Mihai Șora și Libertatea ca un Mag
Lume flămândă după moralitate pură, influensări și țățe de maidan trag de trei zile cu mitraliera de vorbe în Mihai Șora, om cât veacul ca vârstă și ca performanță intelectuală. Motivul? Apariția lui Șora în campania EMag “libertate în fiecare zi”. Unii zic că s-a pus Șora pe vândut chiloți și cratițe, alții că venerabilul face tone de bani și-n sfârșit, vai, cei mai înfocați o zic cam așa: “comunistu’ dracului” cum poate el să ne povestească ce-a fost în comunism? Păi, ce, bă, se compară el cu dizidenții Goma, Doina Cornea? Mintea-șaorma și prostia fac un spectacol inutil pe rețelele de socializare, încă o dată. Uite de ce spotul Șora-Libertate nu trebuie interzis, ars, demonizat.
Asta-i! Uite de ce este „împușcat” Mihai Șora. Tu ascultă-n buclă. Ca să pricepi ceva:
“Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate.”
Ce făcea Șora la 30 de ani? Născut în 1916, facem o socoteală, nu?, în 1946 Șora își făcea bagajele să se-ntoarcă în România. Dacă ne luăm după spot, chiar venea spre țară. Terminase în anii 930 studiile de filosofie la București (mintea îi fusese formată de Eliade, Vulcănescu, Nae Ionescu) și umblase să vadă cu ochii lui lumea în care trăia. Până aici clar: față de Paris, unde era capitalism-refacerea după Război, venirea în țară a fost îngrădirea libertății. Aici se construia comunismul, iar lui Șora i s-a interzis să plece din țară. Până aici Șora din spot este ca Șora din viață.
“Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig.”
Să continuăm. Anii foamei și frigului comunist au fost 1950 cam până-n 1962-63 și apoi 1977/8-1989. În toți acești ani, în afara păturii de comuniști din nomeclatură, restul lumii a suferit câinește. Șora se include în românimea care a trăit cu mâncare, lumină, căldură “pe apucate”. S-o dăm mai clar: chiar dacă aveai bani-bani mâncarea bună era greu de dobândit (pile/cozi), iar lumina-căldura erau de la sistemul energetic național și când nu te așteptai, Partidul Comunist le tăia fie că făcea economie, fie că vroia să arate cine are Puterea. Înjurai, dar ți-era frică. Spuneai bancuri, dar ți-era frică.
Și eu am fost în generația asta. Am trăit, am dârdâit, am înjurat, am slugărit, am făcut cozi pentru un kil de carne. Apoi, am vrut să citesc ce-am trăit. Am citit după Revoluție Tismăneanu, tătucul cărților despre comunismul românesc, apoi, de ce nu, și un Adam Burakowski a fost bun. Dar nu-i destul. Ca să-nțelegi ce-i cu Șora trebuie să-l plasezi în epoca de dinainte de război: Cioran, Eliade, Ionesco, Vulcănescu, Noica, Paleologu ăl bătrân. Este o aventură intelectuală plină de derapaje într-un deceniu injectat de radicalisme, naționalisme (fascism, comunism). De asta trebuie citită, minim, biografia lui Eliade scrisă de Florin Țurcanu și Cioranul Martei Petreu. După ce-am citit cărțile astea m-am crucit, am stat ore-n șir și mi-am dat seama cât de mic sunt ca om. Apoi, da, trebuie înțeleasă Rezistența anticomunistă. Reportajele Hossu-Longin te luminează. Dar să le lăsăm dracului de cărți și filme, nu?
Acum Șora “colaboraționist” și zero dizidență
Păi, nu de asta-i vorba în spotul “Libertate”. Chiar nu despre asta e vorba. Este vorba despre un om care a crezut în Libertate. Și Libertatea i-a fost îngrădită. Și este vorba de un om care crede în Libertate.
Asta e ecuația reală. Nu mă prefac că nu știu valoarea de simbol a spotului, a lui Șora, nu?
Adică, cum? E simbol Mihai Șora? Păi, este!
Trebuie știut din capul locului că Șora nu s-a declarat singur Simbol. Simbol l-am văzut noi, ăștia, ceilalți. Care-l vedem pe Facebook, la proteste… Noi l-am văzut simbol, citind mai mult-mai puțin, interpretând momentele vieții lui.
Uite niște date după 1989. N-a fost în partide după Revoluție, și-a spus cuvântul apăsat, mereu împotriva derapajelor Puterii. În 1990 a fost ministrul Educației. A plecat din guvernul Petre Roman, văzând barbaria mineriadei din 1990. Dela 100 de ani în sus a stat în Piețele publice din România și a protestat, în frig, în ploaie, în soare, sub Girafă, împotriva demențelor actualei Puteri.
Bine, bine, dar ce-a făcut în comunism? – spun Intoleranții. Păi, să explic.
S-o luăm cu anii tinereții. Tinerețea se formează prin modele umane, culturale. N-a optat pentru legionari, cum au făcut Cioran, Eliade, Noica, Vulcănescu. A ales mișcarea de stânga și a intrat membru al partidului comunist francez. Atenție! Partidul Comunist Francez, parte din rezistența antifascistă. Apoi, același Partid Francez a fost sedus, prin intelectuali de frunte, de Stalin. Grav? Gravă opțiune acum, dar Șora avea 25-30 de ani în epoca sfârtecată de crime și ideologii. Era tânăr, era o opțiune frenetică, asumată. N-a ucis, n-a dat în cap, n-a fost în fruntea bucatelor. Era fascinant Stalin văzut de la Paris. Să trăiești un pic de Stalin cu Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, Henri Barbusse, André Bréton, Yves Montand, André Malraux! CLICK aici pentru detalii.
Stalin al anilor 1940?
Eliberator al popoarelor de hitlerism, speranța unui nou început al popoarelor de după Război. Îl judecăm pe Șora la 102 ani pentru rătăcirea unei generații?
Apoi, Șora s-a întors acasă. În mod firesc avea o carieră la Paris. Publicase o carte care a uimit “Du dialogue intérieur: Fragment d’une anthropologie métaphysique, Gallimard, 1947”, i s-a oferit chiar cetățenia franceză. Pune mâna pe „Eu&tu⪙&ea… sau dialogul generalizat”, e varianta românească. Am citit. Merită!
Niciun dubiu al autorităților franceze cum au fost cele privindu-i pe Cioran sau Eliade. Apoi,
Șora s-a întors acasă. De fapt, venise pentru familie. S-a angajat în Ministerul de Externe Comunist și, apoi, a traversat comunismul prin edituri variate. N-a ucis, n-a dat în cap, n-a fost în fruntea bucatelor. Referent de specialitate în ministerul Anei Pauker înseamnă că intrase în cenușiul vieții. Trăia și el cenușiu. Cine-l poate condamna pentru asta? N-a văzut dizidenții, n-a văzut condamnații politici?
A văzut și a închis ochii. Omul a trăit. Omul a trăit. Omul a trăit. Viața nu e o revoltă continuă. A ucis? Nu. A furat? Nu. Omul a trăit.
A urmat dezmeticirea. Chiar de comunism. Prea tărziu-prea devreme? Cine știe? Cert este că alături de Paleologu, de Noica au trăit Răul istoriei. Dar, revin, fără să accentueze Răul.
Și în această inerție a vieții a devenit “rezistent” în fața culturii comuniste. Pentru că gândea, vorbea, trăia altfel.
Șora, Paleologu, Noica erau simboluri, da, pentru generația Liiceanu, Pleșu, Sorin Vieru. Iar Liiceanu, Pleșu, Sorin Vieru erau modele pentru generația mea vegetativă în comunism (odată cu Jurnalul de la Păltiniș). Șora, Paleologu, Noica erau parte din aventura celei mai mișto generații intelectuale pe care a dat-o România. Fierbânțeala tinereții și ideologiile radicale, obrăznicia de a construi o Românie schimbată la față.
Obsesie: Șora știa de Goma, de disidenți? Sigur.
Dizidenții erau numărați pe degete în România. Sigur știa. De ce? De ce? De ce? De ce? De ce nu s-a luptat pentru ei împotriva regimului. Cred că a făcut-o. Cred că a luat atitudine. Dar atitudinea era în surdină. În cercuri reduse. Protestai cu prietenii de idei, de-o viață. De frică, cu speranță. În spiritul cărții lui Andrei Pleșu, Șora are o „minima moralia”.
Să trăiești în comunism nu-i așa mișto!
E la modă să ai limbariță și toleranță zero în 2019.
TU, toleranță ZERO vrei față de viața unui om ajuns la 102 ani? Dar te-ai gândit că tu ai azi 30 de ani și…
treci/tolerezi compromisuri în fiecare zi a ta. Ori tu ești Liber.
ai o slujbă într-un capitalism, care te exploatează sălbatic. Ori tu ești Liber.
nu ieși în stradă când vezi în jurul tău incompetență, hoție, inegalitate. Vezi Răul. Ori tu ești Liber.
n-ai chef de istorie, de înțelegerea ei. De aia citești o prostie scrisă de un prost și imediat crezi. Ori tu ești Liber.
n-ai timp să-ți vezi lungul nasului. Ori tu ești Liber.
Ai 30 de ani și n-ai stare să știi ce-i Libertatea. Ori, repet, tu ești Liber.
Libertatea, bă, e un Mag. La concursul de magi, magicieni s-a calificat și Șora. Tu, ce șansă ai?
Se aude bine ce spune Mihai Șora? Poate nu. Uite textul: „Aveam 30 ani când viaţa s-a oprit. Când s-a lăsat cortina şi ziduri au început să fie înălţate. Aveam 30 ani când ne-au condamnat pe toţi la frică. Iar pe copiii noştri la foame şi la frig. Ne-au condamnat la întuneric, o beznă din care mulţi au încercat să scape, însă puţini au reuşit. Aveam 30 ani când ne-am pierdut ce aveam mai aproape de suflet: libertatea. Pemiteţi-mi să o sărbătoresc acum, la 30 ani de când mi-am recâștigat-o, lucru pe care eu îl fac de atunci în fiecare zi. La mulţi ani, dragii mei!”