„Femeile kamikaze” din Balaklia, care au lucrat pământul sub gloanțe pentru a nu muri de foame

Timp de șase luni orașul Balaklia, regiunea Harkov, a fost sub ocupație rusească, iar bătrânii nu au avut acces la pensii. În acest context, pentru a supraviețui, femeile din satul Verbivka au grădinărit sub focul gloanțelor pentru a avea ce să mănânce. Acestea au fost supranumite „femeile kamikaze”.

Drumurile din regiunea Harkov sunt lungi și întortocheate – printre câmpuri de floarea soarelui și fâșii scurte de pădure, cu sate curate și bine îngrijite. Devine imediat clar când se trece granița înspre teritoriile recent eliberate. Sunt poduri și case distruse, multe echipamente distruse și abandonate pe marginea drumului, drumuri bombardate și mulți soldați, scrie Hromadske.

Satul Verbivka, care se află la câțiva kilometri de Balaklia, pare gol, doar câțiva oameni fac semn cu bucurie către militari, dar centrul este neașteptat de aglomerat. Asta pentru că, potrivit zvonurilor, ar fi trebuit să aducă ajutor umanitar, dar din anumite motive nu s-a întâmplat.

Cum au trăit sătenii timp de șase luni sub ocupație?

Fără a avea acces la pensii, deși ocupanții bombardau și trăgeau cu gloanțe, singura șansă a localnicilor din Verbivka pentru a nu muri de foame a fost să se ocupe de grădini.

„Viețile noastre au fost foarte grele. Toți cei care au fost aici au lucrat în grădini sub bătaia gloanțelor. Ni s-a spus inclusiv că avem „femei kamikaze”: se trage în ele și tot mai grădinăresc. Să aibă cartofi și să nu moară de foame”, se plânge Olga, în vârstă de 62 de ani.

Nadia Vasilivna își amintește că timp de șase luni sătenii nu au primit pensii, iar grădina a fost adesea singura sursă de hrană: „Jumătate de an am dormit în pivnițe fără să ne dăm jos hainele, în pulovere și jachete, din cauza bombardamentelor. Nu a fost o viaţă, ci un chin”.

Soldații ruși au spus că Putin le-a promis că vor primi o casă și câte doi sclavi

Întrebată cum au fost tratați sătenii de către ruși, Nadia, în vârstă de 72 de ani, vorbește fragmentar și deseori izbucnește în lacrimi: „Am venit aici, i-am întrebat: „Ce cautați aici?” Iar un soldat rus a spus că „Putin ne-a promis o casă și câte doi sclavi la fiecare”. Aș vrea ca mama lui să-l fi înecat în cristelniță, acel Putin – ceva nu e în regulă cu capul lui”.

Natalia Vasilivna, în vârstă de 70 de ani, își amintește că interacțiunile ei cu rușii au început când au venit la ea acasă, fiind siguri că doi bătrâni ascund arme pe undeva.

„Au stat de pază la mine acasă. Trebuie să-ți arăți pașaportul ca să ajungi acasă, ce fel de viață e asta?”, a spus femeia.

Chiar și condițiile rurale le provocau uneori invidie rușilor.

„Ne-au întrebat: „Este acesta un oraș?” Intri și avem apă și toaletă în casă, ca în orașe”, își amintește Natalia Vaslivna. „Au spus „ne vom aduce familiile aici”.

Vasil, în vârstă de 67 de ani, povestește cum odată i-au pus o pungă pe cap și l-au dus într-un loc necunoscut, acuzându-l că a ajutat armata ucraineană. L-au amenințat că îl vor ucide dacă nu mărturisea.

Rușii au violat femei

„Sunt nenorociți, pur și simplu nenorociți”, arătând o cicatrice încă vizibilă de la frânghia cu care îi legaseră mâinile. „Nu mi-au dat de mâncare, a trebuit să fac pipi într-o sticlă”.

L-au ținut pe bărbat o zi și l-au eliberat noaptea. Când s-a întors acasă, a dormit la fiica lui prima săptămână, de teamă să nu-l găsească din nou acasă și să-l omoare.

Când a început contraofensiva, rușii au fugit pe calea ferată, iar toți sătenii stăteau în subsoluri și le era frică să iasă, își amintește Olga.

Ea spune că a plâns toată ziua când a văzut în sfârșit soldați ucraineni în sat, „inima aproape că mi s-a oprit de bucurie”.

Marina Ivanivna a izbucnit în lacrimi odată ce rușii au apărut: „Ne-a fost frică de ei, pentru că suntem din vestul Ucrainei și ne așteptam să ni se întâmple orice. Fiul prietenilor noștri a fost ucis în urmă cu o lună și jumătate. Au spus că ar fi a cooperat cu ucrainenii și l-au ucis”.

Ea spune că rușii s-au comportat foarte urât, au distrus toate magazinele, au luat totul de acolo, au luat totul din casele în care locuiau, lăsându-le nelocuibile.

„Erau supărați, au intrat în case și au luat tot ce au putut. Au scos chiar și lenjeria murdară de pe o femeie”, a spus Nadia.

Ea spune că rușii au organizat un loc pentru interogatoriu și o închisoare în clădirea poliției locale: „Au electrocutat oamenii acolo și au violat femei. O femeie a fost trimisă la Harkov însărcinată”.

Se pare că în aceste zile orașul Balaklia aparține în primul rând militarilor și câinilor flămânzi, dar neagresivi, care se plimbă în voie pe străzile goale dintre clădirile înalte, căutând hrană și căldură umană, potrivit hromadske.

În centrul orașului, din nou de un grup mare de oameni așteptau ajutor umanitar. Ei au fost informați despre acest lucru dimineața și au fost rugați să facă un rând. În total, erau peste 300 de locuitori. Dar când a sosit camionul cu cele necesare, toată lumea a uitat de orice rând și a început lupta. Pachetele femeilor cu copii au fost distribuite peste rând, în rest lupta părea să se dea întrei cei care aveau brațele mai lungi.

Totul era foarte scump la piața din oraș în timpul ocupației, își amintește Marina Ivanivna, în vârstă de 64 de ani.

Cutiile cu ajutor umanitar conțin ulei, săpun, paste, pate, cereale pentru micul dejun si multe alte lucruri, multe dintre ele fabricate in Polonia. Rușii au adus și ei ajutor umanitar, dar doar o dată pe lună.

„Ultima dată când au adus ajutor umanitar în urmă cu o lună, i-au dat unei persoane un pachet de spaghete, o cutie de lapte condensat, o cutie de macrou și tocană. Și apoi au spus că mâncăm prea mult”, spune Nadia în vârstă de 58 de ani.