Angela Similea și Marius Țeicu, “flăcările nestinsei iubiri” – reportaj de la lansarea albumelor: „Să ne reamintim”, „Trăiesc”, “Refrene de aur”
Ieri spre apus, la magazinul Muzica din București, i-am re-văzut pe Marius Țeicu, Angela Similea sau viceversa, după nivelul de popularitate, Mirabela, Monica Anghel, Daminescu, Paula Seling, Temișan și încă puțini alții. Lumea a umplut sala de până-n 60 de locuri până la refuz. Emoțiile au fost copleșitoare. Cei pe care acum vreo 30 de ani îi vedeai la televizor, monștrii noștri sacri, acum, iată-i liberi, îi puteai atinge, le puteai vorbi. Am asistat la lansarea albumelor „Să ne reamintim” şi „Trăiesc” (albume cu melodii compuse de Marius Ţeicu şi interpretate de Angela Similea) și „Refrene de aur”, volumele 1 şi 2 (compozitor: Marius Ţeicu, interpretări: Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Marina Voica, Gabriel Dorobanţu, Adrian Daminescu, Loredana Groza, Monica Anghel, Oana Sârbu, Aurelian Andreescu, Paula Seling, Silvia Dumitrescu, Gabriel Cotabiţă, Aurelian Temişan).
Cu douăzeci de minute înaintea orei 4 au venit Marius Țeicu și Octavian Ursulescu.
Cum să nu-i recunoști? Marius era ca-n pozele de album, cu părul ca pana corbului, iar Ursulescu ca-n 1983, înalt și cu un obraz de bebeluș, ca atunci când a prezentat festivalul internațional „Cerbul de Aur”. Erau ca-n cântecul lui Angela și Marius: “Anii au trecut cum trec şiruri de cocori, argintii / Frunze tremurând lin s-au strecurat prin serile târzii / Am zâmbit şi am trecut cum treci cu un sărut, / Peste-o tăcere cu gust de miere şi vis.”
Sala Muzica era plină de întrebări: vine? Cum o să se îmbrace? Dulceața mea! Viața mea pe muzica lor am trăit-o! Până-n ora 16 au venit vedetele noastre dragi. Cum le privea, asistența murmura numele lor și cântecele ce le-au adus celebritatea.
Mirabela blond-platinată, într-o rochie-joc alb-negru, mereu cu ochelari negri de soare. “De când te-am întâlnit/de când te-am întâlnit am început și cu stelele să vorbesc”:
Monica Anghel a venit într-un costum leopard, de senzație. Tot cu ochelari de soare. Presa mondenă, de la intrare, i-a făcut complimente, a întrebat-o cum de a slăbit atât de bine:
„Tu dragul meu ești vis real/ din marea noastră m-ai tras la mal”:
Daminescu într-un maro elegant, pantofi tip “fante de Obor”. Mereu zâmbind, mereu atent la ceea ce i se întâmplă:
Jolt Kerestely a venit pe bicicletă. A legat-o de un copac.
Sper că știți, e autorul “Copacului”:
Tot Jolt este autorul cântecului Angelei Similea “Fată cu cercei de smoală/Ți-am pus toate visele în poală”:
Peste ora 16, cu exact 21 de minute după, a venit Angela Similea. A descins dintr-un mașină albă. Avea un deux pieces cu jocuri elegante de covor prețios persan. Pe marginea acestor motive vivante un tiv albastru de velur. Ca și culoarea botinelor. Eleganță, siluetă. Neschimbată – murmură audiența. Fără cuvinte, Angela poartă ochelari de soare mereu și e-nconjurată de cele cinci camere de luat vederi ale emisiunilor mondene. Poate de aceea, Angela a fost însoțită și ajutată de doi prieteni spre a urca triumfal spre sala de ceremonii. Imediat i s-a făcut loc și sala a aplaudat-o înflăcărată. A făcut o bezea publicului.
Parcă se auzea: „Dacă-ar fi să-aduni câte vorbe de iubire am cântat / Dacă-ar fi să scazi câte au mai rămas nespuse ce păcat / Ar fi necesar un timp cam cât ar trebui / Să numeri stelele pe cerul nopţii de vis.”
Au urcat pe scena Muzicii, mult prea mică pentru popularitatea lor, au adresat câteva cuvinte și au cântat încântați și Seling și Temișan și Monica și ceilalți.
Ursulescu și Marius Țeicu au prezentat ceremonia. Ursulescu repeta: superbă, extraordinară melodie, de ce nu o mai cânți? Merită ca publicul s-o audă. Erau melodiile vesele cu stele, cu doruri dăruite, cu suflete și soare, melodiile anilor din repertoriul lui Marius Țeicu.
Pe podium, Marius Țeicu amintește numele colaboratorilor și rostește mereu câte un “Dumnezeu să-l ierte!” amintind vreun colaborator sau cântâreț trecut în nemurire.
Dar momentul de climax al serii a fost al Angelei Similea. A spus lucruri înălțătoare, dar cel mai bine au vorbit cântecele.
Aplauzele au însoțit: „Prefă-te că mă mai iubești, / Zâmbește-mi când mă vezi în cale, / Nu mă goni când mă-ntâlnești, Din toate gândurile tale… / Nu-mi lua când pleci si amintirea!!!! / Ea-i pentru mine un balsam.. E fericirea e mahnirea, / Tot ce-am avut tot ce mai am / Si să-mi mai lași ca pe-o lumină!! Speranța ca vei reveni. /Din cupa ei cu lacrimi plină / Poți face tril / Poți face tril de ciocârlii.”