Vinieta Oxigen, Firea, heirupismul și îngroparea unei măsuri bune

Primarul general, Gabriela Firea, a anunțat marți că renunță la vinieta Oxigen și la restricțiile de acces în centrul orașului pentru mașinile poluante. Decizia a fost luată după ce a făcut în grabă, cu câteva luni înainte de alegeri, un sondaj în care bucureștenii au fost întrebați dacă doresc să fie taxați, iar aceștia au spus, logic, că nu.

Vinieta de București este un caz de manual, o definiție a ceea ce înseamnă heirupismul în administrația locală și cum poți să îngropi o măsură bună. Taxa a fost prost gândită de la început, iar în lipsa alternativelor, oamenii ar fi folosit în continuare la fel de mult mașina.

Pe scurt, povestea acestui eșec este următoarea:

Gabriela Firea a promis în campania electorală din 2016 că va fluidiza traficul din București și va reduce poluarea. După 3 ani de mandat a realizat că nu a făcut mare lucru, că orașul este din ce în ce mai poluat, iar cu cele 400 de autobuze Otokar și două culoare unice pentru tramvaie nu se rezolvă problema, chiar dacă sunt un început. Lumea era furioasă, primarul simte nevoia să facă ceva.

Așa că a aplicat cea mai rapidă măsură, taxarea. Durează să cumperi tramvaie, să faci benzi unice, pasaje, piste de bicicletă. Întâi a crescut tarifele la parcările din centru, până la 10 lei, însă dacă se parchează la liber pe toate trotuarele, măsura a fost inutilă.

Apoi, în august, a prezentat public proiectul care prevedea interzicerea accesului mașinilor poluante în centru și introducerea vinietei Oxigen. Totul s-a desfășurat extrem de rapid, fără o dezbatere publică temeinică, iar în octombrie proiectul a fost aprobat de Consiliul General fără să știm câte mașini poluante ajung în centrul orașului, fără date cu cât va scădea poluarea după aplicarea taxei.

Tot în grabă, Gabriela Firea a dorit ca restricțiile și taxa să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2020, ceea ce era imposibil de realizat și din punct de vedere logistic. O astfel de măsură se anunță cu cel puțin un an înainte.

HotNews.ro a scris încă de atunci că măsura taxării mașinilor poluante este una bună, aplicată la nivel european în marile capitale, însă din cauza grabei cu care este aplicată și a lipsei alternativelor nu va duce la rezultate spectaculoase.

Firesc era ca întâi să avem un transport public decent, piste pentru biciclete, parcările park&ride pentru navetiști, o șosea de centură viabilă și abia apoi mașinile care poluează să fie taxate. În lipsa acestora vinieta râmânea în principal o sursă de venit bunicică la bugetul local. În bugetul pe anul 2020 s-a estimat că se vor încasa circa 1 miliard de lei din această taxă.

Mai mult, taxarea nu era una corectă, deoarece nu se făcea diferența între mașinile pe motorină și cele pe benzină și nu erai taxat în funcție de cât mergeai cu mașina, adică dacă îți luai un abomament pe un an, puteai să mergi în fiecare zi și să plătești la fel de mult ca un șofer care folosea mașina de două ori pe săptămână.

La finalul lunii decembrie, primarul și-a dat seama că nu are cum să aplice proiectul, fiindcă nu avea montate camerele de supraveghere și indicatoarele pentru zona centrală, și a amânat aplicarea taxei pentru martie.

Între timp, oamenii au dat în judecată Primăria și au cerut anularea taxei, s-au anunțat proteste, tensiunea a crescut. Chiar și cei care își doresc să respire un are curat, nu sunt dispuși să plătească ca să folosească mașina. Așa că primarul renunță, fiindcă nu vrea să se pună rău cu votanții, nu vrea revoltă.

Chiar dacă a făcut-o din populism, retragerea vinietei poate fi un lucru bun. Orașul nu era pregătit acum pentru o astfel de măsură.

Cel mai probabil, chiar dacă ar fi fost aplicată, vinieta nu ar fi produs rezultate spectaculoase. Oamenii ar fi plătit ca să circule cu mașina fiindcă în foarte multe cazuri nu au cu ce să ajungă la muncă, cu ce să-și ducă copiii la școală. S-ar fi acumulat și mai multă furie dacă plăteau și vinieta și stăteau într-un oraș la fel de poluat.

Din păcate, și peste trei, șapte ani, zece ani când vom avea poate un transport public mai bun, piste de biciclete, parcări park&ride, trotuare libere de mașini, oamenii își vor aminti de acest episod nefericit și vor milita împotriva unei astfel de măsuri, chiar și cei de bună credință. În administrația locală, heirupismul nu aduce nimic bun. În acest caz a demonizat o măsură care, dacă ar fi fost aplicată corect și la vremea ei, putea să reducă semnificativ poluarea.

PS: După toată această bâlbâială, orașul rămâne cu zeci de camere de supraveghere în zona centrală și la intrarea în oraș, camere care ar putea fi folosite de Primărie pentru a aduna date despre ce mașini intră în zona centrală (Euro 1,2, 3, 4, 5, 6), cât stau, la ce ore, ce mașini tranzitează orașul și ar putea face un proiect viabil pentru reducerea poluării.