Andrei Ursu: Rechizitoriul din Dosarul Revoluției batjocorește nu numai miile de români care au pierdut pe cineva la Revoluție, batjocorește momentul eroic al istoriei noastre

Istoricul Andrei Ursu publica pe Contributors.ro o scrisoare deschisă, intitulată „Apel pentru adevăr si dreptate pentru victimele Revoluției” în care solicită înființarea unui serviciu special în Parchetul General care să instrumenteze Dosarul Revoluției și alte infracțiuni contra umanității, predarea fără amânare către C.N.S.A.S. a tuturor dosarelor fostei Securități, Predarea C.N.S.A.S. a tuturor documentelor privind activitățile coordonate de fosta Securitate aflate încă în arhivele fostelor instituţii represive ale statului comunist, ridicarea tuturor marcajelor de clasificare de pe documentele create înainte de 1990, reorganizarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și redeschiderea anchetelor privitoare la victimele atacurilor teroriste de după 22 decembrie 1989.

Apel pentru adevăr si dreptate pentru victimele Revoluției, către

Preşedintele Klaus Iohannis,

Prim-ministrul Nicolae-Ionel Ciucă,

Președinta Senatului Alina-Ștefania Gorghiu,

Ministrul Justiției Marian Cătălin Predoiu,

Procurorul General Gabriela Scutea

Stimați demnitari ai statului român,

Astăzi se împlinesc 33 de ani de la victoria Revoluției și justiția română se încăpățânează să-i acopere pe asasinii celor care în 1989 s-au sacrificat pentru libertatea noastră. „S-a mai adăugat un an la suma așteptării a mii de români care au pierdut pe cineva la Revoluție” (link)

Fac apel la domniile voastre să folosiți prerogativele funcţiilor pe care le detineți pentru înfăptuirea dreptății. O așteaptă, încă, urmașii eroilor martiri și cei răniți, arestați abuziv și maltratați în decembrie 1989. O așteaptă, încă, societatea românească, care se confruntă cu una din cele mai mari mascarade juridice: Rechizitoriul din Dosarul Revoluției care se află la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest act a trimis în instanță doar trei inculpați, asigurând impunitatea securiștilor teroriști care au tras după 22. Teroriștii au existat în carne și oase, stimați înalți demnitari ai României, chiar dacă straturile groase ale dezinformării securiste au încercat să-i ascundă și protejeze timp de 33 de ani. Vă rog să citiți, sau măcar să răsfoiți, cartea „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989”, publicată recent la Polirom, împreună cu un colectiv de cercetători de excepție. Cartea (evaluată după standarde academice internaționale de un consiliu științific de prestigiu național și internațional[1]) este bazată chiar pe Dosarul Revoluției, pe probele adunate (și în final, ignorate) chiar de procurori, timp de 30 de ani.

Citind cartea, veți înțelege că Rechizitoriul aflat astăzi la ICCJ batjocorește nu numai miile de români care au pierdut pe cineva la Revoluție și pe cei răniți de teroriști sau ca urmare a acțiunilor acestora. Batjocorește chiar momentul eroic al istoriei noastre recente când poporul român s-a ridicat, spontan și autentic, împotriva tiranului Ceaușescu. Veți înțelege că în zilele care au urmat fugii lui Ceaușescu nu ne-au atacat (filo-)sovieticii sau „agenturile”, și nici armata și revoluționarii nu s-au „impușcat între ei ca proștii” sau mânați de fantasme induse de aceștia, cum afirmă legendele ajunse monedă curentă în unele zone mediatice. Eroii au căzut luptând cu o rețea de teroriști reali („Rezistenții”), pregătiți de Ceausescu si Securitate pentru a readuce dictatorul la putere. Eroii noștri au căzut apărând victoria proaspăt câștigată pentru ca noi să fim liberi.

Stimate domnule Preşedinte, exact acum trei ani, în fața sălii Dalles, v-am oferit cartea „Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989” și v-am spus că teroriștii care „au tras în noi după 22” au fost o rețea a fostei Securități. Mi-ați răspuns: „Știu”. Vă rog din nou să vă traduceți știința în acțiune. Puteți face acest lucru, în rolurile esențiale pe care le aveți, inclusiv acela de mediator între instituţiile statului.

Stimate domnule prim-ministru Nicolae-Ionel Ciucă, ați declarat recent că „datorăm eroilor și martirilor din Decembrie 1989, dar și tuturor disidenților anticomuniști și victimelor regimului comunist, nu doar valorizarea sacrificiului lor suprem[…], ci și dreptatea, care se lasă așteptată de prea mult timp. Cei responsabili de crimele și abuzurile regimului comunist, de reprimarea violentă a Revoluției Române din Decembrie 1989, trebuie aduși în fața justiției pentru că doar așa trecutul poate fi asumat. Fiecare zi care se pierde fără a realiza acest deziderat e o pângărire a suferințelor victimelor comunismului și a sacrificiului lor”.

Sunt cuvinte frumoase și adevărate, domnule prim-ministru, pe care vă rog să le traduceți în practică.

Stimată doamna Alina-Ștefania Gorghiu, ați analizat în trecut activitatea Institutului Revoluției Române, și ați ajuns la concluzia că „ţine umbra deasă pe evenimentele Revoluţiei din ’89”. Între timp, am lucrat timp de un an la acel institut ca Director Științific și am scos cartea amintită. Nu pot să spun că nu ați avut dreptate. Am constatat pe viu că acest institut nu se poate reforma de la sine, fiind dominat, în cuvintele academicianului Răzvan Theodorescu, de „aripa celor plătiți de Securitate” (link). Vă rog să examinați din nou situația acestui Institut care până în anul 2021 a evitat să identifice vinovații pentru crimele de la Revoluție, și a cărui Direcție Științifică a dispărut prin demisia în bloc a cercetătorilor (link), redevenind o sinecură fără activitate relevantă istoriografic, finanțată din banii contribuabililor. Sabotarea și în final blocarea cercetării științifice la IRRD nu au trecut neobservate. Asociaţia Urmaşilor Eroilor din Decembrie 1989 şi Asociaţiile răniţilor Revoluției din Decembrie 1989 au protestat în faţa Institutului, cerând, inclusiv printr-un comunicat de presă, reforme care sa elimine piedicile în aflarea adevărului și să garanteze “echilibrul moral și științific” al Institutului. Același lucru l-au cerut și majoritatea membrilor Consiliului Științific (link).

IRRD este în continuare condus de un Colegiu National numit într-o proporție covârșitoare de fostul Președinte Ion Iliescu, în mod nedemocratic, pe viață. Institutul se află astăzi sub tutela unui fost condamnat penal, Emilian Vasile Cutean, în funcția de secretar general (o funcție anacronică, evident clientelară politic, inventată de fostul prim-ministru al guvernulul PSD, Viorica Dăncilă).

Stimată doamnă procuror general Gabriela Scutea, cunoasteți desigur plângerea penală a lui Costinel Venus Mirea, împușcat – conform unui probatoriu substanțial – de doi teroriști cu armament care nu se afla în dotarea armatei, ci în posesia Securității. Domnul Mirea a fost rănit la Revoluție („mare mutilat”, condamnat pe viață să se deplaseze într-un cărucior de invalid).

Pe data de 23.12.2021 (cu o zi înainte de împlinirea a 32 de ani de la împușcarea lui Costinel Venus Mirea), ați emis o ordonanță care ar trebui să aibă un impact important asupra cercetării penale în acest caz, dar și în a celorlalte victime ale Revoluției(link).

Prin acea ordonanță ați stabilit că procurorul a greșit calificând ca un simplu „memoriu” plângerea penală în discuție; ați deplâns „omisiunea procurorului de a stabili istoricul cauzei… având ca obiect rănirea prin împușcare” a victimei. În final, ați impus „calificarea memoriului drept o cerere de redeschidere a urmării penale” și ați dispus infirmarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la SPM pentru a se pronunța asupra cererii de redeschidere a urmăririi penale.

Din datele de care dispunem, până la aceasta dată, Secția Parcheteler Militare nu a răspuns nici Ordonanței dumneavoastră și nici plângerii lui Costinel Mirea.

De asemenea, Secția Parcheteler Militare nu a răspuns, de mai bine de 6 luni, la cererile răniților și urmașilor de eroi martiri din Craiova de a li se elibera dosarele de la Procuratura Militară Craiova, (unde în mod suspect au fost arhivate, în loc să fie în Dosarul Revoluției).

Stimați înalți demnitari ai Statului Român, vă rog să întreprindeți toate acțiunile pe care le puteți îndeplini conform atribuțiilor dumneavoastră pentru:

· Înființarea unui serviciu special în Parchetul General cu procurori civili, cu pregătirea și calitățile morale necesare să instrumenteze Dosarul Revoluției și alte infracțiuni contra umanității. Deputatul și cunoscutul istoric Alexandru Muraru a susținut public același lucru (In timp ce sustine desfiintarea SIIJ, PNL cere infiintarea unui al serviciu special in Parchetul General – Dosarul Revolutiei sa nu mai ajunga la SPM)

· Predarea fără amânare către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a tuturor dosarelor fostei Securități aflate încă în posesia Ministerului Apărării Naționale, deținute contrar legii. Documentele respective, preluate imediat după victoria Revoluției și încă deținute, împotriva legii, la Arhivele Militare, pot constitui probe tocmai în anchetele care vor trebui în sfârșit să facă lumină în crimele de atunci, astfel încât „cei responsabili de reprimarea violentă a Revoluției Române din Decembrie 1989 să fie aduși în fața justiției” și „trecutul să fie asumat”. Domnul colonel Liviu Corciu, directorul Arhivelor Militare Naționale Române, a declarat în public (la Congresul Național al Istoricilor Români de la Alba Iulia, pe 9 septembrie a.c.) că nu poate dispune predarea acelor documente întrucât nu există un „ordin de sus” în acest sens.

· Predarea către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) a tuturor documentelor privind activitățile coordonate de fosta Securitate aflate încă în arhivele fostelor instituţii represive ale statului comunist (Serviciul de Informatii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Miliţiei, Procuratura Generală, Ministerul Justitiei).

· Ridicarea tuturor marcajelor de clasificare de pe documentele create înainte de 1990, relevante pentru finalizarea cercetării evenimentelor din Decembrie 1989, indiferent de creator, conținut, sau locul unde se află.

· Reevaluarea marcajelor de clasificare din anii ‘90 și declasificarea lor acolo unde situația o impune, respectiv acele documente care se referă la cercetarea și investigarea crimelor regimului comunist (cum ar fi comisiile parlamentare sau din Armată care au făcut astfel de investigații).

· Reorganizarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 pe baze democratice și eficiente, pentu a se putea garanta independența și integritatea cercetării științifice a istoriei Revoluției, fără implicări și ingerințe politice. Dacă acest lucru nu este posibil în cadrul legal actual, este preferabilă desființarea acestei sinecuri și inființarea unei direcții de cercetare a Revoluției într-un cadru instituțional adecvat, precum Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” sau IICCMER. Vă reamintesc faptul că IICCMER, conform legii, trebuie să cerceteze crimele comunismului. Or, crimele de la Revoluție, după cum sper că ați sesizat, au fost ultimele, și cele mai sângeroase crime ale comunismului.

· Redeschiderea anchetelor privitoare la victimele atacurilor teroriste de după 22 decembrie 1989. Așa cum a explicat și domnul Mirea în plângerea sa penală, invocarea art.33 a Statutului Curții Internaționale Penale (SCIP) de către domnul Cătălin Ranco Pițu este trunchiată, ingnorându-se alineatele b) si c). Respectiv, exonerarea de răspundere penală nu se aplică dacă:

b) Persoana știa că ordinul era nelegal

c) Ordinul era evident nelegal.

Or, nu se poate argumenta că teroriștii pregătiți de Ceaușescu și Securitate nu ar fi știut că ordinul de a trage în civili neînarmați și în armata care trecuse de partea Revoluției ar fi fost legal. De asemenea, nu este acceptabil ca în ziua de azi să existe un magistrat român căruia acel ordin să nu îi apară evident nelegal. Iar dacă există un astfel de magistrat, solicităm ca acesta să fie exclus din magistratură.

Stimați demnitari, ați văzut probabil reacția urmașilor de eroi martiri și a răniților care v-au întâmpinat în aceste zile la anualul ritual al depunerii coroanelor de flori.

Vă rog să faceți demersurile de mai sus. Sunt mai importante – atât pentru urmași și răniți, cât și pentru societatea românească, decât coroanele de flori și pioasele dumneavoastră momente de reculegere. Abia astfel, prin aceste acțiuni concrete, veți contribui la dreptatea și reașezarea statului de drept, la asanarea morală a României pe care ne-o dorim cu toții. Pentru ca acele crime să nu se mai repete.Citeste intregul artiol si cimenteaza pe Contributors.ro