. Un ghid îi sfătuiește pe germani să „citească printre rânduri” în timp ce au de-a face cu austriecii și să țină minte că, spre deosebire de acasă, „flexibilitatea regulilor” este norma. Dar cel mai important: austriecilor le place să spună glume, chiar și la locul de muncă și pun accent pe politețe.

Diferențele culturale nu i-au împedicat pe germani să se mute în Austria în număr mare. Din 2010 numărul germanilor care trăiesc în Austria a crescut cu 50% la 200.000. Cam tot atât de mulți austrieci trăiesc în Germania.

Numărul mare de studenți germani în universitățile din Austria a alimentat temerile legate de „germanizare” însă majoritatea austriecilor nu și-ar trăda asemenea îngrijorări în fața musafirilor germani, potrivit Politico.

După cum nota Cristoph Waltz: „Austriecii tind să își facă viețile mai ușoare. În primul rând sunt foarte politicoși. În al doilea, nu sunt sinceri”.