De ce să depunem efort?

Am avut recent o discuție cu un prieten în care acesta susținea că rapiditatea, ușurința și simplitatea ar fi valori în sine și că spre aceste valori noi tindem în mod natural.

Am fost de acord cu el, doar că, am adăugat eu, la aceste valori se ajunge de fapt foarte greu. Drumul spre ceva simplu este foarte complicat. De exemplu, să pui o idee dificilă într-o formă simplă este unul dintre cele mai grele lucruri cu care se confruntă un autor.

E adevărat, deci, că rapiditatea, ușurința și simplitatea sunt valori în sine, doar că e un adevăr incomplet. În completare, trebuie spus că la ceva simplu se ajunge pe o cale anevoioasă și că la ceva ușor se ajunge gestionând dificultăți. În general, ceva bun se obține cu efort.

Am cunoscut oameni extrem de înzestrați care au sfârșit prost tocmai pentru că, fiind ei înzestrați, le era ușor să obțină rezultate uimitoare. Ușurința neprecedată de efort lichidează rapid plăcerea, și, în cele din urmă, dorința. Când dispare dorința, se instalează depresia. Știindu-se înzestrați, mulți dintre ei au pretenții (și așteptări) foarte mari: vor să fie importanți și vor să se simtă bine, iar asta complică și mai mult lucrurile, căci soluția trebuie să fie totdeauna ușoară și spectaculoasă. Și uite-așa o luăm de la capăt. Ce-i așteaptă la celălalt capăt? Soluția magică: drogurile.

Până la urmă, ce sunt drogurile? Nu sunt ele niște fente biochimice? Nu folosim niște scurtături neuronale pentru a ajunge rapid la anumite trăiri plăcute, chiar extatice? De câtă pregătire fizică și psihică și de câtă meditație are nevoie un yoghin pentru a ajunge la astfel de stări-limită pe care oricine le poate atinge utilizând droguri? Rezultatul unui efort semnificativ, fie el intelectual sau fizic, este o stare bună în prezent și promisiunea unui viitor bun. Rezultatul unui fente biochimice (droguri, pastile, alcool) este un creier și un organism făcute praf, în ultimă instanță, moartea.

Nu se întorc întotdeauna toate fentele împotriva noastră? (Atenție, fentele reușite din fotbal sunt realizate de oameni foarte talentați care s-au antrenat enorm). Există vreun truc care să facă lucrurile mai ușoare și care să nu fie, mai apoi, sancționat de viață? Nu cred. Nu doar creierul recompensează efortul, ci și viața recompensează efortul.

Nu există capcană mai mare decât promisiunea obținerii cu ușurință a unor lucruri grele.

Direct sau indirect, astăzi este discreditată ideea de efort și starea de dificultatea în general. Se promovează, în schimb, ideea că ușurința ar fi în sine ceva bun. Ca să fii luat în seamă în social media, e suficient să spui că cutare lucru se poate obține ușor, sau că, prin intermediul acelui lucru, poți obține ceva cu maximă ușurință. Tehnologia în general și „google search”-ul în special te informează rapid, mâncarea bună e la un click distanță, la fel și posibilii parteneri de amor, la fel și medicamentele, la fel și terapiile care te vindecă numaidecât de orice problemă. Foarte multe probleme la ora asta decurg dintr-o proastă administrare a ceea ce avem, din belșug, la dispoziție: timp, resurse online, mâncare bună, filme etc.

Disciplina alimentară a devenit o problemă uriașă, la fel și relaționarea cu ceilalți; de suferința fizică sau psihică ce să mai vorbim? Constatăm că oamenii sunt tot mai depresivi și mai dependenți. Ce-i de făcut, atunci?

Să nu renunțăm la efort. Oamenii care sunt dispuși să se străduiască să se înțeleagă pe ei înșiși și lumea în care trăiesc au șanse mai mari să folosească mai sănătos tehnologia, să mănânce mai sănătos, să facă sport, să accepte relații intime și terapeutice ne-facile care îi împlinesc.

Închei cu un exemplu: capacitatea de a fi spontan (probabil cel mai important indicator al sănătății psihice!) e totdeauna rezultatul unui acord fericit dintre datele interioare și datele situației în care ne găsim. Spontaneitatea se realizează la timpul potrivit și în locul potrivit. E simplă și eficace. Ca tot ce e sănătos. _Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro