Șase semne că ești într-o relație sănătoasă

În linii mari, o relație sănătoasă este una în care nevoile fiecărei persoane sunt îndeplinite. Ce ar trebui să primim și ce ar trebuie să oferim pentru a avea o relație sănătoasă, și care sunt semnele care arată că suntem într-o relația potrivită?

Fiecare persoană are nevoi diferite. Chiar și într-o relație. Unii au nevoie de deschidere și afecțiune mai mult decât alții, de exemplu. Chiar dacă relațiile sunt unice în felul lor, există câteva caracteristici care diferențiază o relație sănătoasă de una nesănătoasă. Diferențe există și între relațiile de la 20 de ani, spre exemplu, față de cele de la 40 de ani. Dar amândouă au în comun adaptabilitatea. Așadar, este vorba despre adaptabilitate, încredere, iubire de sine (dar nu despre egoism!), despre curiozitate sau limitele ei, despre comunicarea deschisă și despre intimitatea care rămâne după ce pleacă pasiunea. Le explicăm pe rând.

1. Încrederea – „nu trebuie să fie oarbă”

Încrederea este o legătură puternică și în același timp fragilă între oameni. Este credința pe care o avem în cineva, în integritatea și abilitățile sale. Încrederea se sedimentează în timp, prin alegeri constante, experiențe concrete, onestitate și capacitatea de a ne baza unul pe celălalt, „la bine și la greu”, spune Raluca Predescu, psihoterapeut în cadrul Clinicii Oana Nicolau, parte din Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria. Încrederea este fundamentul relațiilor sănătoase, fie că vorbim de o relație de prietenie, cuplu sau de familie.

„Pentru a se manifesta sănătos, încrederea nu trebuie să fie oarbă, astfel este necesar să avem un anumit discernământ. Nicidecum nu avem încredere că «face ce îi spun eu», pentru că aceasta poate fi chiar o formă de manipulare sau impunere, doar de dragul unei false armonii. În schimb, «Am încredere că nu face nimic care ar aduce prejudicii mie sau relației noastre» reprezintă o formă corectă, matură, prin care îi transmitem partenerului că avem încredere în alegerile sale, în capacitatea de a discerne ce e bine sau nu pentru noi și pentru cuplu, că va da dovadă de empatie și că aceasta ne conferă siguranță”, mai spune Raluca Predescu.

Încrederea este o componentă-cheie a relațiilor sănătoase. Cercetările sugerează că abilitatea de a avea încredere în ceilalți este influențată de stilul de atașament dezvoltat în copilărie. Altfel spus, relațiile experimentate în viață ajută la modelarea așteptărilor unei persoane pentru relațiile viitoare. Încrederea mai este formată și din modul în care doi oameni se tratează unul pe celălalt. Când vezi că cealaltă persoană te tratează bine, este de încredere și va fi acolo când ai nevoie de ea, dezvolți încredere în acea persoană. Pe măsură ce această încredere crește, relația devine o sursă mai mare de confort și securitate.

2. Iubirea de sine – „nu e vorba despre egoism”

Dacă nu ne iubim pe noi înșine, cum vom reuși să îi iubim sănătos pe ceilalți? Această iubire de sine nu este ceva abstract sau egoist, ci este o formă aparte de grijă și atenție pe care ne-o oferim nouă înșine. „Am observat că este prost înțeleasă de multe ori, fie văzută ca pe ceva egoist și greșit, fie ca pe ceva extrem de greu de atins”, atrage atenția psihologul.

În primul rând, să ne cunoaștem și să exprimăm care ne sunt limitele, granițele este o formă de iubire de sine. Să ne comunicăm într-un mod onest și deschis nevoile, sentimentele, fricile, aspirațiile și a ne simți înțeleși de partener este tot o formă de iubire de sine. Să fim blânzi și înțelegători cu noi înșine, să ne cunoaștem punctele forte dar și defectele, să fim empatici și pe cât se poate să nu ne criticăm prea mult pentru ele.

A ne menține independența și dacă suntem într-un cuplu este chiar o formă de iubire de sine și nu ar trebui să amenințe integritatea cuplului, completează psihologul. „Prin aceasta, nu mă refer la decizii luate doar pe cont propriu sau la egoism, deconectare față de partener sau să ținem cont doar de nevoile noastre, ci să existe un anumit echilibru între timpul petrecut împreună și separat, anumite acțiuni pe care le facem împreună și separat, decizii care poate țin doar de noi, dar la care bineînțeles este bine să auzim și perspectiva partenerului.”

Normalul în acest caz îl reprezintă setarea și respectarea unor granițe sănătoase, cultivarea compasiunii, a empatiei, înțelegerii, încrederii. Dacă acestea nu sunt respectate, pe fundamentul unei iubiri de sine prost înțelese, atunci putem vorbi despre ce nu mai e normal, ce este disfuncțional.

3. Curiozitatea – „autonomia și intimitatea nu ar trebui încălcate de curiozitate”

Nu este vorba despre a ne urmări partenerul, de a îi căuta în lucruri, în telefon, de a-l verifica constant, de a-i urmări fiecare like sau follow pe social media ori la serviciu. Toate acestea arată, de fapt o lipsă de încredere în partener, în relație, care de cele mai multe ori vine pe fundalul unei lipse de încredere în sine și o dorință de control. Iar o relație sănătoasă, funcțională nu poate supraviețui așa. Iată ce spune psihologul despre curiozitatea sănătoasă:

„Arată ca o deschidere reală, autentică pentru universul interior al celuilalt. Îl ascult pe cât se poate fără să judec, să critic, să cenzurez; pun întrebări cu sens pentru a-l înțelege mai profund, pentru a-i cunoaște aspirațiile, visele, dorințele, interesele. Chiar dacă poate suntem diferiți, aleg să fiu empatic, să arăt compasiune și să îi accept perspectiva. Sunt deschis către a explora împreună, a avea noi experiențe în cuplu, însă respect anumite granițe și nu forțez încălcarea lor.”

Curiozitatea sporește creșterea interioară și în cuplu, însă este necesar să fie păstrat și un anumit mister. „Nu toate gândurile trebuie împărtășite cu partenerul și el nu este obligat să ne dea toate detaliile cu privire la anumite acțiuni, gânduri, etc. Autonomia și intimitatea nu ar trebui să fie încălcate atunci când suntem curioși”.

4. Comunicare deschisă – „la 20 de ani învățăm, la 40 punem în practică”

Există diferențe în stilurile de comunicare între o relație la 20 și una la 40 de ani. La 20, relațiile sunt mai libere, deschise spre explorare și cunoaștere individuală. „Ne descoperim prin relația cu celălalt. Comunicarea este spontană, canalizată pe trăirea de moment, pe emoțiile și dorințele noastre imediate. Acum învățăm să comunicăm eficient”, spune Raluca Predescu.

La 40 de ani, având o personalitate mai bine conturată, știm ce ne dorim de la noi înșine, care sunt valorile după care ne ghidăm și ce ne dorim de la o relație. „Astfel, reușim să ne susținem unul pe celălalt, să ne înțelegem și să creștem starea de intimitate, siguranță, asumare în relație. Învățăm să facem anumite compromisuri, nu ne mai focalizăm pe emoțiile și satisfacerea imediată a nevoilor noastre, învățăm să avem răbdare mai multă.”

În mare, relațiile sănătoase, fie la 20 de ani, fie la 40, au în comun respectul reciproc, comunicarea deschisă, eficientă, susținerea și valorile comune.

5. Adaptabilitate – „nu doar noi, ci și relația noastră trece prin transformări”

Oamenii se schimbă. Evoluează, involuează. Ce putem cultiva într-o relație sănătoasă la 20 de ani ca să o putem menține sănătoasă pe cea de la 40 de ani? „La 20 de ani este bine să punem bazele sănătoase, solide ale unei fundații care să reziste și la 40 de ani și chiar mai departe. În primul rând, prin a învăța să comunicăm eficient, onest, deschis și cu respect. Să învățăm să ne exprimăm nevoile, emoțiile, dorințele. Apoi, să ne cultivăm inteligența emoțională, să dezvoltăm empatie, înțelegere pentru noi înșine și pentru partener. Să ne susținem reciproc, să creștem împreună, dar și separat. În relațiile sănătoase există această susținere a creșterii personale, individuale, de a ne urma visele, pasiunile, de a fi și independenți, iar în același timp crescând, dezvoltându-ne împreună”, spune psihologul Raluca Predescu.

Adaptabilitatea presupune să înțelegem că nu doar noi noi, ci și relația noastră trece prin transformări. Și că este bine să găsim ceva nou de descoperit, de integrat, de rezolvat. Iar dacă nu mai regăsim anumite elemente de la început, putem să le reevocăm sau să le aducem din nou în prezent.

6. Intimitatea – „după ce pleacă pasiunea, rămâne intimitatea”

Intimitatea se referă la sex, dar nu întotdeauna. Flama, pasiunea de la început este normal să se diminueze și poate, în unele cazuri, chiar să dispară. „Însă nu înseamnă că nu poate fi retrezită. Desigur, este necesar un efort susținut și constant, însă nu este imposibil de reaprins”, ne asigură psihologul. Și continuă, reasigurându-ne că viața unei relații poate continua și după ce dispare pasiunea. Sănătos!

„După ce pleacă pasiunea rămân intimitatea, o conexiune mai profundă cu partenerul, o anumită prietenie, siguranță, încredere în partener, ceea ce nu putem avea la începutul relației. Putem face gesturi mici de afecțiune, să ne surprindem partenerul cu o cină romantică, sau să gătim împreună, să ieșim la picnic, să plecăm într-o vacanță doar noi doi, să ne scriem mesaje în timpul zilei și să flirtăm, să ne facem complimente, să vizităm un loc în care am fost împreună la începutul relației și alte activități de acest gen.”

Raluca Predescu, psihoterapeut

O dragoste împărtășită pentru călătorii, spre exemplu, sau pentru mâncarea indiană, te pot ajuta să-ți întâlnești iubirea. Dar aceste pasiuni au mai puțin de-a face cu menținerea unei relații sănătoase în timp. Încrederea reciprocă, capacitatea de a învăța împreună ceea ce vă face bine vouă și relației voastre, siguranța pe care o simțiți când sunteți deschiși unul cu altul – acestea sunt „simptomele” care fac dintr-o relație una care merită trăită.

Dacă ești de părere că relația ta nu mai este ceea ce era înainte, ai încredere în instinctele tale și caută să descoperi ce o poate face să funcționeze. Un terapeut te poate ajuta cu îndrumări pentru însănătoșirea relației.

Sursa foto: Dreamstime.com