Unirea Principatelor 1859? Ne doare-n cot de ea în 2020

Care vrei bre să-ți faci o idee cât de mică privind Unirea de la 1859 și ce cauți tu în istorie în 2020? Tu? Tu? Slab. Istoria te doare în bască, necondiționat și fără discriminare de vârstă, sex, rasă, nivel cultural. Hai cu mine să-ți spun eu cum ar putea să-ți rămână o frântură din trecut în creierul tău pătrat. Hai cu mine acum să sărim peste festivisme ieftine care plictisesc, scârbesc. Hai să-ți spun și eu varianta mea. Da, pe scurt, dă scroll.

Cine vrea să știe ceva despre trecut, are neapărat nevoie să-și vadă lungul nasului în 2020.

Și aici te întrebi firesc: Ce mă leagă pe mine de 1859?

Uite una. La 1859 și în 2020 în politică doar o gașcă funcționa atunci și tot așa se conduce țara și astăzi.

Gașca a făcut Unirea. Una face jocurile acolo acum în Palatul Victoria.

Era gașca lui Cuza în 1859, în principal.

Gașca lui nu mai era nici ea foarte tânără, că bătea peste 30-40 de ani (Cuza născut 1820, Kogalniceanu născut 1817).

Ei fuseseră trimiși de părinții – boieri în străinătate, și de acolo s-au întors cu puțină carte, studii neterminate, dar exaltați, cu fumuri în cap. Dacă nu erau fii de boieri, dacă nu erau exaltați de idei generoase și de mai bine pentru țara lor, este greu de crezut că se făcea vreo Unire. Pe țărani, boierii vechi îi durea în cot de Unire.

Unirea nu este a poporului, ci a boierilor acestora tineri. Este Unirea ideilor injectate în capul unor tineri.

Unirea este o lectie despre felul în care ideile prind rod.

Unirea este când suferi pentru ideile tale (da, după Revoluția de la 1848 mai toți au fost exilați în lumea mare, măcar o noapte au stat în pușcărie pentru revolta și ideile lor).

Pentru prima oară în istoria românească, niște tipi suferă, își văd visul cu ochii, își pun ideile puține, dar generoase în practică. Generoase? Adică se gândesc și la țărani, și la țigani, și la analfabeți, și la viitor.

Se face mare caz de mulțimea adunată la alegerea lui Cuza, la București, la Hotel Concordia, pe Lipscani.

Mulțime mică, frig afară, idei puține și fierbinți în inimă. Mahalalele, orașele, satele Țării Românești și Moldovei trăgeau un pui de somn, răgâiau, trăgeau la jug în loc de vite, târguiau, făceau sex, de ce nu?, dădeau o mamă de bătaie copiilor din subordine, se scobeau în dinți. Ca și la Revoluția din 1989, puțini erau pe baricade. Ca și astăzi, puțini sunt interesați de politică.

Lupta principală pe care o dădeau acești exaltați în zilele Unirii era cu părinții lor.

Cred că și acum bătaia generalizată este cea generațională. Mama nu mă lasă, tată nu mă ascultă. Mă mut pe TIKTOK ca să NU vadă boul de taică-meu ce-mi scriu cu colegii.

Astăzi este platforma online, NETUL, platformă de experiențe, de limbă comună, pace și înțelegere a ideilor cu cei de o teapă.

În 1859 tinerii ăștia se-nțelegeau că învățaseră același limbaj, aceleași idei la Paris, în special. Prinseseră păsăreasca asta modernistă. Platforma lor nu neapărat cuprindea PORNHUB și game-uri, dar puteai vedea: Reformă, libertate a presei, libertate a de mișcare. Egalitatea drepturilor politice. neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale. Domnul responsabil ales pe căte cinci ani și căutat în toate stările societății. Emancipația mănăstirilor închinate. Emancipația clăcașilor ce se fac proprietari prin despăgubire. Desrobirea țiganilor prin despăgubire. Educație pentru toți. Instrucție egală și întreagă pentru tot Românul de amândouă secsele. (am citat din Platforma-Proclamația de la Islaz, din 1848).

Privim către acest Program, ne întrebăm nu cumva aceleași vorbe-idealuri le avem și astăzi?

Le avem, pentru că iată, ele nu s-au împlinit în esența lor.

Țărănii sunt liberi, dar n-au bani să-și cultive pământurile.

Țiganii sunt liberi, dar sunt înjurați ca-n evul mediu, vezi doar actul discriminatoriu al primarului Florea de la Tărgu Mureș. CLICK detalii

Educația este pentru toți, dar sistemul de învățământ îi face analfabeți funcționali, vai de capul acestor “toți”.

Puțini știu că-n acest cerc vicios redus ca număr, Cuza, Kogălniceanu și gașca au folosit o stratagemă pentru împlinirea Unirii. Care? Nu doar alegerea în 2 locuri a lui Cuza în Țara Ro și Moldova, asta se bântuie peste tot ca un loc comun. La fel de important este că cei tineri au făcut un pas înapoi în privința împroprietăririi, da, luatul cu japca a pământurilor de la boieri, părinții lor, și datul lor către sărăcime.

Principala opoziție în privința Unirii provenea din partea proprietarilor de pământuri, repet rude-părinți ai găștii.

Bătrânii spuneau: ăștia vor să ne ia pământurile, unirea înseamnă să mă unesc cu mitocanii și să împart pământul meu cu ei.

Ori aiasta nu se poate.

Pe bună dreptate, așa ceva cine ar accepta?

Ori, aici tinerii Cuza Kogălniceanu și gașca au zis: noi vrem Unire, vorbim despre împroprietărire mai încolo. Asta i-a făcut pe unii conservatori să se gândească a doua oară și să-și dea votul pentru Unire.

Este aici lecția compromisului, da!

Dar lecția este deșteaptă.

E de dezvoltare personală, de artă a negocierii, de viclenie, cum vreți să-i spuneți.

Deci, bătrânii, fioroșii adversari de ce se opun?

Păi, de asta.

Bun.

O las ușor.

Le trece supărarea.

Unii se răsgândesc.

Noi ne vedem scopul, preluăm Puterea, apoi venim pe ei și-i căptușim.

Așa a fost! Cuza-Kogălniceanu au pus mâna pe Putere.

Opoziția?

Cuza ia Puterea, dar Guvernul a fost lăsat pe mâna bătrânilor, conservatorilor.

Opoziția a fost ucisă curând, (CLICK)

în 1862, mai precis. Primul ministru pus de către Conservatori, boieri, Barbu Catargiu a fost ucis. Ce mare lucru? Dracu știe cine l-a ucis. “Primul ministru fusese împuşcat în spate, la baza creierului.”

Clar este că actul acesta de crimă a dus la o mai bună înțelegere a democrației în Țările Române de secol 19. O crimă e bună la timpul ei.

Actele memorabile se fac, groaznic, nu, cu un pic de violență. Și bataie, urlet si conspirație zac în minunații ani ai secolului 19, de după Unire.

Altă lecție nasoală:

Dacă folosești Violenta prea mult ajungi sa nemultumesti si dusmani si prieteni. Si prieteni ce-ti fac?

La fel de tare ca crima de-nceput, este detronarea „de final”, a lui Cuza de căre proprii liberali. Da, Rosetti și gașca lui liberală intră într-o seară peste Cuza în casă.

Îl găsește călare pe gagica lui de-o viață. Rosetti îl ia în p..a goală și-l trimite în exil. Violenta violenta inspira.

Dar stai, cine sunt io ca să-ți spun mai departe istoria? Ia, gândește, singur prietene.