Nespălatul de București. Fără căldură și apă caldă – fapt de viață cu repetiție / după 30 de ani de la Revoluție

Recunosc că de o săptămână trăiesc ca un nespălat. Se repetă situația asta în fiecare lună la mine la bloc. Din vara trecută până astăzi. Ca animalul, ce să fac? SCRIU. Dar nu-i destul. Mintea proastă mă întoarce în trecut, ori în comunism, lipsa apei calde și căldurii era zilnică. Și tot animalic mă bucur, citind articolul Catiușei Ivanov-Hotnews. Băi, sunt mulți nespălați ca mine în Bucureștiul de astăzi! “Zeci de mii în Sectoarele 1, 2 și 3”. Hai, citește cum m-a învățat în comunism mama și bunicul să am grijă de igiena mea de mic și cum “fur” astăzi apă caldă de prin sălile de tenis/fitness, mai mare rușinea de om.

Să-ncep direct, fără fasoane: jos RADET-ul, sus Libertatea absolută de a-ți pune centrală în bloc. Știu că se duc rostogolul sute de locuri de muncă la RADET, că chițăie moșii, săracii și că se vor lipi de mine căpușele instalațiilor, dar gata! Au trecut, frate, 30 de ani dela Revoluție. Este o aventură care te face dilimache să umbli să-ți pui centrală în România.

Da, nu-s ca voi descurcăreț și întreprinzător. Nu-mi plac chestiile practice și, de aia, am ajuns dependent de rețelele de termoficare. Dar cred că o legislație simplificată în favoarea centralei de apartament și o serie de inspecții clare la țeavă și aparatură mă vor responsabiliza. Așa cum cred că Primăria, dacă tot dă bani lui Daniel de la Patriarhie, poate da subvenție celor din sărăcie.

Să-ncetăm cu RADET-ul. De astă primăvară a-nceput criza, de astă vară primarul și RADET-ul durerii bucureștene vrăjesc poporul. Nu-i adevărat, este un moment, se va rezolva. Și de atunci eu am numărat câte un moment de câte o săptămână în fiecare lună. Cică se modernizează, cică se fac lucrări, cică doar un pic dimineața, un pic seara – anunțuri repetate în ușa blocului.

Ce-am ajuns să fac? Fac duș pe la prieteni, pe la terenurile de sport, pe la sălile de fitness, pe unde mă duc. “Fur” apă caldă și stau vreo juma de oră prin casele prietenilor, prin vestiare să nu ies afară cu părul ud. Umblu în alea goale prin lumea largă că n-am apă caldă acasă.

Puteți zice: lasă, mai ai și tu o conversație, o bere cu un amic, da-i burta jos, faci sport. Dar dacă n-am chef de atâtea astea? Mai ales de sport. N-am chef să fiu obligat să-mi fac bicepsul la comanda Primăriei. N-am chef. Ce sport este ăsta cu stres în cap?

Vreau să trăiesc cu duș acasă. Să stau relaxat, să mă scarpin unde vreau eu, nu prigonit de Primărie. Ori, acasă stau ore și încălzesc oala de făcut piftie și oala de sarmale pentru apă caldă.

De ce în 2019 să mă facă primăria un animal? Animalul se adaptează. Ca să se adapteze privește spre trecut.

Comunismul, îmi vine-n cap, să-l ia dracului. Pe atunci experiența asta “trecătoare” era permanentă. Când eram în București, animalul de mine era spălat cu săpun în casă făcut la țară, că asta era, Ceaușescu decidea și nu ne dădea săpun în magazine. Apoi, mama încălzea apă rece în oala de piftie/aia de sarmale. Stăteam o zi să se-ncălzească oala. Dece? Nu aveam gaze la aragaz. Dacă eram la țară, bunicii mei puneau apa în ligheane și la soare. Și-n fundul curții, pe la 3-4 după amiaza fix făceam baie. Erau ore în care era liniște, lumea nu trecea pe stradă. Dar toate astea erau operații complicate. Greu, durau ore.

Ori principala îndeletnicire pe vremea comunismului, nu era nici cititul, nici sexul, nici spălatul. Întăi și-ntâi trebuia să-ți umpli mațul. Se-ntâmplau ritualurile astea de spălare, rar, o dată/de două ori-n săptămână?

Iarna n-aveam nici apă caldă și nici căldură. Se făcea economie. Ți se spunea că trebuie să reziști, vor veni vremuri mai bune. Tu, ești comunist, reziști! Dușmanii să nu-ți vadă slăbiciunea. Apa rece te ține vigilent. Vreo șapte-opt ani am trăit cu oalele încălzite pe aragaz și trei-patru haine groase și pături pe mine.

Revoluția am făcut-o și pentru apa caldă și căldură. Da, pentru duș zilnic când vrea mușchiul meu și pentru săpun-șampon în magazine.

Așa s-a-ntâmplat că-n 1990 noi, revoluționarii, ne-am jurat pe Biblie și tricolor ca apa caldă și căldura să nu lipsească. Să fim măcar mâncați și dușați până la sfârșitul vieții.

Cine a plecat nespălat de acasă la corporație astăzi 7 noiembrie 2019 să comenteze! Să nu uităm astăzi serbăm victoria Marii Revoluții din Rusia sub conducerea marelui Lenin. Sovietele nespălate au luat Puterea în mâinile lor. E o speranță!

Comentați, din mașini, din birouri, de la o țigară, să nu mă simt chiar singurul animal cu nostalgii și oale de piftie pe aragaz. Singurul animal care se preface astăzi că trage de ganteră ca să fure înc-un duș la Sală. Comentați!

Dar mai ales fac apel către zonele Bucureștiului cu apă caldă. Spuneți în sfânta zi de celebrare a victoriei Revoluției sovietice din 1917: mă primiți la duș?

Fac conversații agreabile și dețin secrete privind fabricarea apei calde, săpunul și comunismul, primăria lui Ciorbea, Lis, Videanu, Băsescu, Firea, schema cu țevile ruginite RADET de pe vremea lui Ceaușescu care vor sări în aer în anul următor.

Și mai ales știu să cânt ca Paraziții:

„Noi vrem respect, respect / Ai dracu ruşi au fost românii, dar trece /

A venit apa caldă? A venit, da-i rece/

Rupem tăcerea / Aşa stă treaba / Au trecut 20 de ani şi-or să mai treacă / degeaba

Din nou pentru putere se bat / Când şcolile cad peste copii/ E un iad…

Sugeţi un corn cu lapte, dacă n-aveţi dinţi / Şi număraţi-mi ouăle, că mi-am ieşit din minţi / Băi animalule, nu vezi? Voi n-aveţi interesuri / Iarna nu-i ca vara, vă dorim succesuri!”