DOCUMENT Liberalii au sesizat la Curtea Constitutionala modificarile facute de PSD-ALDE-UDMR la Legea 304/2004 privind organizarea judiciara

PNL a depus la Curtea Constitutionala o sesizare de neconstitutionalitate in privinta legii adoptate de majoritatea PSD-ALDE-UDMR pentru modificarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciara, potrivit unui comunicat de presa.

Legea de modificare a fost adoptata in aceasta saptamana de Senat (camera decizionala) si face parte din pachetul de trei legi ale justitiei modificate de majoritate, in ciuda protestelor de strada, a avertismentelor venite de la societatea civila, partenerii externi ai Romaniei si Opozitia politica. Citeste aici textul Legii de modificare a Legii 304/2004.

„Pe procedura, a fost incalcat principiul autonomiei parlamentare. Ne-am trezit in situatia in care o comisie speciala, in loc sa fie sesizata de Birouri Permanente reunite ale Parlamentului, a fost sesizata atat pentru dezbatere in Camera Deputatilor, cat si pentru dezbatere si vot in cadrul Senatului doar de birourile individuale ale celor doua camere. Am identificat, de asemenea, vicii de neconstitutionalitate in ceea ce priveste autonomia parlamentara si incalcarea dreptului la initiativa legislativa,” a declarat senatoarea Iulia Scantei, la Parlament.

„Pe fond, evident in privinta Legii 304, acea noua sectie privind investigarea infractiunilor din Justitie, in opinia noastra are foarte multe vicii de constitutionalitate. Au fost limitate prerogativele CSM in ceea ce priveste aprobarea statului de functii, incalcandu-se astfel prevederi constitutionale care reglementeaza in aceasta materie. Si, de asemenea, au fost stabilite niste proceduri pentru recrutarea procurorului sef si procurorului sef adjunct al acestei sectii de investigatie, de asemenea cu incalcarea prevederilor constitutionale. Suntem optimisti. Cred ca CCR va avea o misiune usoara, am oferit suficiente de multe argumente tehnice pe care nu le detaliez acum,” a precizat ea.

Citeste mai jos textul integral al sesizarii ne neconstitutionalitate cu privire la Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (L547/2017), adoptata de catre Senatul Romaniei, in sedinta din data de 20 decembrie 2017:

Situatia de fapt sesizata

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (PL-x nr. 417/2017) a fost adoptata, in procedura de urgenta, de catre Camera Deputatilor, ca prima camera sesizata, in sedinta din data de 13 decembrie 2017, potrivit art.76 alin.(1) din Constitutia Romaniei, republicata si de catre Senatul Romaniei (L547/2017), in calitate de camera decizionala, in procedura de urgenta, in sedinta din data de 20 decembrie 2017, potrivit art.75 alin.(1) teza a II-a din Constitutia Romaniei, republicata, propunerea legislativa mentionata avand caracter de lege organica.

Potrivit Expunerii de motive a initiatorilor, scopul initial al legii, lapidar expus si nesustinut de catre initiatori, cu argumente, statistici sau studii de impact, in cuprinsul doar a patru alineate, a fost acela de ￢a pune in acord textele declarate neconstitutionale din Legea nr. 304/2004, cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 312/2017, eliminarea unor atributii de la Sectiile Consiliului Superior al Magistraturii si introducerea acestora la Plenul consiliului￢, si ￢de a infiinta, in acord cu Ministerul Justitiei, o directie speciala, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitiei, care sa investigheze infractiunile savarsite de magistrati￢.

In data de 12 decembrie 2017, propunerea legislativa mentionata a primit un prim Raport de admitere, cu 133 amendamente admise si 185 amendamente respinse, din partea Comisiei speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru sistematizarea, unificarea si asigurarea stabilitatii legislative in domeniul justitiei (denumita generic in continuare ￢Comisia speciala￢), inregistrat sub nr. 4c-32/407/12.12.2017, raport ce a stat la baza adoptarii propunerii legislative de catre Camera Deputatilor, in sedinta din data de 13 decembrie 2017.

In data de 19 decembrie 2017, propunerea legislativa mentionata a primit un al doilea Raport de admitere, cu amendamente admise si amendamente respinse, din partea Comisiei speciale a Camerei Deputatilor si Senatului pentru sistematizarea, unificarea si asigurarea stabilitatii legislative in domeniul justitiei (denumita generic in continuare ￢Comisia speciala￢), inregistrat sub nr. 4c-32/429/ 19.12.2017, raport ce a stat la baza adoptarii propunerii legislative de catre Senat, camera decizionala, in sedinta din data de 20 decembrie 2017.

Consiliul Superior al Magistraturii a transmis prin Hotararea Plenului nr. 1148 din 9 noiembrie 2017, avizul negativ atat cu privire la propunerea legislativa criticata, cat si cu privire la propunerile legislative pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Guvernul, in Punctul de vedere transmis Parlamentului, a lasat la aprecierea forului legislativ decizia privind oportunitatea adoptarii acestei propuneri legislative, comunicand mai multe amendamente, parte dintre ele insusite in raportul final al comisiei speciale.

Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 943/2017, a avizat favorabil initiativa legislativa, cu observatii si propuneri.

Critici de neconstitutionalitate:

B1. Motive extrinseci

B1.1 Legea pentru modificarea si completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciara incalca dispozitiile articolului 74 alineatul (1) din Constitutia Romaniei, republicata, privind dreptul la initiativa legislativa intrucat in derularea procesului legislativ parlamentar, Comisia speciala a aplicat proceduri care incalca dreptul de initiativa legislativa al deputatilor sau al senatorilor.

Articolul 74 alineatul (1) din Constitutia Romaniei stabileste in mod limitativ subiectele de drept ce pot exercita dreptul de initiativa legislativa astfel: ￢Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative￢.

In conformitate cu Regulamentele parlamentare in vigoare, dreptul de initiativa legislativa apartinand deputatilor si senatorilor are un continut strict determinat, deputatii si senatorii dispunand de dreptul de a inregistra propuneri legislative, precum si de dreptul de a depune amendamente, in scris, la proiectele de lege sau propunerile legislative aflate in dezbatere parlamentara. Dreptul de a depune amendamente, in scris, la proiectele de lege sau propunerile legislative aflate in dezbatere parlamentara ii revine si Guvernului Romaniei. Per a contrario, nicio alta persoana fizica sau juridica nu poate formula amendamente, scrise sau orale, la proiectele sau propunerile legislative care sunt supuse dezbaterii si aprobarii in camerele Parlamentului.

Conform ambelor Rapoarte de admitere adoptate de catre Comisia speciala sub nr. 4c-32/407/12.12.2017 si respectiv sub nr. 4c-32/429/ 19.12.2017, din cuprinsul anexelor la acestea (Anexa nr. 1 ￢ Amendamente admise) rezulta ca, Comisia speciala a luat in discutie si a aprobat un numar mare de amendamente formulate de alte subiecte de drept decat cele care au drept de initiativa legislativa, incalcand astfel vadit dispozitiile articolului 74 alineatul (1) din Constitutia Romaniei, republicata. Cu titlu exemplificativ, in cadrul Anexei nr. 1 la Raportul de admitere nr. 4c-32/407/12.12.2017, amendamentele admise privind art. 2 alin. (1) de la nr. crt. 3, art. 17 alin. (2) de la nr. crt. 10, art. 28 alin. (1) de la nr. crt. 16, art. 28 alin. (3) de la nr. crt. 18, art. 301 alin. (2) de la nr. crt. 23, art. 31 alin. (1) litere (b) de la nr. crt. 24, art. 32 alin. (5) si alin. (51) de la nr. crt. 31 si 32, art. 36 alin. (3) de la nr. crt. 34, art. 38 alin. (2) de la nr. crt. 35, art. 50 alin.(4) de la nr. crt. 40, art. 51 litera (e) de la nr. crt. 41, art. 63 litera (k) de la nr. crt. 47, art. 64 alin. (5) de la nr. crt. 51, art. 65 alin. (3) si (31) de la nr. crt. 52 si 53, art. 661 alin. (31) de la nr. crt. 54, art. 67 alin. (2) de la nr. crt. 55, art. 69 alin. (3) de la nr crt. 57, art. 87 alin. (1) si (2) de la nr. crt. 66 si 67, art. 87 alin. (3), (6), (8) de la nr. crt. 68, 69 si 70, art. 881 alin. (5), de la nr. crt. 80, art. 883 de la nr. crt. 83, art. 887 alin. (1) de la nr. crt. 92, reprezinta amendamente formulate de alte subiecte de drept decat cele care au drept de initiativa legislativa, acestea fiind votate si de camera de reflectie.

In mod similar, se regasesc in Anexa nr. 1 la Raportul final de admitere nr. 4c-32/429/ 19.12.2017 al Comisiei speciale, alte amendamente formulate de alte subiecte de drept decat cele care au drept de initiativa legislativa, acest raport stand la baza formei proiectului de lege adoptat de camera decizionala (Senat).

In cadrul procedurii parlamentare de consultare publica, orice autoritate, institutie, organizatie civica sau profesionala sau persoana fizica poate formula si transmite opinii cu privire la redactarea unui text de lege pentru un proiect sau o initiativa legislativa inregistrata la Parlament. O astfel de procedura se desfasoara doar prealabil procedurii dezbaterii initiativei legislative in comisii, tocmai pentru a evita potentiale confuzii intre sugestiile venite din cadrul societatii civile si amendamentele formulate de parlamentari. Insusirea unor astfel de opinii de catre parlamentari este posibila, insa, in acest caz, amendamentul este al parlamentarilor si nu poate fi formal atribuit prin raport entitatii care l-a exprimat la origine. Nominalizarea asociatiilor profesionale ale magistratilor generic denumite UNJR, AMR, Forumul judecatorilor, dar si a Consiliului Superior al Magistraturii sau Consiliului Legislativ, in Raportul elaborat de Comisia speciala, ca autori ai unor amendamente, chiar alaturat mentiunii ca aceste amendamente au fost insusite de unii parlamentari, incalca prevederile articolului 74 din Constitutie. Incalcarea normei constitutionale este cu atat mai evidenta in situatia acelor amendamente pentru care, in raportul Comisiei speciale, au fost nominalizate astfel de entitati in mod direct ca autoare ale amendamentelor alaturi de parlamentari.

Prin raportul final de admitere nr. 4c-32/429/ 19.12.2017 al Comisiei speciale se creeaza impresia ca autoritati publice precum Consiliul Superior al Magistraturii sau Consiliul Legislativ ar putea fi autoare ale unor amendamente in cadrul procedurii legislative parlamentare, fapt ce incalca si rolul atribuit acestora de catre Constitutie, respectiv prevederile art.79 si ale art.133 din legea fundamentala. In sistemul constitutional roman, Consiliul Superior al Magistraturii si Consiliul Legislativ au rol in avizarea initiativelor legislative anterior procedurii parlamentare. Consiliul Legislativ poate fi consultat pe parcursul dezbaterii parlamentare, dar avizul sau nu poate deveni amendament. Consiliul Superior al Magistraturii nu poate fi nici consultat pe parcursul procedurii legislative fara a fi incalcat principiul separatiei puterilor in stat. Relevant poate fi si faptul ca plenul Consiliului Superior al Magistraturii a exprimat prin Hotararea nr. 1148 din 9 noiembrie 2017, un aviz negativ cu privire la aceasta initiativa legislativa. Opiniile formulate de unii membrii Consiliului Superior al Magistraturii ori de angajati ai Consiliului, delegati sa participe la dezbaterile asupra initiativei legislative, pe parcursul dezbaterii parlamentare, nu au valoarea juridica a avizului institutional deja exprimat si nu pot suplini vointa acestei autoritati publice.

B1.2 Legea pentru modificarea si completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciara incalca principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, prevazut de art. 64 din Constitutia Romaniei, republicata.

Constitutia Romaniei a instituit un Parlament bicameral, format din doua Camere cu egala legitimitate si competente extrem de asemanatoare, insa diferentiate functional in privinta functiei legislative in urma revizuirii legii fundamentale din anul 2003.

Pentru a da expresie bicameralismului, legiuitorul constituant originar a instituit, cu valoare de principii constitutionale, mai multe garantii. In acest sens, unul dintre principiile de baza ale functionarii celor doua Camere ale Parlamentului este cel al autonomiei Camerelor.

In conformitate cu prevederile art. 64 din Constitutie, cele doua Camere ale Parlamentului Romaniei dispun de autonomie organizatorica, regulamentara si financiara in sensul ca fiecare Camera are dreptul de a-si stabili singura structurile interne de lucru, normele procedurale si metodele dupa care isi va desfasura activitatea. Aceasta autonomie vizeaza atat Parlamentul in ansamblu in raport cu celelalte autoritati publice (sau institutii publice), cat si fiecare din cele doua Camere una fata de cealalta. Prin urmare, rezulta pe de o parte ca nicio alta autoritate publica nu are competenta de a stabili norme ce vizeaza organizarea si functionarea Parlamentului, iar pe de alta parte, rezulta ca niciun dintre camere nu poate adopta reguli care sa poata fi opozabile celeilalte camere exceptand Regulamentul activitatilor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului care vizeaza insa domeniul exclusiv al situatiilor in care Camerele pot lucra in sedinte comune.

In plus, ca o continuare fireasca a principiului autonomiei celor doua Camere, art.71 alin.(1) din Constitutie precizeaza ca nimeni nu poate fi in acelasi timp deputat si senator. Aceasta incompatibilitate, ce functioneaza inca din faza alegerilor parlamentare, inseamna ca exercitarea concomitenta a mandatului de deputat si a celui de senator este practic imposibila.

In virtutea autonomiei parlamentare, deputatii si senatorii isi pot exercita drepturile numai in Camera din care fac parte, fiind interzis expres ca un senator sa isi poata valorifica drepturile regulamentare in cadrul lucrarilor Camerei Deputatilor, iar un deputat in cele ale Senatului. In acest sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale din 1993 si pana in prezent (a se vedea deciziile Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 68/1993; Decizia nr. 45/1994; Decizia nr. 46/1994; Decizia nr. 1009/2009). Ignorarea ori incalcarea acestor exigente constitutionale echivaleaza cu incalcarea autonomiei Camerelor Parlamentului, actele astfel adoptate fiind susceptibile de neconstitutionalitate.

Legea pentru modificarea si completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciara dedusa controlului de constitutionalitate a fost adoptata cu incalcarea prevederilor constitutionale ce consacra autonomia celor doua Camere ale Parlamentului, atat in ceea ce priveste exercitarea dreptului de a formula amendamente, cat si in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea raportul comisiei sesizate in fond.

Astfel, potrivit datelor publice inscrise in fisa initiativei legislative, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a fost transmisa, in vederea avizarii in fond, de catre Biroul permanent al Camerei Deputatilor Comisiei speciale comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru sistematizarea, unificarea si asigurarea stabilitatii legislative in domeniul justitiei si, ulterior, de catre Biroul permanent al Senatului la aceeasi Comisie comuna, cu mentiunea ca aceasta comisie speciala comuna este formata din 15 deputati si 8 senatori.

In calitate de prima Camera sesizata, la Camera Deputatilor, Comisia speciala comuna a dezbatut Legea privind propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr.304/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, si a adoptat un raport inregistrat sub nr. 4c-32/407/12.12.2017 care a fost votat de majoritatea senatorilor si deputatilor, membri ai Comisiei speciale. Mai mult decat atat, la dezbaterea legii in cadrul primei camere sesizate, respectiv Camera Deputatilor, senatorii au formulat amendamente pe care, dupa cum rezulta din raportul comisiei speciale, aceasta le-a si adoptat. Prin urmare senatorii, membri ai Comisiei speciale comune, si-au exprimat vointa si au participat la luarea unei decizii in Camera Deputatilor, incalcand dispozitiile art. 64 si ale art.71 alin.(1) din Constitutia Romaniei, republicata.

In mod similar, Biroul permanent al Senatului a transmis spre avizare in fond, aceleiasi Comisii speciale comune, Legea privind propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara. Comisia speciala a adoptat un nou Raport de admitere inregistrat sub nr. 4c-32/429/ 19.12.2017, pe care l-a supus ulterior, spre aprobare plenului Senatului, camera decizionala. Si in cadrul acestei etape a procedurii legislative au fost depuse amendamente atat de catre, senatori cat si de catre deputati, raportul fiind adoptat cu votul majoritatii membrilor Comisiei speciale sesizate in fond, adica senatori si deputati, fiind astfel incalcare din nou aceleasi dispozitii ale art.64 si ale art.71 alin.(1) din Constitutia Romaniei, republicata.

Semnatarii prezentei sesizari apreciem ca prin adoptarea Legii privind propunerea legislativa pentru modificarea si completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara, a fost incalcat principiul autonomiei parlamentare intrucat:

Biroul Permanent al fiecarei Camere a sesizat in fond, pentru elaborarea raportului, o Comisie comuna speciala; sesizarea unei comisii comune este posibila doar de catre Birourile Permanente ale celor doua Camere reunite in sedinta comuna si nu de fiecare birou permanent in mod succesiv in functie de camera sesizata.

Amendamentele au fost formulate de catre senatori in cadrul dezbaterii de la Camera Deputatilor si de catre deputati in cadrul dezbaterii de la Senat; imprejurarea ca deputatii care au depus amendamente in cadrul dezbaterii de la Senat nu au fost primiti sa le sustina pe motiv ca nu au dreptul sa participe la lucrarile unei camere ai carei membri nu sunt, este cea mai buna dovada a faptului ca dreptul de a formula amendamente al parlamentarilor nu se poate exercita in acest mod.

Votul exprimat in cadrul Comisiei comune speciale de catre senatori a avut loc in cadrul dezbaterii de la Camera Deputatilor cu privire la amendamente si pe raportul acestei comisii si, similar, votul exprimat in cadrul Comisiei comune speciale de catre deputati a avut loc in cadrul dezbaterii de la Senat.

Un astfel de proces legislativ este in flagrant dezacord cu toate principiile si normele constitutionale ce instituie si garanteaza bicameralismul functional consacrat de Legea fundamentala si nu poate fi justificat sau motivat de urgenta ori de necesitatea aducerii la zi a reglementarilor in domeniul justitiei. Desfasurarea si finalizarea unei astfel de proceduri de legiferare este un precedent cu grave consecinte pentru parlamentarismul romanesc.

In raport cu cele precizate mai sus sub punctul B1. Motive extrinseci, va solicitam sa constatati ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara este neconstitutionala intrucat incalca principiul autonomiei Camerelor Parlamentului, consacrat de art. 64 din Constitutia Romaniei, republicata, precum si dispozitiile articolului 74 alineatul (1) din Constitutia Romaniei, republicata, privind dreptul la initiativa legislativa.

B2. Motive intrinseci

Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciara a fost adoptata cu incalcarea mai multor dispozitii constitutionale, respectiv:

1. Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara incalca prevederile cuprinse in Art. 1 alineatul (3) si alineatul (5) raportat la art. 148 alineatul (2) si alineatul (4) din Constitutia Romaniei, republicata, care prevad:

Art. 1 alineatul (3): Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Art. 1 alineatul (5): In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Art. 148 alineatul (2): Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Art. 148 alineatul (2): Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).

Legea criticata introduce prevederi noi ce alcatuiesc Sectiunea 21 – Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, introdusa dupa articolul 88, care prevad infiintarea in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie avand o competenta materiala dupa calitatea persoanei (judecator sau procuror, inclusiv judecator sau procuror militar si membri ai Consiliului Superior al Magistraturii).

Infiintareaacestei Sectii pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie are ca efect eliminarea din competenta Directiei Nationale Anticoruptie ￢ DNA, a cercetarii infractiunilor de coruptie, a infractiunilor asimilate si in legatura directa cu acestea, comise de catre judecatori, procurori, respectiv de catre membrii CSM.

De asemenea, prevederea de la art. 881 alin. 2 din legea criticata stabileste faptul ca: ￢Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie isi pastreaza competenta de urmarire penala si in situatia in care, alaturi de persoanele prevazute la alin. (1), sunt cercetate si alte persoane￢. O astfel de dispozitie are ca efect eliminarea din competenta DNA a cercetarii infractiunilor de coruptie, asimilate si in legatura directa cu acestea, infractiuni comise de alte persoane (de ex., membri ai Parlamentului, ministrii in functie la data cercetarii sau fostii ministri, alesi locali etc.), doar pentru faptul ca au comis respectivele infractiuni alaturi de magistrati.

Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod constant, in jurisprudenta sa, cu privire la rolul activitatii DNA in cadrul sistemului judiciar, statuand faptul ca DNA este o ￢magistratura speciala instituita pentru combaterea infractiunilor de coruptie￢, infiintata cu scopul de a creste eficienta luptei impotriva fenomenului coruptiei, indiferent unde apare acest fenomen (la nivelul executivului, in administratia publica centrala sau locala, la nivelul legislativului si la nivelul autoritatii judecatoresti). Activitatea DNA a fost constant apreciata in rapoartele MCV, inclusiv din perspectiva combaterii fenomenului coruptiei in randul magistratilor.

Astfel, in ultimul raport privind progresele inregistrate de Romania in cadrul Mecanismului European de Cooperare si Verificare, publicat de Comisia Europeana la data de 15.11.2017, se mentioneaza ca: ￢In general, o evaluare pozitiva a progreselor realizate in cadrul obiectivului de referinta nr. 3 se bazeaza pe o Directie Nationala Anticoruptie independenta, care sa fie in masura sa isi desfasoare activitatile cu toate instrumentele pe care le are la dispozitie si sa continue sa inregistreze rezultate. In rapoartele anterioare, faptul ca Directia Nationala Anticoruptie a continuat sa inregistreze rezultate in ciuda faptului ca s-a confruntat cu o presiune puternica, a fost mentionat drept un semn de sustenabilitate.￢

Aceste rapoarte au fost considerate obligatorii in jurisprudenta Curtii Constitutionale si au fost raportate de jurisdictia constitutionala, la indatorirea autoritatilor publice de a aduce la indeplinire obligatiile care rezulta din tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, capatand astfel valoare de reper in cadrul controlului de constitutionalitate. Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr. 2/2012 asupra respingerii obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmatoarele: ￢calitatea de membru al Uniunii Europene impune statului roman obligatia de a aplica acest mecanism si a da curs recomandarilor stabilite in acest cadru, in conformitate cu dispozitiile art. 148 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora ￢Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actele aderarii si din prevederile alineatului (2)￢ .

Semnatarii prezentei sesizari apreciem ca, in conditiile in care se elimina din competenta DNA, o magistratura speciala instituita pentru combaterea tuturor infractiunilor de coruptie, atat infractiunile de coruptie comise de magistrati, cat si infractiunile de coruptie comise de alte persoane doar pentru ca acestea sunt cercetate alaturi de magistrati, rolul DNA in combaterea coruptiei va fi limitat, fiind incalcate recomandarile Comisiei Europene cuprinse in rapoartele MCV si, pe cale de consecinta, prevederile art. 148 alin. (2) si alin. (4) din Constitutie sunt incalcate prin adoptarea acestei initiative legislative.

Prin Art. 1 alineatul (5), legiutorul constitutional a statuat ca: In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale a consacrat faptul ca ￢respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative se constituie intr-un veritabil criteriu de constitutionalitate prin prisma aplicarii art. 1 alin. (5) din Constitutie￢ (a se vedea, intre altele, Decizia nr. 22/2016).

Conform art. 14 alineatele (1) si (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ. Un act normativ poate cuprinde reglementari si din alte materii conexe numai in masura in care sunt indispensabile realizarii scopului urmarit prin acest act.

In contradictie cu prevederile sus mentionate, legea de modificare si completare a Legii nr. 304/2004 stabileste reglementari care se afla in stransa legatura cu statutul magistratilor, statut reglementat prin Legea nr. 303/2004. Astfel, aspectele legate de cariera magistratilor care fac parte din Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie (numirea si revocarea procurorului sef si procurorului sef-adjunct al Sectiei, numirea procurorilor din cadrul Sectiei, interzicerea detasarii si a delegarii procurorilor in cadrul acestei Sectii) sunt aspecte care tin de statutul magistratului, nu de organizarea judiciara, motiv pentru care acestea trebuie reglementate in primul rand in Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, intreaga Sectiunea 21 – Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, introdusa dupa articolul 88, incalca dispozitiile privind normele de tehnica legislativa si, pe cale de consecinta, art. 1 alineatul (5) din Constitutie.

In consecinta, apreciem ca intregul continut al Sectiunii 21 Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, introduse dupa articolul 88, este neconstitutional pentru considerentele mai sus expuse.

2. Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara incalca prevederile cuprinse in Art. 1 alineatul (5) si art. 134 alineatul (1) din Constitutia Romaniei, republicata, care prevad:

Art. 134 alineatul (1): Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii.

In baza reglementarilor legale acum in vigoare, in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt infiintate ca directii specializate DNA si DIICOT. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie conduce atat DNA, prin intermediul procurorului sef al acestei directii, cat si DIICOT, prin intermediul procurorului-sef al acestei directii.

Legea dedusa controlului de constitutionalitate infiinteaza tot in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o Sectie pentru investigarea infractiunilor din justitie si nu o directie, desi criteriul ce sta la baza instituirii acestei entitati este tot cel al specializarii functionale.

In primul rand, Sectiunea 21 – Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, introdusa dupa articolul 88, in legea suspusa controlului constitutional, introduce un regim juridic distinct care nu este justificat in mod rational prin raportare la obiectivul urmarit de legiuitor. Astfel, nu este justificata diferenta de tratament juridic cu privire la organizarea si functionarea acestei sectii prin raportare la organizarea si functionarea celorlalte structuri din cadrul Parchetului de pe langa ICCJ cu atributii similare, chiar daca nu identice (urmarirea penala pentru anumite persoane si pentru anumite fapte considerate a fi de o importanta deosebita incat sa necesite organizarea unei sectii sau a unor directii speciale in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ).

In al doilea rand, din ansamblul normelor legii de modificare si completare a Legii nr. 304/2004 rezulta ca aceasta Sectie speciala este condusa de un procuror sef de sectie numit de Plenul CSM in urma unui concurs si nu de Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ prin intermediul procurorului sef de sectie ca in cazul celorlalte doua directii specializate. Singura atributie de care dispune procurorul general fata de sectia nou infiintata este aceea de a solutiona conflictele de competenta ce ar putea apare intre aceasta sectie si celelalte structuri sau unitati din cadrul Ministerului Public. Practic, intreaga reglementare referitoare la aceasta noua functie de conducere din cadrul Parchetului de pe langa ICCJ ii confera o independenta totala a acestui procuror sef de sectie fata de Parchetul din care face parte, aspect care incalca principiul controlului ierarhic consacrat in art. 132 alin. 1 din Constitutie.

In al treilea rand, legea de modificare si completare a Legii nr. 304/2004 prevede in mod expres la art. 882 alin. 2 faptul ca: ￢Este interzisa delegarea sau detasarea de procurori in cadrul Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie￢. Aceasta dispozitie instituie o exceptie de la regulile generale din Legea nr. 303/2004, conform carora, ￢In interesul serviciului, procurorii pot fi delegati, cu acordul scris al acestora, inclusiv in functii de conducere, de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioada de cel mult 6 luni￢ (art. 57 alin. 7), respectiv ￢Consiliul Superior al Magistraturii dispune detasarea judecatorilor si procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instante sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia ori la alte autoritati publice, in orice functii, inclusiv cele de demnitate publica numite, la solicitarea acestor institutii, precum si la institutii ale Uniunii Europene sau organizatii internationale￢ (art. 58 alin. 1).

Intrucat aspectele privind delegarea si detasarea magistratilor vizeaza in mod expres cariera magistratilor, deci statutul acestora, toate aceste norme juridice ar trebui reglementate in Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, si nu in Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

Conform art. 881 alin. 2, Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie isi pastreaza competenta de urmarire penala si in situatia in care, alaturi de procurori si judecatori, sunt cercetate si alte persoane. Reglementarea contine germenii unor viitoare conflicte de competenta, caz in care, conform art. 881 alin. 5, se prevede ca Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ solutioneaza conflictele de competenta aparute intre Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie si celelalte structuri sau unitati din cadrul Ministerului Public.

Procedura efectiva de solutionare a acestor conflicte nu este reglementata expres de textul de lege, lipseste norma de precizie si claritate, generand impredictibilitate in aplicare si incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie in componenta sa referitoare la calitatea legii, asa cum acesta a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Curtea, in jurisprudenta sa, a stabilit ca trasatura esentiala a statului de drept o constituie suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii legii (a se vedea in acest sens Decizia nr. 232 din 5 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 727 din 15 noiembrie 2001, Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, sau Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014) si ca „statul de drept asigura suprematia Constitutiei, corelarea tuturor legilor si tuturor actelor normative cu aceasta” (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce inseamna ca acesta „implica, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelenta un stat in care se manifesta domnia legii” (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999).

In acest context jurisprudential, Curtea retine ca una dintre cerintele principiului respectarii legilor vizeaza calitatea actelor normative. In acest sens, Curtea a constatat ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de clar si precis pentru a putea fi aplicat. De aceea, „nerespectarea normelor de tehnica legislativa determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii” (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, si Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014); de aceea, respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative se constituie intr-un veritabil criteriu de constitutionalitate prin prisma aplicarii art. 1 alin. (5) din Constitutie (ad similis, a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, precitata, sau Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 95 si 96).

In consecinta, apreciem ca intregul continut al Sectiunii 21 Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, introduse dupa articolul 88, este neconstitutional pentru considerentele mai sus expuse.

3. Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara incalca prevederile cuprinse in Art. 1 alineatul (3), (4) si (5) precum si ale art. 133 alineatul (1) din Constitutia Romaniei, republicata, care prevad:

Art. 1 alineatul (3): Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

Art. 1 alineatul (4): Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.

Art. 1 alineatul (4): In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Art. 133 alineatul (1): Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.

Prevederile articolului 135 alineatul (1) din Legea nr. 304/2017 a fost modificat prin initiativa legislativa in sensul eliminarii avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea statelor de functii si de personal pentru curtile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecatorii si parchete. Dimensionarea instantelor si parchetelor reprezinta un element esential pentru buna functionare a acestora, dar si pentru asigurarea independentei functionale a acestora. Transferul puterii de decizie in totalitate catre ministrul justitiei, factor politic, reprezinta o reala amenintare la adresa independentei justitiei, incalcandu-se art. 1 alineatul (4) din Constitutie, care consacra principiul separatiei puterilor in stat, art. 124 alin. (3) din Constitutie – Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii – si art. 131 alin. (1) din Constitutie – In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. intrucat este afectat chiar rolul instantelor si al Ministerului Public, precum si capacitatea acestora de a pune in practica misiunea stabilita de legiuitorul constituant.

Curtea Constitutionala a retinut in jurisprudenta sa, ca atat independenta justitiei (componenta institutionala), cat si independenta judecatorului (componenta individuala) implica existenta unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri in activitatea de judecata, faptul ca niciun alt organ decat instantele nu poate decide asupra competentelor lor specifice prevazute prin lege, existenta unei proceduri prevazute de lege referitoare la caile de atac ale hotararilor judecatoresti, existenta unor fonduri banesti suficiente pentru desfasurarea si administrarea activitatii de judecata, procedura de numire si promovare in functie a magistratilor si, eventual, perioada pentru care sunt numiti, conditii de munca adecvate, existenta unui numar suficient de magistrati ai instantei respective pentru a evita un volum de munca excesiv si pentru a permite finalizarea proceselor intr-un termen rezonabil, remunerare proportionala cu natura activitatii, repartizarea impartiala a dosarelor, posibilitatea de a forma asociatii ce au ca principal obiect protejarea independentei si a intereselor magistratilor etc. (a se vedea cu precadere Decizia nr. 873/2010). Principiul independentei justitiei implica o serie de garantii, cum ar fi: statutul magistratilor (conditiile de acces, procedura de numire, garantii solide care sa asigure transparenta procedurilor prin care sunt numiti magistratii, promovarea si transferul, suspendarea si incetarea functiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garantiile financiare, independenta administrativa a magistratilor, precum si independenta puterii judecatoresti fata de celelalte puteri in stat. Pe de alta parte, independenta justitiei include securitatea financiara a magistratilor, care presupune si asigurarea unei garantii sociale, cum este pensia de serviciu a magistratilor.

Curtea a mai statuat ca dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie, conform carora „Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii” nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constitutionale obligatorii pentru Parlament, care are indatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzatoare de asigurare reala a independentei judecatorilor, fara de care nu se poate concepe existenta statului de drept, prevazuta prin art. 1 alin. (3) din Constitutie”.

Prin urmare, eliminarea CSM, garant al independentei justitiei conform art. 133 alin. (1) din Constitutie, din procedura de stabilire statelor de functii si de personal ale instantelor si parchetelor reprezinta o nesocotire garantiilor oferite la nivel constitutional independentei justitiei, componenta a statului de drept prevazuta de art. 1 alin. (3) din Constitutie.

Nu in ultimul rand, dispozitiile art. 135 alin. (2) din legea de modificare si completare a Legii nr. 304/2004 mentioneaza ca ￢majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curtile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecatorii si parchete se aproba cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justitiei￢. Asadar, numai majorarea sau diminuarea schemelor de personal se fac cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, insa stabilirea acestor state de functii se face prin simplul ordin al ministrului. Necorelarea celor doua alineate incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie in dimensiunea sa referitoare la claritatea, precizia si predictibilitatea legii.

**********

In considerarea celor mai sus expuse, solicitam Onoratei Curti ca, in raport cu criticile precizate mai sus, sa constate ca intreaga Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara este neconstitutionala ca urmare a nerespectarii principiului autonomiei Camerelor Parlamentului, consacrat de art. 64 din Constitutia Romaniei, republicata, a dreptului constitutional la initiativa legislativa prevazut de art. 74 alineatul (1) din Constitutie, iar Sectiunea 21 – Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, introdusa dupa articolul 88, precum si articolul 135 alineatul (1) din legea criticata sunt neconstitutionale pentru considerentele aratate in capitolul Motive intrinseci.

In drept, ne motivam sesizarea pe dispozitiile art. 146 lit. a) din Constitutia Romaniei, al art. 11 alin. (1) lit. a) raportat la art. 15, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata.