Adrian Codirlașu: ​Despre încercările de naționalizare a fondurilor de pensii private Pilon 2

​Este o carte scrisă de doi profesori de la Harvard, Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff, “This Time is Different” care prezintă o istorie a default-urilor guvernelor. Pe parcursul istoriei guvernele, când intrau în default, explicau populației că nu este vina lor, sau a dezechilibrelor macroeconomice și financiare create de ei, ci vina este a creditorului.

În evul mediu, creditorii sfârșeau, în general, pe rug. Acum, guvernele le găsesc o vină, sau chiar nicio vină, ci doar “lăcomia” creditorilor săi și companiilor care au succes sau lichiditate și apoi, atunci când nu au bani, “se simt obligați” să taxeze suplimentar companiile sau chiar să le naționalizeze activele.

Și această abordare se tot repetă în cazul sistemului privat de pensii Pilon II. Acesta, de la înființare, a continuat să acumuleze active, ajungând în prezent la active de peste 117 miliarde RON. Aceștia sunt banii, proprietate privată, ai românilor care contribuie la acest sistem privat de pensii.

Ultimul episod s-a întâmplat la finalul lunii septembrie 2023, exact pe drumul Ordonanței, care creștea taxele pentru mediul privat, de la Guvern către Parlament. Pe acest drum a fost introdus un nou articol care practic naționaliza contribuțiile viitoare pentru toți participanitii la Pilonul II de pensii, iar cei care ar fi vrut să continue să participe ar fi trebuit să stea la o coadă și să depună o cerere scrisă în acest sens.

În momentul când această situație a devenit publică autoritățile au negat că ar avea cunoștință despre modificarea Ordonanței.

Nu pot fi decât două situații:

1. Fie a existat o intenție de naționalizare a contribuțiilor, iar, la acel moment mass-media spunea că Ministerul de Finanțe deja deschisese contul în care vroia să primească contribuțiile naționalizate.

2. Fie, dacă oricine poate introduce un articol într-o Ordonanță, nu există un control pe reglementările care pleacă de la Guvern, ceea ce înseamnă că există un risc extrem de mare.

În final, acele prevederi au fost scoase din Ordonanță.

Însă un transfer al banilor din Pilonul II în sistemul public de pensii a mai fost încercată și în 2019. Atunci s-a dat posibilitatea stopării contribuției la Pilonul II și redirectionarea contribuțiilor la Pilonul public. Din peste 7,3 milioane de participanți la Pilonul II de pensii, au fost doar sute de persoane care au solicitat acest transfer. Instinctiv, oamenii au știut cât de nefavorabil lor este Pilonul de pensii publice și au refuzat să își transfere contribuțiile.

De la acest eșec probabil, a venit propunerea de a transfera automat contribuțiile aferente Pilonului II, Guvernul mizând pe lipsa de educație financiară, comoditate și birocrație pentru a naționaliza acele contribuții.

Iar această încercare vine în condițiile în care România, prin PNRR și-a asumat următoarele reforme în sistemul de pensii Partea II, Componenta 8 – Reforma Fiscală și Reforma Sistemului de Pensii:

• 215 R6. Reforma sistemului public de pensii: Intrarea în vigoare a cadrului legislativ pentru reducerea cheltuielilor cu pensiile speciale, iar noul cadru legislativ va revizui pensiile speciale și le va alinia la principiul contributivității.

• 213 R6. Reforma sistemului public de pensii: Intrarea în vigoare a modificărilor aduse cadrului de reglementare pentru a se asigura sustenabilitatea pensiilor din cadrul pilonului 2.

Ultimul jalon chiar prevede, printre alte reforme, chiar majorarea contribuției la Pilonul II de pensii. Totuși, Ordonanța are o prevedere care impactează sistemul privat de pensii. Astfel, a fost eliminată o facilitate (plata impozitului pe salarii) pentru angajații din sectorul IT care au salarii brute mai mari de 10.000 lei. Însă, s-a făcut un artificiu, acești angajați vor primi un salariu net similar nemaicontribuind la Pilonul II de pensii. Practic, li sa acoperit suma de bani pe care o dau guvernului prin impozitul pe profit, din proprii lor bani.

Însă primele încercări de naționalizare au început în 2017…

“Drepturile tale de participant la Pilonul II pot fi influențate de decizii politice precum înghețarea valorii procentului din venitul brut aferent contribuției la fondul de pensii, blocarea parțială sau integrală a virării acestei contribuții sau naționalizarea sumelor acumulate până acum în conturile viitorilor pensionari. De aceea, este important să urmărești permanent ce se întâmplă cu pensia ta și să te implici activ în demersurile de economisire suplimentară pentru un trai decent la bătrânețe.” Sursa Hotnews.ro.

Acesta reprezintă un extras dintr-o scrisoare de informare transmisă de către un administrator de pensii private Pilon II către contributorii la fondul de pensii Pilon II administrat de acesta și anticipa măsurile ce au fost luate în 2017 și 2018, măsuri care ar fi condus de-facto la naționalizarea fondurilor private de pensii Pilon II. Această încercare de naționalizare a guvernului este, probabil unul dintre evenimentele economice locale principale ale anului 2019.

În același sens a fost și mesajul Comisiei Europene, în Raportul de Țară pentru România din 2018: “reforma Pilonului II de pensii are potențialul de a afecta negativ sustenabilitatea sistemului de pensii și performanța pieței de capital”.

Revenind la extrasul de mai sus:

• Valoarea procentului din venitul brut aferentă contribuției la fondul de pensii, nu numai că a fost blocată, dar chiar a fost redusă, în pofida prevederilor legale care menționează un procent de 6% din venitul brut ca și contribuție la fondul de Pilon II. Ceea ce practic reprezintă o naționalizare parțială a contribuțiilor.

• Pentru anumite categorii (angajații din contructii, agricultură) virarea contribuției a fost blocată și a fost dată în numerar angajaților;

• Naționalizarea ar fi survenit prin efectele OUG 114/2018 care a redus veniturile administratorilor fondurilor de pensii Pilon II și în același timp a majorat, de până la 10 ori, cerințele de capital ale administratorilor acestor fonduri. Aceste măsuri conduceau la eliminarea de pe piață a administratorilor, activitatea lor nemaifiind viabilă din punct de vederea economic.

Prima măsură împotriva fondurilor de pensii Pilon II a venit la începutul anului 2018.

Atunci contribuția la Fondurile de pensii Pilon II a fost redusă de la 5,1% la 3,75%, deși legea, care este încă în vigoare prevede majorarea treptată a contribuțiilor la 6% din venitul brut.

Această măsură a venit concomitent cu “revoluția fiscală” prin care au fost transferate de la angajator la angajat plata asigurărilor sociale, ceea ce, în sectorul public, și o parte din cel privat a condus la majorarea salariului brut. Consecințele acestor modificări pentru Pilonul II au fost: scăderea contribuției la Fondurile de pensii Pilon II cu aproximativ 12%, ceea ce se traduce (conform estimărilor prezentate în acea perioadă de APAPR) la o scădere a pensiei viitoare din Pilon II de aproximativ 20%.

Comisia Europenă nota la momentul respectiv, în Raportul de Țară al României ”Reducerile recente ale contribuțiilor la fondurile de pensii din Pilon II au fost declanșate de necesități fiscale pe termen scurt și nu de cele de performanţă (a Pilonului II). … Această modificare va reduce deficitul fiscal pe termen scurt, deoarece Pilonul II de pensii este clasificat în afara sectorului administrației publice. Însă, acest câștig fiscal se disipă pe termen lung deoarece contribuțiile deviate de la Pilon II vor fi însoțite de obligația de plată a pensiilor publice viitoare. Mai mult, această reversare are ca rezultat un venit de pensionare mai puțin diversificat. Ar putea avea și un efect negativ asupra dezvoltării piețelor de capital.”

Apoi, în august 2018, prin legea pensiilor a fost introdus un comision, pe care îl plăteau administratorii fondurilor de pensii Pilon II, către Casa de Pensii de 0,5% din contribuții, pentru serviciul prestat de acesta din urmă de transfer al fondurilor de la contributori la fondul de pensii.

Apoi a venit OUG 114/2018… Unul din modurile prin care statele întră în default este “eliminarea” creditorului pe motiv că acesta este vinovat de ceva, iar statul se simte “obligat” să intervină. Asemenea exemple sunt prezentate în cartea “This Time is Different” scrisă de doi profesori de la Universitatea Harvard, Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff.

Ministrul de finanțe francez între anii 1768 – 1774, Abbe Terray, opina că guvernele trebuie să intre în default cel puțin o dată la 100 de ani

În evul mediu, i se găsea o vină creditorului și acesta era, de cele mai multe ori executat (ars pe rug, trimis la ghilotină etc.). Asemenea forme de“restructurare” a datoriilor erau practicate de monarhii francezi, care executau creditorii majori locali.

De exemplu, ministrul de finanțe francez între anii 1768 – 1774, Abbe Terray, chiar a opinat că guvernele trebuie să intre în default cel puțin o dată la 100 de ani pentru a restabili echilibrul(numai creditor să nu fii atunci când monarhul se hotăra să intre în defult…).

Un alt exemplu este regele Henry VIII al Marii Britanii, care în secolul XV a naționalizat toate proprietățile (terenuri) ale Bisericii Catolice. Asemenea confiscări, adesea acompaniate de execuții, se calificau ca renegări ale datoriilor financiare ale monarhilor.

În perioada modernă, nu se mai practică execuțiile. Însă guvernele “găsesc” încălcări ale normelor morale (de exemplu “lăcomia”) sau legale are creditorilor sau ale companiilor cu lichiditate, iar apoi se simt îndreptățite să vină cu legi prin care naționalizează sau extrag (prin diverse noi taxe) lichiditățile din acele companii.

Exemple:

Venezuela. Președintele Chavez a introdus o serie de măsuri populiste cum sunt: plafonarea prețurilor, introducerea subvențiilor și naționalizarea (ca urmare a unei greve în industria de petrol și gaze) activelor deținute de companiile străine, cum au fost proiectele de exploatare de petrol deținute de ExxonMobil și ConocoPhillips.

Polonia. Sub pretextul finanțării de către guvern a sistemului public de pensii, care a condus la creșterea datoriei publice, guvernul polonez a naționalizat (prin înjumătățirea valorii nominale a obligațiunilor deținute de fondurile de pensii poloneze) activele deținute de fondurile private de pensii.

În România, în aceeași categorie se încadrează OUG 114 din 2018. Deficitul bugetar era în creștere datorită politicilor populiste. Sub pretextul “lăcomiei” creditorilor (industria bancară și fondurile private de pensii) și a companiilor tradițional cash-rich (energie, telecom), guvernul a introdus o ordonanță de urgență, care în forma inițială:

• Decapitaliza sistemul bancar printr-o taxă pe activele băncilor;

• Naționaliza fondurile de pensii private Pilon II prin impunerea de cerințe de capital extreme, care făcea, din punct de vedere economic, activitatea administratorilor fondurilor de pensii imposibilă;

• Plafona prețurile și în același timp impunea o taxă pe cifra de afaceri a companiilor în industria de petrol și gaze;

• Introducea o taxă pe cifra de afaceri și mărea puternic prețul de reînnoire a licențelor pentru companiile din industria telecom.

În ceea ce privește sistemul bancar, măsurile principale au fost reversate imediat, altfel riscul era foarte ridicat ca România să fie downgradată de către agenția de rating Standard and Poors în categoria nerecomandată investițiilor (junk). Însă prevederile referitoare la fondurile de pensii au rămas până în mai 2019.

În ceea ce privește Pilonul II de pensii private, prevederile OUG ar fi condus la naționalizarea defacto a fondurilor private de pensii prin eliminarea de pe piață a societăților de administrare. Ulterior au fost emise acte normative care ar fi facilitat trecerea în administrare (de către instituțiile statului) a activelor adunate în Pilonul II de pensii.

Situația de naționalizare de facto a fondurilor private de pensii era cauzată de combinantia a două măsuri: reducerea drastică a veniturilor administratorilor de fonduri private de pensii și majorarea exponențială a cerințelor de capital a administratorilor fondurilor de pensii private Pilon II.

Reducerea veniturilor administratorilor s-a realizat prin plafonarea la 1% (de la maximum 2,5%) a comisionului aplicat contribuțiilor lunare. Însă cea mai mare parte a acestui comision este direcționată către instituții ale statului: 0,5% este direcționat către Casa Națională de Pensii, iar 0,3% (redus ulterior la 0,25%) către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Astfel administratorul fondului de pensii Pilon II rămâne doar cu 0,2% din comisionul aplicat. Din acest comision trebuie să suporte cheltuielile de administrare, precum și costul tranzacțiilor necesare în administrarea portofoliului fondului de pensii.

Asemenea rată de taxare a veniturilor (până la 75%) nu mai este întâlnită în economie; nici în industria tutunului sau a jocurilor de noroc…

Mai mult, în ceea ce privește comisionul anual de administrare, acesta este legat de rata inflației, rată care a înregistrat o volatilitate ridicată în ultimii ani. Însă în situațiile de majorare a ratei inflației, randamentele fondurilor de pensii vor scădea și prin urmare comisionul anual de administrare perceput vă scădea. Motivul este faptul că aproape 70% din portofoliile fondurilor de pensii sunt investite în instrumente purtătoare de dobândă fixă (în special titluri de stat).

În cazul majorării ratei inflației, curba de randament se va deplasa în sus (ratele de dobândă vor crește). Prin urmare, marcarea la piață a portofoliului de obligațiuni deținut de fondurile de pensii va conduce la o pierdere de valoare.

Cerințele de capital au fost crescute exponențial, conform OUG ajungând și la 10% din contribuțiile totale (de până la 10 ori mai mari decât anterior OUG 114).

Cerințele de majorare a capitalului au survenit în condițiile în care:

• Portofoliul fondurilor de pensii are un risc redus: aproape 70% din deținerile acestora sunt în titluri de stat și în depozite pe piața monetară. Aceste instrumente, conform legii, au un risc redus iar în anumite condiții chiar nu întră în cerințele de capital ale altor instituții financiare.

• Fondurile private de pensii Pilon II, prin lege, au o politică de investiții prudentă.

• Administratorii fondurilor private de pensii constituie provizioane tehnice.

• Administratorii fondurilor private de pensii contribuie, din propriile venituri, la un fond de asigurare al pensiilor (similar cu Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar).

• Fondul de pensii este complet segregat de administratorul fondului, iar evaluarea la piață a fondului este realizată de către o instituție de depozitare (care nu are voie să fie din același grup cu administratorul fondului).

Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de pensii Pilonul II erau extreme și comparativ cu cerințele de capital pentru fondurile de pensii private Pilon III. Iar cele din urmă fonduri au și un grad de risc mai mare…

Combinarea celor două măsuri avea potențialul de a face activitatea administratorilor de fonduri imposibilă economic și să conducă la eliminarea de pe piață a acestora.

Mai mult, printr-o nouă OUG, Guvernul dorea (în varianta de propunere) să stabilească cine le va administra (special) în cazul în care administratorii se retrag de pe piață – și anume o instituție publică (Fondul de Garantare).

Însă în varianta finală a dispărut acea prevedere. Apoi, printr-o altă ordonanță de urgentă Guvernula făcut opționale contribuțiile la Pilonul II de pensii. “Opțiunea” este unidirecțional în sensul că se putea “opta” doar transferul contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I, nu și invers…

Însă această măsură a avut un efect extrem de mic în mutarea contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I. Ceea ce era de așteptat, având în vedere că cel care opta pentru Pilonul I primea “puncte de pensie” (puncte care sunt stabilite prin lege, însă nimeni nu poate garanta că acele legi vor mai fi în vigoare în 20-30 de ani) comparativ cu, în cazul Pilonului II, unități de fond în conturi individuale, care sunt proprietatea participantului și produc și randament pentru acesta.

Mai mult, față de Pilonul II, care produce randament, Pilonul I este de fapt o taxă, contributorul primind înapoi în jur de 40% dincontribuțiile realizate… Ca urmare, numai 400 de persoane, din 7,3 milioane de participanți, au optat pentru transferal contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I.

Apoi, în a doua parte a lunii mai, Guvernul a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 38/2019 prin care reduce cerințele de capital, de la până la 10% din contribuțiile totale, la 8% din contribuțiile din anul anterior.

Astfel, față de situația actuală, capitalul administratorilor fondurilor de pensii Pilon II aproape se dublează, în condițiile în care riscul din portofoliile fondurilor a rămas același. Însă capitalul poate scădea dacă riscul din portofoliul fondurilor de pensii Pilon II este majorat…

Efectul nociv asupra sistemului de pensii private s-a văzut la finalul anului, când administratorii fondurilor de pensii au trebuit să își dubleze capitalul în condițiile în care majoritatea vor afișa pierderi pentru anul 2019.

Prevederile OUG 114/2018 au fost anulate sau modificate astfel:

• Posibilitatea de transfer a contribuțiilor de la Pilonul II la Pilonul I este eliminată. Extrem de puțini contributori la Pilonul II își exercitaseră această opțiune (400 de persoane din 7,3 milioane…)

• Cerințele de capital pentru administratorii fondurilor de Pensii Pilon II revin la valoarea anterioară emiterii OUG 114

• Comisionul anual care va depinde de rata inflației din ultimii 5 ani, comparativ cu ultimii 2 ani în prezent. Aceasta comparație are sens din punct de vedere economic, deoarece rata inflației se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic (care durează în medie 5 ani). De asemenea, randamentele activelor se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic. În situația actuală, cu rate de dobândă la titlurile de stat (care au o pondere peste 60% în portofoliul fondurilor de pensii Pilon II), în acest ciclu economic va fi extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, de obținut un randament real pozitiv (pe întreg ciclul economic).

• Eliminarea comisionului la subscrierile noi.

Practic, din toate aceste încercări de naționalizare a Pilonului II de pensii, mesajul este că în continuare riscul de naționalizare există, iar dacă se materializează, pe lângă pensii mai mici pentru contributori, impactul asupra piețelor financiare romanești va fi unul extrem de puternic, având în vedere faptul că Pilonul II de pensii este investitorul instituțional numărul 1 pe Bursa de Valori București și investitorul instituțional numărul 2 pe piața de titluri de stat, după sistemul bancar.

Este suficient să ne reamintim reacția Bursei de Valori București la Ordonanța 114/2028 – o scădere de peste 20% într-un timp foarte scurt.