Autosuficieța energetică – hibridizarea producției de energie – prosumatori
Stăteam zilele trecute cu un colaborator la o discuție tehnică și ne-am oprit întrebându-ne dacă cei din minister ar pricepe ce discutăm. Interlocutorul era un tinerel abia ieșit de pe băncile facultății, care stăpânea termenii și solutiile tehnice pe care le gândeam pentru un proiect ce ar părea avangardist, dar care folosește tehnologie inventată acum câteva zeci de ani, proiect în care ne propuneam să nu apelăm la importurile de chinezării. Concluzia a fost că dacă nu au dat chimia și fizica la bac nimeni nu va ști ce discutăm.
Să înțelegem termenii
Independența energetică se referă la capacitatea unui stat de a putea să-și asigure consumul fără a apela la importuri. Pentru regiuni, localități, zone rezidențiale sau clădiri este mai corect să folosim termenul de autosuficiență energetică.
Știm că există case în zone izolate care își asigură energia electrică și termică prin diverse variante. Dacă cu energia termică problema este rezolvabilă: te duci în pădure, tai un copac pe care îl faci surcele și le bagi pe foc toată iarna, cu energia electrică e ceva mai complicat. Zilele trecute am fost cu profesorul Dumitru Chisăliță, cel care conduce Asociația Energie Inteligentă, într-o comună din Munții Apuseni (Întregalde), în care sunt sub 700 locuitori, în 11 sate cu case împrăștiate pe munte. Pentru cinci din acestea asociația a strâns sponsorizări pentru a monta panouri solare și baterii pentru a aprinde prima dată lumina câtorva români. Atunci am stabilit cu colegii din presa specializată în energie de a forma „tribul” celor care promovează termenul de autosuficiență energetică. Profesorul Chisăliță ne-a spus că este destul de simplu de a face o rețea între mai multe gospodării izolate. Am studiat câteva soluții tehnice și am constatat că având puțină școală și ceva mai multă viziune și bineînțeles voință, cele 9000 de gospodarii romanești care nu vor avea niciodată energie electrică (din diverse motive) pot beneficia de un minim de confort (de exemplu frigider și televizor) în viitor. (Pentru a vedea autosuficiența energetică a zonelor izolate aveți un link aici.) Ideia este că autosuficienții energetici nu au amprentă de carbon, adică nu consumă energie produsă din combustibili fosili.
După acești cetățeni la care energia electrică ajunge greu sunt cei din „clanul” verzilor care și-au montat instalații bazate pe soare care produc energie termică și energie electrică. Investiția este destul de scumpă și nu cred că mulți își permit așa ceva. Avem destul de multe case care sunt legate la rețeaua națională de energie electrica, dar din diverse cauze se decuplează temporar. Cea mai des întâlnită este de a nu depinde de distribuția defectuoasă și scumpă din unele zone.
Dacă mai multe gospodării devin autosuficiente din punct de vedere energetic, de ce nu ar exista posibilitatea de a se împrumuta de la una la alta? Dar dacă câteva gospodării produc mai mult, de ce să nu vândă? Așa a apărut conceptul de „prosumator”.
Trebuie să menționez că prosumatorii sunt legați la rețeaua de distribuție. În perioada cănd se produce mai mult decât se consumă, surpusul intră pe rețeaua de distribuție iar când nu se mai poate produce (nu mai bate soarele sau nu mai bate vântul) se consumă din energia produsă de marii producători. Nu intru în schemele autorităților pentru programele de subvenționare a acestor instalații, nici în problemele de digitalizare ale rețelei distribuitorilor că nu mi-am propus să critic. (Oare de ce statul roman nu îi ia la întrebări pe distribuitori deoarece nu digitalizează rețeaua, după ce circa 25% din factură le parvine? Nu mă pot abține!)
Unde se poate ajunge?
Există localități care deși sunt legate la rețeaua de energie electrică, gospodăriile produc și înmagazinează suficietă energie electrică pentru consumul propriu. (iată un exemplu aici) Mai nou există clădiri de birouri care își propun să devină cu amprentă de carbon zero. Adică energia electrică și termică este „verde”. Cu energia electrică să zicem că este simplu: panouri solare și baterii. Dar tehnologiile de înmagazinare sunt destul neperformante și de scumpe și când se termină energia stocată se foloseste cea din rețea. Am văzut (în presă) fel de fel de companii care se proclamă verzi. Hai să fim serioși: de unde știu ei de unde le vine electronul? De la centrala pe gaz (sau cărbune) sau de la eoliana aflată la 500 de kilometrii depărtare?
Există soluții și pentru energia termică. Multe case au pompe de căldură. Multe case au un sistem de încălzire a apei de la soare și de stocare a sa. Nu avem un panaceu universal! Casa unui prieten se încălzește cu o centrală pe peleți pe care o poate înlocui cu centrala pe gaz și deasupra clădirii are câteva panouri solare care vara îi furnizează toată apa caldă. Adică are un sistem hibrid.
Și clădirile mari din aglomerările urbane pot avea un sistem hibrid care le reduce cheltuiala cu încâlzirea semnificativ.
Ce facem însă cu consumatorii casnici înghesuiți în cartierele dormitoare și care sunt dependenți de SACET (sitemul de alimentare centralizată cu energie termică)? Cum se poate decarboniza un SACET?
Iată o întrebare la care mulți încearcă să răspundă. În primul rănd cogenerarea este o soluție reală de decarbonizare. Și UE o zice! Este evident că SACET-ul este singura soluție pentru a crește eficiența energetică. (am scris aici și aici) Problema este că unele SACET-uri sunt pe cărbune (adică un mare poluator), altele pe gaze. Acestea emană în atmosferă dioxid de carbon. Cărbunele 0.91 tone / MWe oră și gazul 0.43 tone / MWe oră, ceea ce înseamnă o penalizare de cam 50 euro la cărbune și 25 euro la gaz. Deci energia termică (la care se adaugă cea electrică) este din ce în ce mai scumpă. Până una alta, un SACET cu o centrală cu cogenerare de înaltă eficiență în ciclu combinat este cea mai bună soluție astăzi deoarece nu s-a inventat o tehnologie mai bună! (iată un alt articol care sustine afirmația)
Este clar că pentru un necesar așa de mare de energie termică nu se poate adopta o soluție verde. Dar dacă se poate suplini o parte din această mare cantitate de energie cu soluții hibride? Am scris că pentru a asigura securitatea energetică a unei aglomerări urbane, astăzi avem doar o soluție fiabilă: cea a ciclului combinat pe gaz natural.
Scriam săptămânile trecute despre cum se poate obține energie din gunoi. (aici și aici) Soluția asta este pentru marile centrale electro-termice din aglomerările urbane. Dar oare nu se pot amplasa panourile solare care dau energie electrică și termică pe blocuri, pe spațiile de parcare, pe clădirile de birouri? Oare în zonele cu potențial geotermal nu se pot instala instalații care să capteze energia termică a pamantului? (vezi Oradea!) Oare pompele de căldură (care, culmea, se folosesc de câteva zeci de ani în occident) nu pot fi integrate în sistemul de distribuție al SACET? Mie îmi este clar că micile centrale de cartier sunt perimate și este destul de greu să eviți poluarea. (Nu-mi vine să cred că s-au vandalizat politic SACET-urile pentru a se ajunge la centralele individuale de apartament!)
Trebuie să existe soluții pentru fiecare cartier, pentru fiecare clădire, problema este să se vrea!
Știm că soluțiile verzi sunt mult mai scumpe (aici aveți demonstrația), dar cred că sănătatea orășanului este mai scumpă decăt orice și banii investiți în solutii verzi pot scade cu mult cheltuielile sistemului de sănăte publică.
Bonus: Țări independente sau autosuficiente – smart dependency
Estonia se declară prima țară autosuficietă energetic. (vezi aici) De fapt mai este dependentă de alte surse externe în proporție de 10%. Nesemnificativ la nivel de țară, dar totuși cu un consum extrem mic – populația fiind cam cât o treime din zona metropolitană București.
În Mexic, țară mult mai mare decât România, se vorbește despre autosuficiența energetică. (vezi aici) Cu toate că nu este expusă pericolelor geopolitice, strategii lor doresc o astfel de situație energetică.
România nu poate fi pusă în situația de a fi independentă, dar ar putea deveni interesantă pentru vecini. Smart dependency este u termen folosit de câțiva ani, pe care Ungaria l-a adoptat.
INTERVIURILE HotNews.ro