Şase narative de propagandă rusă în criza Coronavirus

La Kremlin s-a mărit cadenţa dezinformării legate de Covid, după cum o arată un raport intern al serviciului diplomatic UE. Scopul strategic constă slăbirea sentimentului de unitate occidentală, exploatarea mediatică a fiecărei fisuri între state UE şi sporirea influenţei Rusiei pe fondul isteriei colective. De ceva vreme a intrat şi China în acest business al dezinformării, însă narativele sale sunt încă destul de rudimentare, defensive şi uşor de decriptat, deci n-au mare impact. In general e vorba de un răspuns reflex la ceea ce percepe regimul de la Beijing ca ofensă, lezarea onoarei: dacă Trump a zis “Chinese flu”, atunci lansăm şi noi un zvon că virusul ar fi fost adus în Wuhan de americani.

Maeştrii în diversitate şi subtilitate a propagandei rămân deocamdată Kremlinul şi constelaţia de actori para-statali din jurul său. Există şase direcţii principale de propagandă care, fără să fie integral noi, valorifică creativ în noul context clişee şi meme vechi încă de pe vremea URSS.

1. Conspiraţii bio-medicale, cu precădere anti-NATO şi anti-SUA

Incă din ianuarie a început să circule ideea că virusul e un produs de laborator, fie deliberat, ca armă biologică, fie ca experiment scăpat accidental de sub control. Diverşi idioţi utili din Occident au alimentat acest narativ conspirativ, în special cei din zona conservator-paranoică americană, întorcându-l invers: virusul ar fi produs în laboratoare chinezeşti etc. Copyrightul acestei poveşti canonice în literatura de specialitate aparţine totuşi incontestabil Kremlinului, care încă din 1949 lansa asemenea manipulări. Cea mai faimoasă este operaţiunea Infektion, o misiune KGB derulată din 1983, când a început plantarea în presa internaţională a ideii că virusul HIV este inventat de americani. Citările reciproce şi amplificarea în cascadă a acestei conspiraţii, atent inginerită şi asistată cu resurse de către statul sovietic, au ajutat-o să devină virală înainte de inventarea internetului – o mare performanţă. Un scurt documentar despre Operation Infektion găsiţi aici

Ulterior, în 1992, Rusia a recunoscut că toată povestea a fost o manipulare planificată de KGB iar Gorbaciov şi-a cerut scuze. Doar că sub Putin, după 2000, “arma biologică” a fost desprăfuită şi pusă iar la treabă, o dată cu auto-radicalizarea regimului de la Moscova. Pur şi simplu, manipularea pe teme de spaimă socială cum sunt epidemiile, instrumentată contra adversarilor politici (şi aliaţi ai SUA) e mult prea tentantă pentru a fi abandonată. In plus, ea se cuplează bine şi cu propaganda anti-capitalistă, scepticismul popular faţă de industria Big Pharma şi se slujeşte de curentele anti-vaccin din diverse ţări. Astfel, în 2018 Kremlinul a lansat o operaţiune similară de dezinformare contra Georgiei (aici), anunţând că la Tbilisi există un laborator bio finanţat de o mare firmă americană unde s-au testat pe oameni vaccinuri noi, neaprobate, ceea ce a dus la un mare număr de decese. Scenografie nouă, aceeaşi poveste.

2. Crearea de haos şi panică

Orice perioadă de emoţie colectivă sporită e bună pentru a fi exploatată manipulator, nu doar cele când avem bio-spaime sociale. Aşa se întâmplă de exemplu, după atentate teroriste care au loc în state occidentale. Intre versiunile contradictorii şi absurde care apar după un asemenea eveniment – cu privire la identitatea atentatorilor; sau că atacul ar fi de fapt o operaţiune sub acoperire a serviciilor secrete din ţara respectivă, cu scopul de a distrage atenţia de la diverse evoluţii politice sau economice – nu toate îşi au originea la Moscova, pentru că există multă conspirativită şi în societăţile occidentale. Dar o parte a acestor narative sunt legate demonstrabil de canale media finanţate de statul rus sau actori din cercurile Kremlinului. Naraţiunile promovate nu trebuie să fie coerente: de multe ori se spun lucruri care se contrazic, chiar în cadrul aceluiaşi talkshow de seara pe canalul Russia Today. Scopul e să obţii o populaţie occidentală confuză, temătoare şi neîncrezătoare în propriiul guverne democratice. Vedeţi aici o lungă listă de fake news de acest fel, lansate în principal pe media ruseşti.

3. Subminarea încrederii în sursele credibile de informaţie: autoritate sau presa tradiţională, mai ales dacă e occidentală

In continuarea ideii precedente, trebuie subminată prin asemenea fake news încrederea oamenilor în sursele occidentale de informaţie, oficiale sau independente, punctând de fiecare dată că acestea sunt suspecte prin definiţie – că doar sunt occidentale, deci ştim noi… Acceptabile sunt doar canalele “anti-sistem”, adică sursele marginale, radicale, cu viziuni paranoide sau ideologizate, care prezintă realitatea prin grile selective. In ultimii ani, o dată cu ascensiunea populismului radical – de stânga sau de dreapta, nu contează – în Occident, misiunea Kremlinului a devenit mai uşoară.

Retorica politică resentimentară de tip nou, anti-elite şi anti-experţi, vine exact în prelungirea propagandei Moscovei. Ea poate fi încurajată deliberat de actori aserviţi Moscovei, dar nu neapărat: tot discursul radical de “critică socială”, analizele de tip neo-colonialism, tiermondismul, ideile conspirative cu guvernarea globală şi cabala marii finanţe (izvorând din Protocoalele Inţelepţilor Sionului, un fel de biblie a antisemitismului european), se potrivesc bine în această viziune, că opinia publică “mainstream” e controlată strategic de o mică elită, deci adevărul trebuie căutat prin subteranele internetului.

4. Subminarea ideii de obiectivitate şi “factualitate”. Relativismul

In plus, Rusia are o lungă tradiţie, de cel puţin un secol, în promovarea relativismului strategic. Asta înseamnă că în lume nu există un singur adevăr şi fapte obiective, ci doar politică bazată pe putere, iar învingătorul poate impune versiunea sa asupra evenimentelor, care devine astfel noul adevăr. Nu există ordine internaţională, ci “state-civilizaţie” (o noţiune eurasianistă chiar mai veche decât URSS) aflate în plină ciocnire, fiecare cu setul lui de reguli.

Ideile de “factualitate” şi “justiţie” n-ar fi universale, ci o scorneală culturală a Vestului, care nu se aplică în Est, promovate în scopul de a-i fraieri şi coloniza pe estici. Rusia nu susţine deci că ar fi superioară moralmente Occidentului; asta n-ar fi credibil nici în faţa propriilor cetăţeni. Ci spune altceva, mai subtil: că toată lumea e la fel de rea şi foloseşte aceleaşi arme ca şi Kremlinul, doar că Vestul este prea ipocrit ca s-o recunoască, deci cumva e mai fals şi corupt moral, pe când Rusia e mai “autentică”.

De exemplu, legat de punctul (2) mai sus: dacă FSB e suspectat că a înscenat în 1999 atentate teroriste la Moscova şi în alte oraşe ruseşti, atribuite ulterior cecenilor, pentru a acoperi operaţiunea politică “Succesiunea” ce tocmai se pregătea (înlocuirea controlată a lui Elţîn cu Putin), soluţia Kremlinului nu-i să prezinte dovezi credibile că asta n-ar fi adevărat, ci să întreţină un întreg folclor subversiv că de fapt aşa fac şi serviciile secrete occidentale, deci la o adică … Sau, cum s-a spus doar pe jumătate în glumă în legătură cu cazul Skripal, “n-am fost noi şi a fost perfect justificat”. Asemenea dezminţiri care nici nu au pretenţia de a fi crezute, fiind făcute clipind din ochi, au tocmai rolul de a proiecta forţă şi autoritate neîngrădite, ce transcend regulile “ipocrite”.

In criza Covid, e ilustrativ ce constata triumfător zilele trecute Aleksandr Dughin pe blogul lui, Geopolitica (cum altfel?): <

5. Propagarea de conspiraţii pentru a încuraja acceptarea de alte conspiraţii

Studiile arată că acela care crede într-o teorie conspirativă, are tendinţa să accepte şi altele de acelaşi fel, în alte domenii. E normal, pentru că de regulă astfel de oameni au deja facultatea gândirii critice dezactivată. Fie că sunt înclinaţi să creadă în general în paranormal, fie în pseudoştiinţe, ori în tot felul de poveşti “geopolitice”, ei îşi crează cu timpul un adevărat life-style care le modelează comportamentul, iar în plus le filtrează anturajul social şi sursele de informare. Contextul actual de incertitudine, pe fondul emoţional al pandemiei, deja saturat cu zvonuri şi fake news, este terenul ideal pentru construit narative manipulative bazate pe conspiraţii în toate domeniile posibile. Rusia sădeşte acum seminţele şi pentru fructe ce vor fi culese mai târziu.

6. Identificarea şi potenţarea de “aliaţi pentru dezinformare” în alte societăţi

Intr-o carte despre dezinformare, altfel nu grozavă, generalul Pacepa relatează un episod ce pare plauzibil: a existat o operaţiune Ares, menită să discrediteze SUA şi să genereze sentiment anti-american inclusiv în societatea americană, folosind tema Războiului din Vietnam, în principal rememorând episoade (reale sau fake) care implicau soldaţi ai SUA. Zice Pacepa: “De la un punct încolo, stânga americană se angrena în (propaganda) Ares de bunăvoie. Intr-un final, implicarea nostră iniţială a fost dată uitării iar Ares a căpătat viaţă proprie”.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contrbutors.ro