Reactoarele modulare mici, între optimism defensiv și pesimism exaltat

O spun (scriu) limpede de la început că privesc absolut favorabil toată această chestiune cu dezvoltarea unei centrale nucleare bazată pe tehnologia SMRs[2] în România. Înțeleg foarte bine care sunt obiecțiile celor pesimiști – care se declară raționali și realiști, dar în fond sunt pur și simplu (pseudo-)conservatori din lipsă de viziune și nesiguranță profesională (și-i las deoparte pe intriganții de serviciu) – față de acest proiect, de la cele de mediu, tehnologice, comerciale până la cele financiare; dar în analiza mea, acestea nu reușesc să copleșească oportunitatea extraordinară pe care industria românească de profil o are în față.

Insist să explic că nu sunt vreun progresist irațional și găsesc conservatorismul ca fiind sănătos, în anumite doze. Să ne aducem aminte cum, în tânărul stat român modern din a doua jumătate a secolului XIX, conservatorismul politic a girat emanciparea societății prin reforme politice și administrative și progresul economic prin necesarele investiții în industrie.

De pe poziții rațional conservatoare, nu se poate să nu observăm că, atunci când suntem față în față cu o oportunitate atractivă care să ne confere un oarecare avantaj în context regional și un nou fundament de dezvoltare industrială, nu-i putem da cu piciorul. Așa a procedat și China sub Deng Xiaoping, când a renunțat să se mai victimizeze și a decis cu curaj să profite de oportunitățile ordinii mondiale post-WW2, garantată de Statele Unite[3] și aliații săi, pentru a ieși din înapoierea economică și socială în care o ținuse Mao Zegong.

Faptul că există temeri, rețineri sau chiar o oarecare opoziție față de proiectul americanilor de la NuScale – SMRs (comercial, NuScale VOYGR^TM, vezi aici) nu este deloc o surpriză, este oarecum în firea lucrurilor.

Să ne aducem aminte cât de greu s-a născut, în primăvara anului 1969, Programul Național Nuclear, puternic influențat de ideile și școala creată de Horia Hulubei (vezi aici), dar mai ales cum a fost privită în epocă ideea de a evita „ajutorul” oferit de Uniunea Sovietică (același șantaj energetic și atunci ca și astăzi, din partea Moscovei) și de a profita în schimb de oferta Statelor Unite (programul inițiat de Dwight Eisenhower – Atomi pentru Pace[4]) prin opțiunea pentru tehnologia canadiano-germano-franceză CANDU (deuteriu-uraniu natural).

Abia după episodul Cernobîl, probabil, (pentru unii nici atunci) a devenit evident cât de inspirată a fost opțiunea din acele decenii șapte-opt pentru soluția tehnologică furnizată de „adversarii ideologici” din Occident.

Desigur, să ai o opțiune fermă, provenită dintr-o convingere nestrămutată în superioritatea tehnologică a ofertei occidentale în deceniile șase – șapte – opt ale Cortinei de Fier însemna să-ți asumi un risc personal imens, pentru că încălcarea liniei roșii a ideologiei venea cu un preț greu (mai ales din partea lui Hulubei, pe care NKVD-ul îl arestase de patru ori între 1945 – 1948, ca spion francez și colaboraționist antonescian, după care l-a forțat timp de zece ani să ia parte la programul construcției armei nucleare sovietice).

Când trioul Hulubei – Purica – Pătrașcu au vizitat Statele Unite în 1968, pentru a prospecta posibilitatea accesării tehnologiei CANDU pentru România, în spatele lor se afla Ion Gheorghe Maurer, ceea ce din punct de vedere politic nu a însemnat prea mult după 1973. Totuși, minunea a fost posibilă, iar ceea ce astăzi mulți din domeniu afișează ca un „succes românesc” în domeniul nuclear, a fost de fapt dedicare și sacrificiu personal din partea unui număr mic de oameni, pe care aproape că i-am uitat, toți cu „dosare grele de cadre” și urmăriți informativ de Securitate.

Revin la tehnologia reactoarelor mici modulare – proiectul NuScale sprijinit de Guvernul Statelor Unite atât în baza parteneriatului strategic bilateral, cât și prin formatul Inițiativei celor Trei Mări -, și observ un aspect care în discursul public este trecut cu vederea, și anume că această tehnologie implică uraniu îmbogățit, combustibil care, în timp, ar putea fi rafinat în România.

Dintr-o dată, asistăm la un nou salt față de mijlocul secolului anterior, pentru că acum România se califică ca un partener global de încredere, care poate fi creditat într-atât, încât să devină producător (și furnizor, de ce nu?) de uraniu îmbogățit în perspectiva deceniilor următoare. Dacă nici aceasta nu se califică drept o oportunitate pentru națiunea noastră…

Am pornit la această analiză sesizând că eșecul acordului dintre NuScale și Utah Associated Municipal Power Systems, denunțat din motive comerciale – fără legătură cu tehnologia din spatele VOYGR^TM – a fost tratat în spațiul public cu o oarecare satisfacție răutăcioasă, de tipul „v-am spus noi, nu e nimic de capul lor…”, care chiar dacă nu este exprimată explicit este perfect sesizabilă; un tip de reacție care a născut și o concluzie explicită: „sperăm că ministerul (energiei) nu va continua să susțină acordul NuScale – Nuclearelectrica în aceste condiții…”.

În 6 octombrie ac., NuScale și Standard Power, o companie care furnizează infrastructură digitală și servicii de tip blockchain, anunțaseră un alt acord prin care noul client investea în două centrale VOYGR^TM a câte 12 mini-reactoare ce ar urma să fie amplasate în Ohio și Pennsylvania, dar știrea a fost marginală în România, departe de importanța care s-a dat celei negative, din 8 noiembrie, privind stoparea parteneriatului cu Utah Associated Municipal Power Systems.

Într-un fel este de înțeles: știrile negative au priză mai bună la public. Dar de ce au priză la publicul avizat? Iată o întrebare (nici ea greu de explicat, în fond) în marginea analizei mele.

Este meritul ministrului Sebastian Burduja că nu a reacționat politicianist și pripit la anunțul făcut de Utah Associated Municipal Power Systems, rezervându-și prilejul de a analiza situația nu ca un funcționar cu viziune instituțională mărginită, ci prin lentila omului de business, care știe că eșecul este o parte a succesului, că orice criză naște noi oportunități și aduce lecții învățate.

Dacă în Utah s-a închis drumul pentru NuScale, așa cum sugera ministrul Burduja, liderii NuScale își pot revizita programul de dezvoltare, mutând proiectul de la Doicești ceva mai în față, aliniat sau chiar puțin devansat în raport cu proiectele din Ohio și Pennsylvania. Important este ca și asocierea dintre companiile autohtone Nuclearelectrica și E-Infra, împreună cu Ministerul Energiei și CNCAN să fie pregătite pentru a accesa oportunitatea, dacă NuScale decide să prioritizeze proiectul de la Doicești.

***

Cu speranța că am lămurit care-mi este viziunea despre SMRs, continui spicuind din rezultatele unei analize pe care le-am organizat cronologic, bazându-mă pe știri legate de proiectele comerciale ale companiei NuScale și ale partenerilor săi, care creionează contextul mai larg în care își are locul și acordul dintre NuScale și asocierea românească Nuclearelectrica și E-Infra.

Cât privește tehnologia VOYGR^TM, acest subiect l-am mai abordat, nu este nimic nou în esență, iar ceea ce prevalează în acest moment ține de cântărirea opțiunilor privind o decizie de a asumare (sau nu) a investiției într-un proiect de pionierat, care implică riscuri de piață, desigur, dar și oportunități pe măsură.

2022

•ENTRA1 este partenerul strategic global exclusiv al NuScale, care comercializează Tehnologia NuScale SMR. Prin acest parteneriat, ENTRA1 dezvoltă, finanțează, deține și operează centrale de producere a energiei alimentate cu tehnologia NuScale SMR. ENTRA1 este o putere globală în sectorul energetic, fermă în misiunea sa de a consolida securitatea energetică la nivel mondial. În calitate de companie independentă de producție de energie, ENTRA1 este profund angajată să navigheze în spectrul tranziției energetice pentru a oferi soluții care nu sunt doar fiabile și eficiente din punct de vedere al costurilor, dar ținând cont și de impactul lor asupra mediului.[5]

•NuScale Power Corporation și Habboush Group au încheiat un acord care formează o alianță strategică globală care stabilește un „ghișeu unic” pentru finanțarea, investiția, dezvoltarea, execuția și managementul proiectelor inițiate de NuScale. Această nouă alianță strategică globală exclusivă între NuScale și Habboush Group – împreună cu platforma de tranziție energetică ENTRA1 – își propune să ofere capabilități integrate de finanțare, investiții, dezvoltare, management și execuție de active și proiecte la scară largă în legătură cu cererea globală în creștere rapidă pentru soluțiile NuScale de furnizare de energie curată.[6]

5 iulie 2023

•DS Private Equity (DSPE), a semnat Acordul de tip Term sheet cu Nuclearelectrica și Nova Power & Gas (parte a Grupului E-Infra), acționarii RoPower, compania de proiect ce dezvoltă Centrala SMR (Reactoare Modulare Mici) din Doicești, România, cu intenția de a investi 75 milioane de Euro pentru dezvoltarea studiului FEED 2. (…) Suma de 75 de milioane de Euro care va fi investită de DSPE, cu sediul central la Seul, face parte din angajamentul public-privat al partenerilor multinaționali din Statele Unite, Japonia, Republica Coreea și Emiratele Arabe Unite de a oferi până la 275 de milioane de dolari pentru proiectul Reactoarelor Modulare Mici (SMR) din România.[7]

7 septembrie 2023

•Nuclearelectrica anunță ca a semnat o Scrisoare de Intenție cu Fondul de Investiții Inițiativa celor Trei Mări pentru a explora posibilitatea unei colaborări în sectorul producției de energie regenerabilă în România, în vederea atingerii unor obiective strategice comune.Fondul de investiții al Inițiativei celor Trei Mări (3SIIIF sau Fondul) este interesat să identifice în continuare și să se asocieze în oportunități care sa sprijinire tranziția energetica și securitatea energetica în Regiunea Celor 3 Mari. Până în prezent, Fondul a realizat două investiții în energie regenerabilă (Enery Development GmbH și R.POWER SA) cu portofolii semnificative de dezvoltare în regiune, inclusiv în România. Fondul nu este autorizat să facă investiții în sectorul nuclear și orice parteneriat cu Nuclearelectrica ar fi într-o entitate separată, axată pe active de energie regenerabilă.[8]

•În marja Summit-ului Inițiativei Trei Mări (…) de la București, România, trimisul prezidențial special pentru climă, John Kerry, a anunțat acțiunile SUA pentru promovarea rolului noilor tehnologii nucleare în accelerarea tranziției la energie curată în Europa. Aceste acțiuni, potrivit unei note de presă din 7 septembrie a Departamentului de Stat al SUA, extind rolul de lider al României în desfășurarea primului reactor modular mic din Europa și în transformarea unei foste centrale de cărbune din România într-o instalație SMR. (…) În timp ce se afla la București, Kerry a lansat și Nuclear Expediting the Energy Transition (NEXT) – One Stop Shop, un program de susținere a SMR. Ghișeul unic va oferi țărilor europene și eurasiatice care abordează deciziile de implementare a SMR un centru virtual NEXT, unde pot aplica pentru o suită de instrumente și servicii avansate de pregătire a proiectelor, a explicat Departamentul de Stat.[9]

29 septembrie 2023

•SN Nuclearelectrica SA și NuScale Power salută aprobarea de către Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN) a Documentului Bază de Autorizare (Licensing Basis Document – LBD) pentru centrala nuclearoelectrică NuScale, dotată cu reactoare modulare mici (SMR), cu o putere brută instalată de 462 MWe (6 module, fiecare cu o capacitate instalată de 77 MWe per modul). În urma unei evaluări complexe, CNCAN a emis scrisoarea oficială de aprobare în luna august 2023, care atestă conformitatea Documentului Bază de Autorizare cu cerințele naționale de reglementare.[10]

6 octombrie 2023

•Firma de blockchain Standard Power anunță intenția de alimenta cu energie electrică din centrale nucleare două centre de date din SUA. Compania a anunțat săptămâna aceasta planuri de a dezvolta două instalații susținute de aproape 2 GW de energie din 24 de reactoare modulare mici (SMR). Standard Power va colabora cu furnizorul de tehnologie NuScale Power Corporation, singurul furnizor de tehnologie și producător de SMR care a obținut aprobarea de reglementare din SUA, și Entra1 Energy, o companie globală independentă de dezvoltare și producție de energie, pentru a sprijini cele două proiecte ale Standard Power. Instalațiile vor fi situate în Ohio și Pennsylvania; NuScale va furniza SMR-uri în cele două locații. NuScale va furniza în final 24 de module de 77 MWe, producând împreună 1.848 MWe în cele două locații. Termenele de livrare nu au fost convenite încă.[11]

8 noiembrie 2023

•PORTLAND, Ore. – Utah Associated Municipal Power Systems (UAMPS) și NuScale Power Corporation (NuScale) (NYSE: SMR) au anunțat astăzi că au convenit de comun acord să renunțe la Proiectul Carbon Free Power (CFPP). În ciuda eforturilor semnificative ale ambelor părți pentru a promova CFPP, –Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro