Cooperative cetățenești și orașul privat, condus de antreprenori, nu de politicieni. Experimente în Germania și în Honduras

În orășelul Döbeln, din Saxonia germană, un grup de cetățeni încearcă să creeze structuri paralele celor de stat. Ei sunt susținuți de mișcarea libertariană a orașului privat și în legătură cu fundația globală, „Free Cities Foundation”, care promovează cooperative cetățenești și orașe în care antreprenorii, nu politicienii, fac regulile.

Despre inițiativa cetățenilor din orășelul german cu 23.000 de locuitori, care vor „cooperativă” și să se decupleze de instituțiile statului, a relatat Tagesschau.de, pe baza unor documente interne ale Cooperativei, cu titlul „Protocoale”, aflate la dispoziția postului TV Reschke Fernsehen.

„Acest lucru urmează un obiectiv foarte clar, și anume acela de a descompune structurile”, spune administratorul districtual din Mittelsachsen, Dirk Neubauer, „și asta este exploziv”. Proiectul, care a fost fondat în urmă cu aproximativ un an, ca „Bürgergenossenschaft Mittelsachsen”, oferă „ o structură paralelă pentru conviețuire, ca alternativă la instituțiile existente”.

Fundația Orașelor Libere

Potrivit cercetării jurnalistice numite, grupul are legături strânse cu o fundație cu sediul în Liechtenstein, care face parte dintr-o rețea globală: „Free Cities Foundation”. Președintele acesteia e Titus Gebel, un creier al mișcării libertariene a orașelor private.

Scopul său este să creeze structuri paralele, în care companiile să ia locul statelor. „Produsul” lui, așa cum îl numește el, este un stat minimal, o companie care acționează ca un furnizor de servicii cu funcții de stat și percepe o contribuție anuală, în loc de taxe.

Gebel, care deține un doctorat în drept și a fondat Deutsche Rohstoff AG, a jucat deja un rol cheie în crearea unei zone „fără stat”, în Honduras. El a fost unul dintre autorii cadrului legal pentru compania Próspera – un oraș privat pe o insulă offshore, care a fost posibil doar printr-o schimbare constituțională în Honduras.

După schimbarea guvernului, actualul guvern al Honduras-ului o declară ilegală pe Próspera. Printre investitori se numără și co-fondatorul PayPal, miliardarul american de origine germană, Peter Thiel.

Cooperativa din Saxonia și extremismul

Cooperativa cetățenească (Bürgergenossenschaft) Mittelsachsen este înregistrată la adresa unui birou fiscal din Döbeln. Coproprietarul biroului, Matthias Gertz, se prezintă ca „ambasador” pentru „Fundația Orașe Libere” și este în contact cu Gebel.

Gertz a spus într-un interviu acordat NDR: „Ne-am reunit din punct de vedere intelectual, ca să spun așa. Și apoi a venit la mine și a spus – Germania, Germania este importantă pentru mine. Am ideea unei cooperative – ce crezi?”.

Gebel este citat și în procesele-verbale interne ale Cooperativei Cetățenești, cu referire la cartea sa, „Orașe private libere”. Avocatul lui Gertz, care îl reprezintă și pe Titus Gebel, notează că procesele-verbale trebuie înțelese ca „transcrieri ale conversațiilor”, nu ca procese verbale oficiale, sau decizii documentate, prin urmare acestea nu reproduc o poziție a Cooperativei Cetățenești.

Pe lângă crearea de rețele în rețeaua libertariană, Cooperativa Cetățenească ar avea sponsori afini partidului Alternativa pentru Germania și legături discutabile la nivel local. Potrivit cercetărilor televiziunii NDR, unul dintre membrii fondatori a fost în contact cu Cetățenii Reich-ului (Reichsbürger), care activează în același land. Din partea Cooperativei se neagă cunoștința acestui fapt.

În plus, în documentele Cooperativei apar mereu referiri la „Freie Sachsen”, (Sașii Liberi), un partid pe care Oficiul pentru Protecția Constituției din Saxonia îl clasifică drept mișcare de extremă dreaptă.

Titus Gebel subliniază că abordarea sa este non-violentă și fără intenții subversive: „În vremurile noastre tulburi, cooperativele cetățenești sunt o ofertă politică de pace. Spre deosebire de cetățenii Reich-ului, de exemplu, aceasta se face în mod expres în cadrul și cu recunoașterea sistemului juridic aplicabil.”

Experimentul din Honduras

Insula Roatán din Honduras este un paradis al palmierilor din Caraibe – și scena unui experiment al cooperativei cetățenești. „Próspera” (prosperitate) e o enclavă de investitori autonomi, care se creează în jungla de palmieri, pe 23 de hectare și e numită, pe scurt, „ZEDE”.

„Próspera” este unul dintre cele mai controversate proiecte din istoria recentă a Hondurasului. Pentru unii, ea e șansa mult așteptată, de prosperitate. Pentru alții, ea reprezintă vânzarea suveranității statului.

Creierul din spatele acestui proiect, Erick Brimen, s-a născut în Venezuela, a crescut în SUA și este CEO al „Próspera Inc.”. „Misiunea noastră este să creăm bogăție acolo unde este cea mai necesară”, spune Brimen, citat în presa germană.

Iar aceasta ar trebui să funcționeze așa: printr-o lege din 2013, statul Honduras a cedat drepturi suverane către ZEDE. Enclava își stabilește propriile reguli, într-un fel de constituție. În Próspera se aplică cote mici de impozitare: 10% impozit pe venit, 1% impozit pe proprietate.

Litigiile nu sunt soluționate de instanțele din Honduras, ci de tribunale arbitrale. Educație, sănătate, poliție, dezvoltare urbană – totul devine un serviciu privat. Regulile sunt făcute de un consiliu orășenesc format din nouă persoane, dintre care unele sunt numite de companii, iar altele sunt alese de cetățeni.

Locuitorii semnează un contract. Străinii plătesc 1.300 USD pe an pentru dreptul de ședere, honduranii plătesc 260 USD pe an, iar statul Honduras nu are aproape nimic de impozitat. Momentan însă, lucrurile stagnează, deoarece sub noul guvern situația e litigioasă, dacă nu anti-constituțională.

Guvernul honduran a angajat avocați de renume internațional pentru a câștiga bătălia juridică împotriva orașului investitor. Anul trecut, noul Congres a desființat, în primă lectură, legea ZEDE, pentru a scoate din legislație temeiul înființării Próspera.

Așa-numitele „orașe charter” provin dintr-o idee a fostului șef al Băncii Mondiale, Paul Romer. În spatele mișcării orașelor private se află gânditori pro-piață, ultra-liberali și libertarieni, care cred că piața gestionează lucrurile mai bine decât statul.