Papa Francisc și cazul Jálics: "Sunt nevinovat, unii membri din guvernul argentinian mi-au vrut capul"

Papa Francisc vorbește despre cazul celor doi iezuiți închiși în temnițele ESMA pe vremea regimului militar din Argentina: „Legenda spune că eu aș fi fost cel care i-a dat pe mâna autorităților pentru a fi întemnițați”, scrie Adnkronos.

În timpul conversației sale cu iezuiții în Ungaria, Suveranul Pontif a fost întrebat și despre relația sa cu părintele Ferenc Jálics, iezuitul care a fost închis în temnițele ESMA. Regimul militar a încercat să-l implice pe arhiepiscopul Bergoglio de atunci, care a lucrat, în schimb, pentru a-l salva.

„Părinții Ferenc Jálics și Orlando Yorio lucrau într-un cartier popular și o făceau bine. Jálics a fost părintele meu spiritual și duhovnicesc în timpul primului și celui de-al doilea an de Teologie. În cartierul în care lucra, era o celulă de gherilă, dar cei doi iezuiți nu aveau nimic de-a face cu ei: erau preoți, nu politicieni. Însă, au fost luați prizonieri ca nevinovați. Nu au găsit nimic să-i acuze, dar au fost nevoiți să petreacă nouă luni în închisoare, suferind amenințări și torturi. Apoi, au fost eliberați, dar aceste lucruri lasă răni adânci.

Jálics a venit imediat la mine și am vorbit. L-am sfătuit să meargă la mama sa în Statele Unite. Situația era într-adevăr prea confuză și incertă. Apoi, s-a dezvoltat legenda că eu i-am predat pentru a fi întemnițați. Să știți că, în urmă cu o lună, Conferința Episcopală din Argentina a publicat două volume din cele trei prevăzute cu toate documentele aferente la ceea ce s-a întâmplat între Biserică și militari. Găsiți totul acolo”, a povestit Papa Francisc în cadrul dialogului cu iezuiții maghiari, făcut public marți de directorul Civilizației Cattolice, părintele Antonio Spadaro.

Papa Bergoglio le-a povestit iezuiților că, „atunci când militarii au plecat, Jálics mi-a cerut permisiunea să vină în Argentina să facă un curs de exerciții spirituale. L-am pus să vină și am celebrat și Liturghia împreună. Apoi, l-am văzut din nou ca arhiepiscop și apoi în calitate de Papă: a venit la Roma să mă vadă. Întotdeauna am păstrat această relație. Dar când a venit ultima dată să mă vadă la Vatican, am văzut că suferea pentru că nu știa cum să-mi vorbească. Era o distanţă. Rănile acelor ani trecuți au rămas atât în mine, cât și în el, pentru că amândoi am trăit acea persecuție”.

„Unii membri din guvernul argentinian au vrut ‘să-mi taie capul’ și au adus în discuție nu atât această problemă a lui Jálics, ci au pus sub semnul întrebării întregul meu mod de a acționa în timpul dictaturii. Astfel, m-au dat în judecată. Mie mi s-a oferit posibilitatea de a alege unde să țin interogatoriul. Eu am ales să îl fac în episcopie. A durat 4 ore și 10 minute. Unul dintre judecători a insistat foarte mult asupra comportamentului meu. Întotdeauna am răspuns sincer. Dar, din punctul meu de vedere, singura întrebare serioasă, cu fundament, bine făcută, a venit de la avocatul care aparținea Partidului Comunist. Și datorită acelei întrebări, lucrurile s-au lămurit. În cele din urmă, nevinovăția mea a fost stabilită. Dar în acel proces nu s-a menționat aproape nimic despre Jàlics, ci despre alte cazuri de persoane care au cerut ajutor”, a explicat Papa Francisc.

„Apoi, i-am revăzut pe doi dintre acei judecători aici, la Roma, ca Papă. Pe unul împreună cu un grup de argentinieni. Nu l-am recunoscut, dar aveam impresia că l-am văzut. Îl priveam, îl priveam. Mi-am spus: ‘Dar eu îl cunosc’. M-a îmbrățișat și a plecat. Apoi, l-am văzut din nou și s-a prezentat. I-am spus: ‘Eu merit o pedeapsă de o sută de ori, dar nu din acel motiv’. I-am spus să fie împăcat cu această poveste. Da, eu merit o judecată pentru păcatele mele, dar vreau să fiu clar asupra acestui punct. A venit și un altul dintre cei trei judecători și mi-a spus clar că primiseră indicații de guvern să mă condamne. Dar vreau să adaug că atunci când Jálics și Yorio au fost luați de militari, situația din Argentina era confuză și nu era deloc clar ce ar fi trebuit făcut. Am făcut ce am simțit să fac pentru a-i apăra. A fost o poveste foarte dureroasă. Jálics a fost un om bun, un om al lui Dumnezeu, un om care îl căuta pe Dumnezeu”.

Articol preluat cu sprijinul Rador