Avocații îl părăsesc pe Trump. Ce se întâmplă cu președinții americani puși sub acuzare?
Cinci dintre avocații lui Donald Trump au părăsit duminică echipa sa de apărare, fostul președinte republican făcând parte dintr-un grup restrâns de doar trei președinți ai SUA care au fost puși sub acuzare de Congres. Pentru Trump cresc îngrijorările, ce s-a întâmplat însă cu ceilalți?
Trump s-a adăugat cercului deloc râvnit al președinților americani puși sub acuzare de Camera Reprezentanților, camera inferioară a legislativului SUA, alături de Andrew Johnson, Richard Nixon și Bill Clinton. Donald Trump este de asemenea singurul președinte american pus de două ori sub acuzare.
În timp ce soarta sa pare incertă în momentul de față, tot mai mulți senatori republicani cerând blocarea procesului din Senat pe motiv că judecarea unui președinte care a părăsit funcția ar fi neconstituțională, știm însă ce s-a întâmplat cu ceilalți trei.
Uite motivele pentru care au fost puși sub acuzare și moștenirea pe care au lăsat-o în urmă, potrivit BBC:
FOTO: The Print Collector / Heritage Images / Profimedia
Andrew Johnson
Ce a făcut?
Învestit președinte după asasinarea lui Abraham Lincoln la doar 6 zile după încheierea de facto a Războiului Civil American, Johnson – un democrat – s-a certat constant cu Congresul controlat de republicani cu privire la modul de reconstruire a Sudului înfrânt.
„Republicanii radicali” ai perioadei au depus proiecte legislative care să-i pedepsească pe foștii lideri confederați și să protejeze drepturile sclavilor eliberați. Johnson și-a folosit dreptul de veto pentru a le bloca fiecare mișcare.
În martie 1867 Congresul a adoptat legea Tenure of Office Act, creată pentru a limita posibilitatea președintelui de a concedia membri ai cabinetului său fără aprobare din partea Senatului.
Într-un gest de sfidare, Johnson l-a suspendat pe Edward Stanton, un membru al cabinetului său pe care îl vedea drept un rival politic în timp ce Congresul se afla în vacanță.
Dacă acțiunile politice de astăzi par adesea teatrale, ele sunt în linie cu tradiția procesului de punere sub acuzare: Stanton a răspuns concedierii sale prin a se încuia în birou, refuzând să plece.
Înlăturarea lui Stanton a fost picătura care a umplut paharul pentru republicanii din Camera Reprezentanților care au redactat 11 capete de punere sub acuzare.
După un vot care s-a desfășurat pe liniile de partid în camera inferioară a Congresului, Johnson a fost achitat în Senat, dar la limită: a avut doar cu un vot în plus față de majoritatea de două treimi necesară pentru a-l condamna.
Care au fost consecințele?
Potrivit unor relatări, Johnson a plâns când a aflat de achitarea sa, jurând să se dedice reclădirii reputației sale.
Nu a funcționat. Acesta și-a dus la capăt mandatul prezidențial dar ultimele sale luni la Casa Albă au fost marcate de aceleași lupte pentru putere care i-au modelat președinția înainte de punerea sub acuzare.
Democrații au pierdut Casa Albă în fața candidatului republican Ulysses S. Grant, generalul unionist creditat cu victoria asupra Confederației, acesta dând undă verde planului partidului său pentru reconstrucție radicală.
Care este moștenirea sa?
Punerea sub acuzare. Și cumpărarea Alaskăi de la ruși pentru doar 7,2 milioane de dolari.
Johnson a fost de asemenea unul dintre cei mai săraci președinți americani. Acesta a muncit încă din perioada copilăriei pentru a-și susține familia și nu a mers niciodată la școală.
FOTO: Flickr
Richard Nixon
Ce a făcut?
Demararea procedurilor de punere sub acuzare a lui Nixon își au originile în intrarea prin efracție din 1972 în sediul Partidului Democrat de la complexul de birouri Watergate din Washington D.C.
Pe măsură ce investigațiile au dezvăluit că spărgătorii au fost plătiți cu bani ai campaniei de realegere a lui Nixon, sfera scandalului Watergate s-a extins cu mult mai departe de intrarea prin efracție, incriminând înalți oficiali ai Casei Albe.
Nixon a încercat timp de aproape doi ani să mușamalizeze rolul său în conspirație, lucru ce a dus în cele din urmă la decădarea sa.
Eforturile președintelui republican s-au dovedit zadarnice.
În august 1974, comisia juridică a Camerei Reprezentanților a pregătit articolele de punere sub acuzare, Nixon fiind obligat să pună la dispoziție înregistrări audio în care este auzit ordonând consilierilor săi să le spună CIA-ului și FBI-ului să oprească investigațiile privind spargerea de la Watergate.
„Arma fumegândă”, o înregistrare devenită infamă în care Nixon și șeful Cancelariei de la Casa Albă, H.R. Haldeman, formulează un plan de a bloca investigațiile prin care CIA să mintă FBI că spargerea a avut legătură cu siguranța națională, a marcat prăbușirea finală a tentativelor de mușamalizare.
Camera juridică a Camerei Reprezentanților a votat să adopte trei articole de punere sub acuzare – obstrucționare a justiției, abuz de putere și sfidare față de Congres – și le-a trimis în plen pentru un vot final.
Însă votul nu a avut loc niciodată.
La 8 august 1974, Nixon și-a anunțat demisia. El rămâne până în prezent singurul președinte al Statelor Unite care a demisionat din funcție.
„Nu am fost niciodată un om care să renunțe”, a declarat acesta în discursul în care și-a anunțat demisia, adăugând că „să părăsesc funcția înainte de încheierea mandatului este respingător pentru fiecare instinct din trupul meu. Dar ca președinte, trebuie să pun interesul Americii pe primul loc”.
Care au fost consecințele?
Vicepreședintele Gerald Ford a fost învestit ca președinte și l-a grațiat pe Nixon pentru orice infracțiuni pe care le-ar fi comis în timpul mandatului. Doi ani mai târziu, Ford avea să piardă cursa prezidențială în fața democratului Jimmy Carter.
Care este moștenirea sa?
Fără niciun dubiu, scandalul Watergate.
Deși nu a recunoscut niciodată că ar fi comis vreo infracțiune, acțiunile lui Nixon rămân până în prezent un avertisment asupra folosirii abuzive a puterilor prezidențiale.
Nixon a murit în 1994, la 20 de ani după ce a demisionat în dizgrație.
Vorbind la înmormântarea sa, președintele de atunci Bill Clinton a subliniat eforturile lui Nixon în sfera relațiilor internaționale.
„Să spunem cu toții: fie ca ziua judecării președintelui Nixon cu privire la orice altceva decât întreaga sa viață și carieră să se încheie”, afirma președintele democrat.
FOTO: Pixabay
Bill Clinton
Ce a făcut?
La doar câțiva ani după ce președintele Bill Clinton a propăvăduit iertare pentru neajunsurile lui Nixon, acesta avea să se confrunte cu propria criză politică.
La un an după depunerea jurământului, Clinton era investigat de un procuror special al Departamentului de justiție. Procurorul Kenneth Starr a extins sfera investigației de la afacerile imobiliare ale lui Clinton la aventura sa cu fosta stagiară a Casei Albe Monica Lewinsky.
Ca parte a unui proces separat împotriva președintelui legat de hărțuirea sexuală a Paulei Jones, o fostă angajată a statului Arkansas în perioada în care Clinton era guvernator al statului, acesta a fost întrebat despre relația sa cu Lewinsky.
În 17 ianuarie 1998 Clinton negat sub jurământ că a avut vreo relație cu fosta stagiară a Casei Albe. Câteva zile mai târziu președintele democrat și-a reiterat în mod faimos negarea:
„Vreau să mă ascultați”, a declarat acesta în fața presei de la Casa Albă. „Nu am făcut sex cu acea femeie, Monica Lewinsky. Nu am spus nici măcar unei persoane să mintă, nici măcar odată, niciodată”.
Kenneth Starr și-a prezentat raportul Congresului în 9 septembrie 1998. În curând și publicul american a avut ocazia să vadă documentul de 445 de pagini care a cuprins o mărturie plină de detalii picate din partea lui Lewinsky care a fost de acord să colaboreze cu anchetatorii în schimbul imunității.
Raportul a subliniat și 11 posibile motive de punere sub acuzare.
În decembrie 1998, Camera Reprezentanților a votat pe linii de partid punerea sub acuzare a lui Clinton pentru sperjur și obstrucționare a Congresului.
În luna februarie a anului următor Clinton avea să fie achitat de Congresul controlat de republicani.
Care au fost consecințele?
Președintele a rezistat apelurilor de a demisiona în anul în care scandalul Lewinsky-Clinton a consumat țara. În această perioadă, la sfârșitul lui ianuarie 1998, Clinton a avut una dintre cele mai mari rate ale favorabilității în sondajele privind opinia publică.
Un sondaj Gallup realizat pentru CNN a descoperit că 67% din americani aveau o părere favorabilă despre președinte.
În cele din urmă singurii politicieni care și-au pierdut slujbele în timpul procesului de punere sub acuzare au fost republicanii. Planul acestora de a profita de scandal pentru a obține victoria la alegerile parțiale din 1998 s-a întors împotriva lor:
Democrații au câștigat noi locuri atât în Camera Reprezentanților cât și în Senat.
Clinton a părăsit Casa Albă în ianuarie 2001 cu o rată a favorabilității de 65% – cea mai ridicată din anterioara jumătate de secol.
Însă partidul său a pierdut Casa Albă după ce George W. Bush l-a învins pe Al Gore, vicepreședintele lui Clinton, în alegerile din 2000.
Care este moștenirea sa?
Depinde pe cine întrebi însă scandalul Lewinsky ar fi în primele trei lucruri la care oamenii se gândesc când îi întrebi de Clinton.
Procesul de punere sub acuzare care i-a urmat? Nu atât de mult.
Popularitatea sa din timpul procedurilor sugerează că nu a fost atât de afectat de punerea sub acuzare precum ceilalți doi președinți care s-au confruntat cu aceasta.
REFERINȚĂ:
INTERVIURILE HotNews.ro