Câteva considerații după mitingul PSD

Ieri dimineață i-am văzut la Iași pe oamenii care fuseseră adunați de Maricel, Camelia, Cristian și Cătălin din partidoi pentru a se îndrepta spre București, la întâlnirea cu Liviu, Viorica, Olguța, Gabriela și Călin. Erau oameni din primării, școli, din deconcetrate, din municipiu și din comune. Poate unii au fost obligați să facă asta, însă presupun că mulți veniseră ori de bună voie ori din interesul de a ieși din localitatea lor, din mediul lor, de a vedea un oraș mare. Seducția puterii, a apartenenței la un grup care conduce România, chiar dacă extrem de prost, vor fi contat la rândul lor pentru mulți. Am încercat să discut cu câțiva dintre ei, unii nu știau de ce fac un drum lung spre sud, dar cei mai mulți erau reținuți, cu atât mai mult cu cât în apropiere erau comandanții de „grupă”, „grup” și „detașament”. Organizarea lor semăna formal cu aceea din organizațiile de pionieri de dinainte de 1989, iar în privința relațiilor îmi aminteau de armata RSR sau a României iliesciene: comandanții niște privilegiați, soldații „la fundul grămezii”. Strategii erau departe, în birourile de pe Kiseleff sau din Palatul Victoria. Cinici, dispuși din disperare să facă orice pentru a-și menține pozițiile de putere, implicit posibilitatea de a modela România după chipul și asemănarea lor.

Aseară am schimbat mai multe canale TV pentru a vedea atmosfera din Piața Victoriei, dar și pentru a urmări discursurile celor pentru care se organizase această manifestație. Impresia pe care mi-o făcusem dimineață cu privire la profilul participanților mi-a fost întărită. Au fost mulți oameni, fără îndoială. S-a vorbit de o sută de mii, poate au fost mai mulți sau poate mai puțini. Dincolo de asta, membrii PSD ori simpatizanții erau acolo, fie din convingere, fie din interes ori pur și simplu de ocazie. Discursurile liderilor PSD și ALDE au fost caricaturale. Și Firea, și Tăriceanu, și Vasilescu, și Dragnea și toți ceilalți au vorbit prost, au golit de sens cuvinte care altminteri sunt importante: „securitate”, „democrație”, „tiranie”, „libertate”, „dreptate” ș.a.m.d. Ori au repetat până la sațietate stupizenia privind „statul paralel”. Justiția a fost în permanență decredibilizată. Cei de pe scenă – în frunte cu Dragnea – au arătat că se tem. E ridicol când guvernul organizează o megamanifestație în fața sediului său. De ce? Ca să se apere de cine? Ei au puterea în Palatul Victoria, ei au puterea în Parlament, ei au cele mai multe consilii județene și cele mai multe primării, ei au capturat Curtea Constituțională, populând-o cu oamenii lor, ei au la dispoziție aproape toată presa, care nu informează, nu dezbate, ci face pur și simplu propagandă.

Cu toate acestea, PSD-ul poate fi bătut politic. Acum aproape un an și jumătate sute și sute de mii de oameni au ieșit în stradă în marile orașe ale României când Dragnea&Co se pregăteau să violeze justiția. Iar acei oameni au participat la proteste fără a fi aduși cu arcanul, fără a fi înscriși pe liste de partid, ci din propria voință, manifestându-și opoziția față de ceea ce considerau a fi, pe bună dreptate, un atentat la funcționarea statului de drept. Protestele de atunci ne-au arătat că există un segment important de cetățeni care apără valorile democratice. Unii se simt reprezentați de partidele de opoziție, alții nu. Și mai mulți sunt însă cei care stau acasă, care sunt indiferenți, care nu au ieșit la vot în 2016, care nu au ieșit nici la manifestațiile din februarie 2017. Acestor categorii de public trebuie să li se adreseze cu prioritate partidele din opoziție.

O atenție sporită ar trebui acordată celor care până acum au fost neglijați de către opoziție: oamenilor din mediul rural sau din orașele mici. Fără scoaterea lor din îmbrățișara PSD, mă tem că balanța nu va putea fi echilibrată, necum răsturnată. Politica se face în primul rând cu partide. Pentru asta este nevoie să existe apropiere de oameni, să se transmită mesaje puternice, realiste – chiar dacă (și) unii din partidele antiPSD au tendința de se îndrepta spre populism, acesta este în fapt un adversar al oricărei construcții democratice solide –, de o bună organizare pe toate palierele, de competențe specifice, este nevoie de politicieni credibili, care să aibă și să exprime fără echivoc convingeri liberal-democratice, este nevoie de comunicatori buni, credibili. Dacă alegătorii nu văd, nu simt că există hotărâre, că există voința de a câștiga, că există „vână”, nu vor ieși la vot împotriva PSD-ului. Victoria în alegerile locale sau generale se obține cu numere mari.

Comenteaza pe contributors.ro