Reportaj: Poveștile celor strămutați din Bahmut: lacrimi și furie / „Este o mare rușine că ei susțin” Rusia – AFP

„Ați obținut ceea ce ați vrut”, spune Olga cu lacrimi de furie după ce a fugit din orașul său natal Bahmut din estul Ucrainei, despre care Moscova a afirmat că a fost capturat după ce luptele l-au devastat aproape în întregime, potrivit AFP.

Femeia de 33 de ani, care a ajuns la Kiev în octombrie împreună cu soțul și cei doi copii, a vorbit cu cei din Bahmut care „așteptau” sosirea rușilor, în timp ce alții au fugit.

La fel ca alți ucraineni strămutați, Olga merge la un centru de sprijin special din Kiev, unde poate consulta un medic și poate primi gratuit haine sau lenjerie de pat.

Cu amărăciune, ea a povestit pentru AFP cum „s-a trezit fără adăpost, deși avea o casă” în Bahmut, un oraș industrial care a devenit epicentrul luptelor dintre forțele ruse și ucrainene începând din vară.

Rusia a revendicat sâmbătă capturarea orașului Bahmut, după cea mai lungă și mai dură bătălie din război. Ucraina spune că încă luptă într-un ultim buzunar de rezistență.

În timp ce orașul, cândva liniștit și plin de verdeață, este acum devastat și golit de populație, persoanele strămutate din Bahmut urmăresc imaginile de pe rețelele de socializare și de pe canalele de știri pentru a încerca să afle ce s-a întâmplat cu casele lor.

Când au sosit bărbații din grupul paramilitar rus Wagner, aflați în prima linie a bătăliei, „am știut că s-a terminat”, spune Olga.

„La început, unii dintre prietenii noștri erau încă acolo. Când ei (rușii) au evacuat ultimii oameni care nu plecaseră la timp, ne-am dat seama că au ras totul de pe fața pământului”, continuă ea.

„Vreau să mă întorc acasă” în Bahmut

Vera Birioukova, o profesoară pensionară în vârstă de 74 de ani, arată un șir de fotografii ale unei clădiri carbonizate, cu ferestrele sparte – apartamentul ei se află la parter.

„Sunt lupte în jurul clădirii chiar acum. Pot vedea din imagini că în clădirea mea, a doua și a cincea intrare au luat foc, precum și acoperișul”, a declarat ea.

„Nu există niciun loc în care să mă întorc, dar vreau să mă întorc acasă, chiar dacă au rămas doar ruine”, a oftat ea. „Nu ne-am gândit că orașul nostru va deveni o fortăreață”.

Femeia cu părul grizonat izbucnește în lacrimi în timp ce povestește cum a plecat la Kiev după luni de zile în care a dormit în pivniță, luând doar câteva haine și lăsând în urmă prețioasele fotografii de familie.

Dar ea nu condamnă acțiunile Rusiei: „Ce pot să spun? Vreau să mă întorc acasă. Nu sunt un politician”.

Un alt vizitator al centrului de sprijin, Irina Tkacenko, care a lucrat ca vânzătoare timp de 38 de ani, este foarte optimistă în ceea ce privește viitorul Bahmutului și al Ucrainei.

Este o mare rușine că ei susțin” Rusia / Nu mă așteptam să fie așa

„Orașul nu mai există, dar noi credem că ei (ucrainenii) îl vor lua înapoi, că îi vor alunga”, insistă femeia de 58 de ani.

Ea recunoaște, totuși, că „mulți oameni cred contrariul” printre locuitorii din Bakhmut. „Este o mare rușine că ei susțin” Rusia, spune ea.

Ea explică faptul că trupele rusești au evacuat oamenii din zonă, inclusiv pe fratele și cumnata ei, care au rămas să lucreze într-un spital pentru copii.

„Fratele meu mai mic și soția lui tocmai au fost duși în partea cealaltă”, dezvăluie ea.

Irina însăși este originară din Rusia și are încă familie acolo.

„Rudele mele îmi scriu acum spunându-mi: „Totul va fi bine, vă vom elibera””, spune ea, înainte de a adăuga: „Nu mă așteptam să fie așa, ca 80% dintre ruși să creadă acum că suntem dușmani, că suntem naziști”.

Kremlinul și-a justificat invazia prin dorința de a „denazifica” și „demilitariza” Ucraina, prezentându-și în același timp campania ca o luptă împotriva hegemoniei occidentale, un discurs care rezonează cu o parte a populației din est.

Potrivit Lioudmilei Bondareva, directoarea centrului de la Kiev pentru persoanele strămutate, peste 6.500 de persoane din Bahmut trăiesc în prezent la Kiev și în regiunea sa, inclusiv 1.400 de copii.

Mulți dintre ei se străduiesc să se descurce, în special din cauza prețului chiriilor din capitală, dar Liudmila menționează și lipsa de alimente.

Irina spune că doarme pe o saltea pe podea într-o garsonieră pe care o împarte cu alte trei persoane. Ea nu a primit niciun ajutor alimentar din septembrie.

„Este dificil, dar ce poți face? Asta e viața”, spune ea.