TREI ÎNTREBĂRI. ”Este o diferență uriașă acum între România și Turcia, în favoarea României.”

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?

Nu cred că au fost evenimente importante în politica națională internațională care nu să nu fi fost reflectate pe măsură în media. Aș îndrăzni să spun doar că mă aștept mereu la mai mult profesionalism în media din România atunci când vine vorba de politica europeană în general și politicile Uniunii Europene în mod special. Acolo se hotărăsc lucruri importante pentru toți cetățenii Uniunii și ar trebui să primească mult mai multă atenție decât în prezent. Sunt mulți absolvenți de studii europene care ar putea avea lucruri interesante de spus despre astfel de subiecte în media românească.

2. Care este cea mai interesanta idee, (teorie, descoperire, carte)(din domeniul dvs de preocupari) a anului 2020?

Cel mai mult m-a impresionat descoperirea unei talentate cercetătoare românce, pe nume Eliza Gheorghe. Fata aceasta, foarte tânără, a obținut licența în științe politice la Universitatea din București, urmată de un master la universitatea Georgetown și doctorat la Oxford, toate cu aprecieri maxime. Cred ca la ora actuală încă mai ocupă un post de profesor asistent la Ankara, la prestigioasa universitate Bilkent, și este deja o autoritate de nivel internațional în studiul perioadei comuniste și post-comuniste în România și estul European. Știu foarte bine cât de greu este să ajungi atât de sus și sunt mândru că o româncă, absolventă de științe politice la Universitatea din București, a reușit o asemenea performanță. Când mă gândesc lucrări care să mă fi impresionat, îmi vine în minte munca Elizei. Chiar dacă nu a avut publicații anul acesta, eu le-am descoperit de curând și m-au impresionat prin acuratețea și precizia analizei, mai ales având în vedere că vorbim despre o tânără care nu a trăit experiența comunistă.

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveti pentru viitorul Românei si cea mai mare speranta ?

Eu m-am întors anul acesta acasă, în România, după aproape douăzeci de ani petrecuți în Turcia. Este o diferență uriașă acum între cele două țări, în favoarea României. În Turcia nu putem vorbi despre stat de drept și domnia legii, despre presă și justiție independente, despre o viață politică în care majoritatea identităților și intereselor să fie reprezentate. România, după ce a trăit periculos nu cu mult timp în urmă, a revenit spre normalitate. Cred că, după mulți ani în care am studiat evoluția celor două țări, am dreptul să afirm cu tărie că factori precum Uniunea Europeană, NATO, participarea pozitivă în numeroase scheme continentale și globale de cooperare, au ajutat România să devină, în timp, o țară „normală”. Avem o justiție care funcționează nu pentru o persoană, în logica dictaturii, ci pentru cetățeni: pedepsește corupția și, în general, faptele ilegale. Avem o democrație destul de representativă și vie, capabilă să producă și greșeli dar și lucruri bune. Avem o presă care mai are mult până la un nivel ridicat de profesionalism dar este liberă și poate face progrese. Avem și o societate capabilă de reacții publice majore, trăgând la socoteală clasa politică atunci când se impune. Avem și o societate civilă foarte, foarte activă, mult mai activă decât era acum 20 de ani, atunci când am plecat eu din România. Deci, s-a progresat foarte mult în acești 20 de ani iar Turcia a regresat. Nu este, astfel, de mirare că economia românească se redresează relativ rapid când trece prin șocuri, cum se întâmplă acum, în vreme ce economia Turciei se prăbușește. Acum totul se leagă de noul guvern. Cea mai mare temere pe care o am este că nu va reuși să ducă la îndeplinire propriul program de guvernare care arată destul de bine. Cea mai mare speranță este că va reuși, pentru că se întrunesc cam toate condițiile necesare pentru a reuși: un președinte care susține reforma, o coaliție care poate promova reforma în parlament, un ajutor financiar semnificativ de la Uniunea Europeană și acces liber la cea mai importantă piață din lume, piața comună europeană. Turcia poate doar să viseze la așa ceva iar Marea Britanie, de la 1 ianuarie 2021, va incepe să înteleagă ce înseamnă acest lucru, din păcate. Sper să învățăm din ce în ce mai mult să ne bucurăm de ceea ce suntem și să muncim cu această bucurie pentru a ne îmbunătăți viețile ca români europeni.

Citeste intreg articolul si coemnteaza peContributors.ro