Morți 22 și doi smardoi la Marea Neagră. De vină e curentul RIP
Unii s-au dus cu Sfânta Marie în Adormire. Și au mai auzit de pe mal un ultim RIP. RIP e numele curentului care i-a dus pe drumul fără întoarcere. Alții și-au pierdut mințile de-a dreptul. Oameni cu mușchii odihniți au bătut la salvamari și jandarmi, ca la varză. Doar pentru că-i opreau să se arunce în RIP ca proștii. Cică, salvamarii le omorau bucuria de a se umfla ca curcanii. V-am spus eu, Marea Neagră, fascinația și libertatea ei, ne face niște copii neascultători. Pe plajă e pus steagul roșu, smardoii, smintiții vor drapelul negru de doliu la poartă. Nici jandarmii, nici salvamarii nu le pot opri destinul implacabil.
Un fior a trecut prin tot litoralul. RIP, RIP
Ce e RIP-ul? De Sfânta asta Marie, straniu lucru, nu?, curentul RIP s-a cam încurcat cu RIP-ul ce-l spunem la mort. Cu requiescat in pace/ odihnească-se în pace/ Rest In Peace. Și, în loc să ia aminte amețiții la această stranie coincidență, s-au întărâtat în mușchi și au murit ca proștii sau s-au bătut cu salvamarii și jandarmii ca chiorii.
Înainte de toate iată-l pe Florin Tătui, profesor la Facultatea de Geografie a Universității din București într-un videoclip din seria „Doza de Știință”.
El ne explică ce-i curentul RIP ca să nu mai țipe și plângă după tine: rip, rip, colegii, rudele și alți figuranți ai morții tale:
Asta ar fi RIP-ul. O belești dacă n-asculți de cercetători și salvamari
Uite TU știi steagurile de pe plajă: STEAGUL ROŞU – scăldatul este interzis / GALBEN – înotul nu este recomandat decât înotătorilor profesionişti / STEAGUL ALB/NEGRU (în carouri) – înotul este interzis/ Când nu este niciun steag sau doar STEAGUL ALB – liber la înot.
De ce tot RIP-ul ăsta? Ne doare în cot de autoritate, de profesori de salvamari, de jandarmi
Ne-am înghesuit ca oile să ajungem la Mare. Ajunși aici nu ne interzice nouă nimeni, bă, să fim Dumnezei. Bem ca porcii, ne tragem liniuța pe nas, ne belim la expoziția de mașini, la iatagane, silicoane, dăm electronica/maneaua la maxim. Marea cu farmecul ei ne smintește. Dar și noi suntem cei mai tari din parcarea națională. Ce să ascultăm de niște mucoși, niște salvamarii?
Cine ești bă, tu, să-mi dai mie ordine? Bă, săracule! Bă, amărâtule! Știi cine sunt eu?
Aici, pe malul Mării Negre vezi că-n țara asta autoritatea e călcată în picioare. Dar e atât de călcată că ajungi să mori. Te poți întreba atunci invers. Dacă de vorba bună nu-nvață nimeni, dacă de autoritate nu ține nimeni cont, totuși învață cineva din moarte și din bătaie? Nu, nici din asta. În general, mortul e bou, iar îmbrânceala cu salvamarul și cătușa de la jandarm este ceva cam așa: las’ că-l prind eu, îl belesc, să moară mama! Asta gândește românul.
Gândul e la răzbunare, și niciun Dumnezeu, niciun glas al conștiinței nu-l oprește să facă rău, să moară. De unde Dumnezeu să coboare? De unde conștiință să lumineze? Avem drept modele aici pe Becali, pe Horodniceanu procurorul care zice: știi cine sunt eu, pe vărul și pe nașul care au făcut bani din te miri ce hoție. Ne aruncăm în furtișaguri, în rău așa cum se înfige curentul RIP în malul de la Marea neagră. Îl batem pe ăla ce ne spune: nu-i bine. Ne ia valul hoției, trufiei și ne duce în larg. Tot mai în larg până murim împăcați c-am reușit în viață! RIP! RIP! RIP! ni se strigă.
P.S.: La Marea Neagră nu au murit încă 22 de oameni. Am pus 22 pentru a impresiona. Nu pentru a informa.
P.S.2: În momentul scrierii prezentului articol nu știam de noua tragedie de la Mamaia: „Trei bărbați au murit înecați după ce au sărit în mare pentru a ajuta o fată de 16 ani. Adolescenta – care acum este în spital – este fiica unuia dintre ei.”
Pe lângă astea pe LITORAL 2023:
Eminescu stă cu fundu’ la Mare
Imobiliarele sufocă Litoralul.
Șezlonguri, cearceaf și baldachin
Ce iatagan! ce sân! ce bulan! E înghesuială pe plajă e ocheadă și mitocanie la Marea Neagră
Muzicile de pe plajă care ne nenorocesc creierii. Cazul excepțional al Jaguarului din Vama Veche