2024: nimeni nu va trece Rubiconul, dar toți adună oști acolo

Trompetele apocalipsei și sirenele de alarmă vor suna constant și în 2024 în sistemul de relații internaționale.

România va auzi aceste sirene tot mai clar, tot mai puternic, pe măsură ce frontul din sudul Ucrainei se va deplasa spre vest. Furtunile geopolitice de grad ridicat din regiunea Mării Negre vor rămâne și în 2024 devastatoare, la estul României. Termometrul geopolitic al regiunii va rămâne pe roșu și în 2024.

Este nerealist să anticipăm schimbări paradigmatice ale războiului/frontului din Ucraina în 2024.

Nici Rusia și nici Ucraina nu au și nu vor avea curând resursele pentru străpungeri strategice ale frontului. Oricânt de mult ar scădea sprijinul politic și tehnico-militar extern pentru Ucraina, de la Washington la Berlin sau Bratislava, acesta va rămâne suficient de amplu pentru a asigura prevenirea unei degradări substanțiale a capacității Ucrainei de a rezista tancurilor revizioniste ale Moscovei.

Rusia ar putea prelua treptat și sigur inițiativa tactică de-a lungul întregii linii a frontului, însă fără victoriile militare de tip strategic pentru care s-au pregătit îndelung, încă de la începutul anului trecut, aezii Kremlinului, cântăreții orbi de la curtea micului țar.

Actuala linie a frontului va deveni pentru Ucraina una a rezistenței în 2024.

S-au înmulțit fără echivoc semnele care ne obligă să acceptăm că obiectivele teritoriale ale Federației Ruse în acest război sunt mult mai largi decât cele realizate deja; acestea includ extinderea spre vest a actualului culoar teritorial realizat în sudul regiunilor Herson și Zaporojie (deopotrivă pe lungimea și lățimea sa) și tăierea integrală a accesului Ucrainei la litoralul Mării Negre, ocuparea în întregime a regiunii Donețk și extinderea coroborată a acestui culoar teritorial în est, în regiunea Harkov.

Sunt din ce în ce mai convins că actualul proiect imperialist și revizionist al Moscovei are ca obiectiv teritorial ocupări ale unor teritorii foarte largi ale Ucrainei, la sudul și estul ei, pe baza unor planuri care includ controlul asupra marilor orașe din sud (Odesa) și est (Harkov), ocuparea de facto a acestor orașe și a regiunilor omonime, precum și înaintarea militară pe actualul coridor sudic, spre orașul Odesa și dincolo de el, până la viitoare frontiere cu România.

Avem multe motive să credem că Republica Moldova (în integralitatea sa, nu doar raioanele necontrolate de autoritățile de la Chișinău, raioanele transnistrene) se află și ea în menu-ul proiectului imperialist actual rusesc de ocupație teritorială în nord-vestul Mării Negre.

Din fericire, Moscova nu are acum resursele necesare pentru a atinge aceste obiective. Însă ele vor rămâne pe agenda strategică prioritară a revizionismului rusesc pentru anii următori. Mai mult, pare că Rusia testează în momentul de față o “refacere din mers” a resurselor, fără a mai aștepta pauza operațională care în mod tradițional i-ar putea conferi oportunitatea înnoirii acestor resurse.

Obiectivele corelate, la nivel regional și global (slăbirea coeziunii Vestului, degradarea rolului hegemonic al Occidentului/SUA în relațiile internaționale, inhibarea proiectului lumii bazate pe reguli, reconfigurarea/recalibrarea rolului global, relansarea unui proiect regional hegemonic care să susțină acest rol global, refacerea sferelor de influență etc.), vor rămâne și ele pe agenda strategică a Federației Ruse, articulând periodic mișcări expansioniste sau ample volute hibride.

Esențială pentru soarta acestui război va fi capacitatea de refacere și consolidare a resurselor Moscovei. Oboseala actuală a războiului din Ucraina, care crește spornic la Washington și în marile capitale europene, ar putea facilita pregătirea Moscovei pentru următoarea fază militară activă a războiului din Ucraina, cea de la care Vladimir Vladimirovici așteaptă căderea Odesei și a Harkovului. Lăsat să construiască, Putin și-ar putea extinde treptat actualul rapt teritorial din Ucraina, rătăcindu-și totodată câteva regimente de tancuri prin Buceag și pe ambele maluri ale Nistrului.

Rusia este mai bine pregătită pentru un război de uzură decât Ucraina și partenerii săi externi. Prelungirea sine die a actualului război îi este favorabilă Moscovei. Vladimir Vladimirovici pare a fi depășit, odată cu regizarea și/sau deturnarea rebeliunii lui Prigojin, pragul ridicat de risc intern generat de o posibilă lovitură de palat la Kremlin. Ample tensiuni sociale există, se exprimă și cresc constant în Rusia, însă micul țar pare a fi făcut din nou liniște la palat. Generalii de la Kremlin ridică spre el, periodic, săbii de carton, mimând rebeliuni pentru blogerii însetați de sânge din subteranele oculte ale unei opoziții mereu amânate, mereu iluzorii.

Numai un succes strategic al armatei ucrainene pe front, improbabil pe termen scurt și chiar mediu, ar fi putut încuraja spiritele rebele de la Kremlin, le-ar fi putut oferi acestora muniția necesară unei detronări în forță a lui Putin. În absența acestor succese strategice, Vladimir Vladimirovici va defila en fanfare nu doar la alegerile cu final previzibil din martie 2024, ci și prin toată istoria contemporană a Europei.

Miliția electorală de la Kremlin a pregătit deja scorul alesului la mascarada electorală din martie 2024. Contracandidații săi teoretici, aleși cu grijă de sistem pentru a nu obliga miliția electorală la distorsionări masive ale votului la urne, vor obține scoruri cu o singură cifră, iar alesului i se va oferi un scor mincinos (76%-79%) care să sprijine narativele stratificate ale mașinii de propagandă a Kremlinului privind presupusa susținere, de către populație, a noului proiect imperialist al regelui gol. Închisorile și cimitirele Maicii Rusii au redevenit spații de exil pentru cei care gândesc altfel.

Cei care credeau că soluția unei posibile victorii a Ucrainei în acest război ar fi fost la Moscova (sub forma unei schimbări de regim care să reseteze obiectivele externe belicoase ale micului țar) vor rămâne dezamăgiți și în 2024. “Mămăliga rusească” nu va exploda nici în 2024 și nici în anii următori, în absența unui succes notabil pe front al armatei ucrainene.

Nevoia unei pauze operaționale este evidentă pentru ambele părți. Această pauză poate fi mascată sub forma unornegocieri reușite pentru încheierea unui acord/armistițiu de încetare temporară a focului.

Este posibil ca actuala fază militară a războiului să se încheie printr-un armistițiu/acord de încetare a focului. Prevăd că un astfel de armistițiu s-ar putea realiza în prima jumătate a anului 2025, când ar putea produce primele efecte devastatoare foarte probabila schimbare a administrației de la Washington. Nu văd semne ale unui acord de acest gen în 2024, an în care speranța menținerii sprijinului internațional (prioritar american) pentru Ucraina la un nivel semnificativ se va stinge lent.

Anul 2024 nu va aduce modificări substanțiale ale actualei paradigme a războiului din Ucraina. El va muta treptat accentul de la speranțele reciproce privind avansuri strategice pe front (fortificațiile de pe front) la construirea unor poziții favorabile pentru negocierea acordului de încetare a focului (fortificațiile pe frontul din spatele frontului). Negocierile respective s-ar putea derula și finaliza în prima jumătate a anului 2025, după multiple tatonări și conștientizarea colectivă și la vârf a permantizării/înghețării de facto a frontului în parametri similari celor existenți.

Este iluzorie speranța derulării unor negocieri pentru un acord–cadru politic care să pună capăt războiului (încheierea unui acord de pace) și la fel de puțin credibile sunt predicțiile unei victorii a uneia dintre părți prin capitularea de jure a celeilalte. Acest război va fi unul fără victorii și victorioși.

Cel mai probabil, războiul împotriva Ucrainei va dura mulți ani și se va desfășura ca succesiune de faze militare active și pasive. Este de așteptat, cum spuneam, ca actuala fază militară activă să se finalizeze în primele luni ale anului 2025 printr-un acord de încetare temporară a focului, acord care va masca o pauză operațională și o tranziție corelată către pregătirea, de către ambele părți, a noii faze militare active.

Însă această pauză poate fi fatală Ucrainei, din mai multe motive: va permite consolidarea regimului de ocupație rusească în actualele teritorii ocupate; va obișnui Vestul cu varianta unui sprijin moderat, de fațadă; va formaliza și banaliza războiul de uzură ca percepție a unei realități implacabile, a unei rutine acceptabile; va crea oboseli sistemice în Occident față de tema ucraineană; va accentua clivajele interne din Ucraina (anul 2024 se anunță a fi unul cu turbulențe interne mult mai mari în Ucraina decât în Federația Rusă); va permite accentuarea decalajului existent în funcționarea industriilor naționale de război, decalaj care joacă în prezent în favoarea Federației Ruse; va diminua considerabil resursele politice, diplomatice, militare și tehnico-militare de sprijin ale Vestului față de Ucraina.

În noua fază militară activă a războiului, Ucraina va beneficia de un sprijin extern mai modest. Din ce în ce mai numeroși parteneri externi vor pleda atunci pentru o pace fără victorie, iar decidenții de la Kiev vor avea de luat decizii tragice, aproape imposibile.

Capitularea Capitoliului (schimbarea administrației americane în urma alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024 și modificările conexe iminente în politica externă a Statelor Unite, înțelese inclusiv ca ofertă de îmblânzire a raporturilor cu Moscova prin schimb de cadouri) va apropia momentul convenirii unui posibil armistițiu de încetare a focului în Ucraina, însă steagul alb nu va fi ridicat niciodată la Kiev.

Prezența rusească de ocupație în nord-vestul Mării Negre și obiectivul legitim al Ucrainei de eliberare a teritoriilor ocupate ilegal de armata rusă în acest război vor ține în incandescență permanentă regiunea extinsă a Mării Negre. Alarmele de luptă nu vor înceta să se audă în anii ce vin.

Prioritatea noastră absolută, în acest context, este să creăm arhitecturile/garanțiile de securitate pentru Ucraina și Republica Moldova ce ar putea inhiba, stopa și destructura proiectul belicos al Rusiei pentru această parte a Europei și a lumii. _Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro