Gata să ucid nepalez de la Glovo. Și un român “m-a împușcat”: “De ce nu l-ai omorât, bă, avem destui”

Mă urc în mașină. Plec pe străduțe. Străduțeeeee! Cu un unic sens. Ce crezi că mi se întâmplă? Din sens invers vine un nepalez de la Glovo. E pe bicicletă, bă! Și îi urlă pe stradă un GPS. Om este, dar e pe contrasens. Pedalează vitejește. Bag frână. Dar rău, rău de tot. Mi-am belit frâna. Cumva, nepalezul a ajuns între mașină și bicicleta lui. Înjur, urlu, sunt speriat! Nepalezul urlă și el. GPS-ul mă terifiază: straight ahead, straight ahead! Claudia Pîrvoiu a avut aceeași întâmplare. Deci, nu-s nebun.

Mă bazez pe reguli. Reguli. Reguli.

Adică, dau cu spatele, ieșind din parcare. După ce mă asigur că nu mai trece nimeni pe stradă. Și o iau pe străduță, pe sens unic. E străduță, stră-d-u-ț-ă. Sunt parcate mașini pe o parte și alta și am mers înainte. Doar eu am loc, nu? Așa cred eu, văzând, citind regulile. Uite că nu toată lumea crede la fel. Din fața mea, pe contrasens, CONTRASENS vine un nepalez / tibetan, săracu’, nu știu de ce neam este. Este om. Vai și amar cum arată! Ce haine? Niște coji de ceapă. Cocoșat de geanta Glovo, mai mare geanta decât el. Atâta sărăcie, atâta groaznică simplitate. Atâta fragilitate.

Dar toată această arătare vine spre mine. Nu respectă regulile!

E pe contrasens, bă! Bă, ești nebun? Deci, pot să-l omor, nu sunt vinovat. Așa gândesc eu. Deci, pot să nu opresc. Cu toate astea, apăs blană pedala de frână. Puteam să omor nepalezul / tibetan. Dalai Lama m-ar fi blestemat. N-am omorât. Nepalezul / tibetanul a căzut de pe bicicletă. Pusese și el frână. Groaznic. Dă-le dracului de reguli, nu? Atâta timp cât omul trăiește. Urlu, dar ce contează, omul e viu.

De pe stradă, un martor, un cretin urlă: Bă, de ce nu l-ai omorât? Avem destui în locul lui.

Nu l-am omorât pe nepalezul de la Glovo, dar vroiam să-l strâng de gât pe român. Era tânăr, la vreo 30 și ceva de ani.

S-a ridicat nepalezul / Dalai Lama cine era. Dădea din mâini, din picioare. Bălăbănea, blăngănea, bipăia. Straigt ahed, streit ahăd – urla GPS. L-am lăsat să plece. Mi-a zgâriat mașina, asta e. Cu românul am ce am. Bă, javră, bă, jalnicule. Iauziaici: „De ce bă nu l-ai omorât! Avem destui!”. Am luat de la oșan o soluție de reparat vopseaua. Am șters Dalai Lama de pe capota mea. Dar cu românul ce să fac?

Claudia Pîrvoiu a trecut și ea prin aceleași emoții.

DIN ACEEAȘI SERIE DE SCANDAL CITEȘTE ȘI:

Pisicile nu au suflet, bă! Și nici cățelușii suflețel! Nu au, mânca-le-ați coada! / Pe mine cine mă apără de bazaconii?

“Copiii noștri NU spun lucruri nemaipomenite”. Doar noi, părinții ne lăudăm cu “pisoiașul” din mândrie prostească / Pe mine cine mă apără de industria infantilizării?

Tu, război, javră și nenorocire faci nebuni din cuci și-mi faci creierii muci / Pe mine cine mă apără?

Ne-am încăierat de la capacul de apă îmbuteliată. SGR-ul mamelor lor! / Pe mine cine mă apără?

PIN-ul UBER m-a “spart” la gură.

CHATGPT, prostiile noastre de-o viață refulează pe CHATGPT

Suntem corciți! Să mă lăsați cu fascismele în plin război: români, ucraineni, evrei get-beget nu există / Pe mine cine mă apără?