Primăria Bucureștiului și bicicliștii. Despre tine e vorba transpiratule, putoare de om cu bătături și cu hemoroizi, da, tu, cel care-ai venit cu bicicleta la serviciu

Greta Thunberg a tras cu tunul în însetații de Putere ai lumii la ONU:„Suntem la începutul unei extincții în masă și tot ce puteți face este să vorbiți despre bani și despre fantezia unei creșteri economice veșnice? Cum îndrăzniți?” Acest discurs al Gretei pentru o viață mai bună și-a găsit un răspuns rapid, de clasă politică în România, în persoana lui Aurelian Bădulescu, viceprimarul Gabrielei Firea: „Domn’le, dar nu puți de la mersul pe bicicletă? Eu cred că puți. Eu nu vreau să am de-a face cu oameni care put! (…) Eu nu vreau sa merg cu bicicleta, că nu vreau să fac bătături la c…! N-am hemoroizi, că io-s din ăla de la țară și nu fac de astea, am mâncat sănătos. Nu vreau să fac bătături la c…r și să put! Eu sunt curat, sunt crescut la țară”.

Oricât ar părea de departe ONU de București, Greta Thunberg a vorbit și-n numele bicicliștilor curajoși din București.

De vreo zece ani – cinșpe în ciuda opreliștilor de tot felul, acești transpirați rescriu regulile vieții în Capitala Ro. Își iau bicicletele în fiecare dimineață ca pe arme și se „sinucid” prin jungla urbană. Cu noxele în nări, ei cred într-un trai mai bun pentru ei, pentru copiii lor. Sunt ca la turnir, ca-n război. Se strecoară printre mașini, sunt loviți, călcați între roți, reușesc s-ajungă la serviciu. Este incredibil. Îi admir, mie mi-e frică.

Bădulescu este viceprimarul Bucureștului. El și-ntreaga echipă de la Primărie n-au mișcat un deget în favoarea pistelor de biciclete și, implicit, privind mobilitatea urbană, traiul fără noxe. Niciun deget. Din contră putem spune. Pe cât au putut au pus “bețe în roate”- le bicicletelor. O simplă trasare a pistei de biciclete prin București e imposibilă de zece-cinșpe ani, în opinia lor.

Repet, stau împreună discursul faimos al Gretei Thunberg de la ONU și nebuneasca luptă a bicicliștilor din București.

Bicicliștii, da, fac uneori bătături, transpiră, fac hemoroizi. Dar, strecuratul lor printre mașini este un protest tăcut, zilnic pentru o cauză nobilă, ca a Gretei.

Ca orice autoritate publică, Bădulescu și Primăria-Firea sa nu fac decât să sugrume orice nevoie de trai mai bun. Urăsc populimea care merge cu bicicleta. Deci, au sentimente sincere de ură și furie: trebuie să rezolve și problema transpiraților ăstora.

Bădulescu e în Firea lui când vorbește cum vorbește. Nu poți să nu faci legătura cu primarul Firea. Firea însăși umblă cu poliția în frunte de acasă la serviciu.

În timp ce doamna Firea și domnul Bădulescu ajung la serviciu plini de parfum, dornici să mai blocheze ceva prin Consiliu și să-și promoveze interesele, o altă doamnă, numită libertatea de mișcare în București este transpirată, stresată, noxată, bătută, ciufulită, plină de hemoroizi.

Eu cred, nu știu cum, că viitorul este al cucoanei ăsteia numită oficial „Libertatea de mișcare”, personalizată printr-o bicicletă. Libertatea de mișcare pe care o strigă, o admiră, o ironizează, o latră vagabonzii pe stradă. Fă, transpiratooo, puturoaso!

Și vă spun un secret, Libertatea de mișcare, ca orice libertate, e mișto mai ales transpirată.