Cum știi că ai o inflamație în organism, ce analize sunt recomandate și ce soluții ai ca să o elimini

Inflamația este un proces natural al organismului care apare în cazul diverselor tipuri de agresiuni, cum ar fi infecțiile sau leziunile tisulare. Rolul principal al inflamației este de a proteja organismul și de a iniția procesul de vindecare. Totuși, în unele cazuri, inflamația poate deveni excesivă sau poate persista pe termen lung, devenind astfel dăunătoare. Inflamația cronică poate contribui la apariția și progresia unor afecțiuni precum bolile cardiovasculare, artrita, diabetul sau chiar anumite tipuri de cancer. Explicăm semnele care anunță inflamația și investigațiile necesare pentru a fi identificată și tratată.

Atunci când organismul este expus la agenți agresori, precum virusuri, bacterii sau substanțe chimice toxice sau suferă o leziune, declanșează un proces complex și coordonat. Sistemul imunitar reacționează trimițând celule inflamatorii și substanțe biochimice numite citokine, acestea din urmă având rolul de a stimula activitatea mai multor celule inflamatorii.

Aceste celule inflamatorii inițiază o reacție biologică numită inflamație. Scopul acestei reacții este de a neutraliza și de a elimina agenții patogeni invadatori sau de a începe procesul de vindecare al țesuturilor lezate. Rezultatul vizibil al acestui proces poate fi manifestat prin senzații precum durerea, inflamația, vânătăile sau roșeața la nivelul zonei afectate.

Totuși, inflamația poate influența și organele interne contribuind la apariția sau progresia unor afecțiuni medicale mai complexe. Astfel, inflamația, în ciuda manifestărilor sale externe evidente, poate avea efecte profunde și pe termen lung asupra sănătății generale a organismului.

Care este diferența dintre inflamația acută și inflamația cronică

Există două forme principale de inflamație:

Inflamația acută: acest tip de inflamație este un răspuns rapid al organismului la leziuni. Sistemul imunitar reacționează prompt, trimițând celule inflamatorii către zona afectată pentru a începe procesul de vindecare. Aceste celule inflamatorii sunt mobilizate pentru a curăța zona și a începe procesul de reparare a țesutului afectat. De exemplu, când te tai la deget, corpul declanșează o reacție inflamatorie pentru a opri sângerarea și a începe procesul de vindecare al tăieturii.

Inflamația cronică: în contrast, inflamația cronică persistă pe termen lung și continuă chiar și atunci când nu există o amenințare exterioară evidentă. Acest tip de inflamație poate fi prezent în afecțiuni cum ar fi artrita reumatoidă, unde sistemul imunitar este hiperactiv și atacă țesuturile sănătoase, în special articulațiile. Acest atac continuu duce la inflamație care apare și dispare în mod recurent, determinând deteriorarea progresivă a articulațiilor, dureri persistente și deformări articulare.

Simptomele inflamației acute și cronice

Inflamația acută poate cauza:

Înroșirea pielii la locul leziunii,
Durere sau sensibilitate,
Inflamație,
Căldură.

Simptomele inflamației cronice pot fi mai greu de observat decât simptomele inflamației acute și pot include:

Dureri abdominale,
Dureri în piept,
Oboseală,
Febră,
Dureri sau rigiditate articulară,
Ulcerații în cavitatea bucală,
Erupții cutanate.

Analize care detectează inflamația

Având în vedere că simptomele inflamației cronice sunt nespecifice, există anumite investigații recomandate în cazul în care medicul suspectează o astfel de problemă:

Hemoleucograma completă: această analiză vizează modificările la nivelul diferitelor tipuri de celule sanguine, inclusiv eritrocitele (globule roșii), leucocitele (globule albe), hemoglobina și trombocitele, oferind indicii despre funcționarea sistemului imunitar, coagularea sângelui și transportul oxigenului;
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): este un test nespecific care indică prezența unui proces inflamator, fiind crescut în diverse afecțiuni cronice sau acute, inclusiv bolile autoimune;
Fibrinogenul: acesta este un marker al fazei acute a inflamației și este esențial în procesul de coagulare a sângelui. Creșterea nivelului de fibrinogen poate indica un răspuns inflamator și poate fi legat de riscul de boli cardiovasculare;
Proteina C reactivă (PCR): nivelurile acesteia cresc rapid la debutul unui proces inflamator și scad la fel de rapid. Este utilizată pentru monitorizarea răspunsului la tratament și poate fi considerată și un marker tumoral, însă poate avea valori crescute și în alte situații precum sarcina, obezitatea sau utilizarea de contraceptive orale;
-Feritina serică: această proteină stochează fierul în organism și nivelurile sale sunt influențate de procesul inflamator. Este utilă în identificarea inflamației cronice.

Aceste teste oferă informații cruciale referitoare la prezența și intensitatea inflamației, însă nu identifică și cauza acesteia. Ele sunt utilizate pentru a evalua activitatea inflamatorie, pentru monitorizarea tratamentului și pentru a ajuta la diagnosticarea și gestionarea diferitelor afecțiuni asociate inflamației cronice sau acute.

Din ce cauze apare inflamația cronică

Inflamația cronică poate fi generată de mai multe cauze, incluzând o varietate de factori, de la afecțiuni până la stilul de viață și mediul înconjurător. Unele dintre principalele cauze ale inflamației cronice includ:

Bolile autoimune: afecțiunile precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau boala Crohn sunt exemple de boli autoimune în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi ale corpului, declanșând inflamație cronică;
Infecțiile persistente: unele infecții, cum ar fi hepatita cronică, tuberculoza sau infecțiile virale precum HIV/SIDA, pot declanșa inflamație cronică din cauza prezenței continue a agenților patogeni în organism;
Stresul cronic: stresul persistent poate declanșa eliberarea de substanțe chimice în organism, care pot contribui la inflamație cronică și pot afecta sistemul imunitar și răspunsul inflamator;
Expunerea la toxine și poluare: contactul frecvent cu substanțe chimice toxice din mediu, poluare atmosferică sau expunerea la substanțe toxice la locul de muncă poate provoca inflamație cronică;
Predispoziție genetică: Unele persoane pot avea o predispoziție genetică spre anumite boli sau afecțiuni care pot declanșa inflamație cronică în organism.

Pe lângă toate acestea, ai un risc crescut să te confrunți cu inflamație cronică dacă:

Consumi excesiv de alcool: aportul exagerat de alcool poate declanșa un răspuns inflamator în corp. Consumul regulat și în cantități mari poate contribui la inflamația cronică și poate afecta sănătatea generală a organismului;
Ești sedentar sau te suprasoliciți: lipsa exercițiilor fizice regulate poate contribui la inflamația cronică, însă și efortul fizic excesiv poate avea același efect;
Fumezi: fumatul este un factor major care poate declanșa și menține inflamația;
Consumi excesiv alimente procesate, bogate în grăsimi trans și zaharuri adăugate;
Ai un indice de masă corporală crescut: celulele grase eliberează substanțe chimice pro-inflamatorii. Cu cât există mai mult țesut adipos, cu atât este produsă o cantitate mai mare din aceste substanțe, declanșând și întreținând un mediu inflamator în organism.

Care sunt consecințele inflamației cronice

Inflamația cronică poate avea consecințe semnificative asupra sănătății și poate contribui la dezvoltarea și progresia multor boli. Iată câteva dintre consecințele inflamației cronice:

Afecțiuni cardiovasculare: inflamația cronică poate contribui la deteriorarea vaselor de sânge, creșterea riscului de formare a plăcilor de aterom (ateroscleroză) și poate fi un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare precum boala coronariană, accidentul vascular cerebral (AVC) și hipertensiunea arterială, potrivit cercetărilor;
Diabetul zaharat de tip 2: inflamația cronică poate juca un rol important în apariția rezistenței la insulină și a diabetului zaharat de tip 2. Nivelurile crescute de inflamație pot afecta funcția celulară și pot interfera cu capacitatea organismului de a gestiona corect glucoza din sânge;
Boli autoimune: inflamația cronică este asociată cu afecțiuni autoimune precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și boala inflamatorie intestinală. În aceste afecțiuni, sistemul imunitar atacă propriile țesuturi ale corpului, declanșând inflamație și ducând la deteriorare și disfuncționalitate;
Afecțiuni ale sistemului musculo-scheletic: inflamația cronică poate contribui la dureri articulare și musculare, inclusiv în afecțiuni precum artrita, fibromialgia și alte boli ale țesutului conjunctiv;
Boli neurologice: se suspectează că inflamația cronică poate juca un rol în dezvoltarea bolilor neurologice precum boala Alzheimer, boala Parkinson și scleroza multiplă;
Cancer: potrivit studiilor, inflamația cronică poate crea un mediu favorabil pentru dezvoltarea și progresia cancerului. Aceasta poate influența proliferarea celulară anormală și poate afecta răspunsul imun al organismului împotriva celulelor canceroase;
Boli digestive: afecțiunile inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn și colita ulceroasă, sunt influențate de inflamația cronică care afectează tractul digestiv;
Boli pulmonare: inflamația cronică poate contribui la bolile pulmonare cronice, cum ar fi astmul și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Cum se tratează inflamația

Inflamația nu necesită întotdeauna tratament. Pentru inflamația acută, odihna, compresele reci sau gheața ameliorează disconfortul în câteva zile.

Dacă suferi de inflamație cronică, medicul îți poate recomanda:

Suplimente și condimente: anumite vitamine și minerale, precum vitamina A, C, D sau zincul, sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a reduce inflamația și de a sprijini procesul de vindecare. De asemenea, pot fi de ajutor și condimentele cu proprietăți antiinflamatorii, precum turmericul, ghimbirul sau usturoiul.
Antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS): aceste medicamente, disponibile fără prescripție medicală, sunt utilizate pentru a reduce inflamația și durerea asociată. Medicul ar putea recomanda medicamente precum ibuprofenul, aspirina sau naproxenul pentru a diminua inflamația și pentru a ameliora simptomele;
Injectări cu steroizi: pentru a reduce inflamația la nivelul unei articulații sau a unui mușchi, medicul poate administra injecții cu corticosteroizi. De exemplu, în cazul artritei reumatoide care afectează zona spinală, medicul ar putea recomanda o injecție cu steroizi direct în coloana vertebrală. Totuși, este important de menționat că numărul acestor injecții este limitat, de obicei nu ar trebui să depășească trei sau patru injecții cu steroizi în aceeași parte a corpului pe parcursul unui an.

Alimente permise și interzise în dieta antiinflamatorie

O dietă antiinflamatorie nu impune reguli stricte privind numărul de calorii sau dimensiunea porțiilor, ci presupune o varietate de alimente antiinflamatorii de consumat zilnic. Aceste alimente furnizează, potrivit studiilor, substanțe chimice din plante (fitochimicale), antioxidanți și fibre care previn stresul celular, inhibă semnalele inflamatorii cauzate de sistemul imunitar, promovează microbiota sănătoasă a intestinului și încetinesc digestia pentru a preveni creșterile bruște ale glicemiei. Iată ce alimente ar trebui să includă o dietă antiinflamatorie:

Alimente bogate în antioxidanți: fructe și legume proaspete care sunt bogate în antioxidanți, cum ar fi vitamina C (citrice, kiwi, broccoli), vitamina E (migdale, semințe de floarea-soarelui), beta-caroten (morcovi, spanac, dovleac);
Acizi grași Omega-3: peștele gras (somon, sardine, macrou), semințele de in, nucile și uleiurile vegetale nerafinate sunt surse bune de acizi grași Omega-3, cunoscuți pentru proprietățile lor antiinflamatorii;
Leguminoase: fasolea, lintea și năutul sunt surse bune de proteine vegetale și fibre, care pot ajuta la reducerea inflamației;
Condimente antiinflamatorii: turmericul, ghimbirul, usturoiul, scorțișoara și alte plante și condimente au proprietăți antiinflamatorii cunoscute și pot fi incluse în dietă;
Grăsimi sănătoase: uleiurile sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline, uleiul de cocos și avocado, pot ajuta la reducerea inflamației.

În același timp, este important să se evite sau să se reducă consumul de:

Alimente procesate și bogate în zahăr: alimentele prelucrate, bogate în zaharuri adăugate, precum băuturile carbogazoase, dulciurile și produsele de patiserie, pot crește inflamația;
Grăsimi trans și grăsimi saturate: alimentele cu conținut ridicat de grăsimi saturate, precum carnea grasă și produsele lactate integrale, precum și alimentele care conțin grăsimi trans (alimentele procesate și prăjite) pot contribui la inflamație;
Carbohidrați rafinați: reducerea consumului de carbohidrați rafinați, cum ar fi pâinea albă, orezul alb și pastele rafinate, poate ajuta la reducerea inflamației.